2ra-966/14 — Rezilierea contractului de ipotecă, transmiterea bunului gajat

La data de 07 august 2012 reclamantul Vicol Lilian a acţionat în judecată SRL „Azgoprod” şi BC „Victoriabank” SA, solicitînd rezilierea contractului de ipotecă nr. 13838 din 21.04.2010 şi a acordului adiţional la respectivul contract, nr.3115 din 17.06.2011, încheiate între Vicol Lilian şi BC „Victoriabank”, prin care reclamantul a ipotecat în favoarea băncii bunurile imobile situate în or. Durleşti, str. Tudor Vladimirescu 142, şi anume: casa de locuit individuală nr. cadastral 0121117.187.01 cu suprafaţa de 83,1 m.p., casa de locuit individuală nr. cadastral 0121117.187.02 cu suprafaţa 99,6 m.p., construcţie accesorie nr. cadastral 0121117.187.03 cu suprafaţa de 12,2 m.p. şi terenul aferent acestor bunuri. 1

Totodată BC„Victoriabank” SA a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vicol Lilian şi Vicol Viorica, solicitînd transmiterea silită a bunului gajat, indicînd că, la data de 17.06.2011, între BC „Victoriabank” şi SRL„Azgoprod” a fost încheiat contractul de credit nr.4882. În scopul asigurării rambursării creditului, Vicol Lilian a ipotecat casa de locuit individuală nr.cadastral 0121117.187.01 cu suprafaţa de 83,1 mp, casa de locuit individuală nr.cadastral 0121117.187.02 cu suprafaţa 99,6 m.p., construcţie accesorie nr. cadastral 0121117.187.03 cu suprafaţa 12,2 m.p. şi terenul situat în mun. Chişinău, or. Durleşti, str.Tudor Vladimir 142. Debitorul SRL „Azgoprod” încalcă condiţiile contractuale şi nu achită ratele conform graficului stabilit.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 aprilie 2013 au fost respinse ca neîntemeiate cererea depusă de Vicol Lilian şi Vicol Viorica împotriva SRL „Azgoprod” şi BC „Victoriabank” societate pe acţiuni privind rezilierea contractului de ipotecă şi cererea reconvenţională înaintată de BC „Victoriabank” societate pe acţiuni împotriva lui Vicol Lilian şi Vicol Viorica privind exercitarea dreptului de gaj.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat BC „Victoriabank” societate pe acţiuni ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii contestate.

La data de 03.01.2014, recurentul BC „Victoriabank” societate pe acţiuni a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, solicitînd casarea parţială a deciziei instanţei de apel și parţial a hotărîrii primei instanţe, în partea respingerii acţiunii reconvenţionale, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului, recurentul BC „Victoriabank” societate pe acţiuni a declarant că, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au aplicat legea care nu urma a fi aplicată, urmînd a aplica prevederile art. 668 Cod civil, cît şi prevederile contractului de credit nr. 4882 din 17.06.2011 încheiat între Bancă şi SC „Azgoprod” SRL

Menţionează că în cadrul procesului judiciar SC „Azgoprod” SRL a confirmat lipsa resurselor financiare necesare pentru deservirea ulterioară a creditului, motivînd acest fapt prin încetarea activităţii sale în general, din cauza rezilierii contractului cu compania „Wrigley” care de fapt era unicul şi principal gen de activitate a SC „AZgoprod” SRL.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul 2 în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentele recurentului precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În ce priveşte argumentul invocat că instanţele judecătoreşti au aplicat legea care nu urma a fi aplicată, urmînd a fi aplicate prevederile art. 668 Cod civil, este neîntemeiat neavînd careva relevanţă la speţa dată.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de BC „Victoriabank” societate pe acţiuni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. 3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de BC „Victoriabank” societate pe acţiuni împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4