3ra-340/14 — Contestarea actului administrativ

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 septembrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Nicolaev Ion împotriva Consiliului Institutul Naţional al Justiţiei, intervenienţi accesorii Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor cu privire la anularea ordinului directorului executiv al InstitutulNaţional al Justiţiei, hotărîrii Consiliului Institutul Naţional al Justiţiei din 21 septembrie 2012, prin care s-a aprobat listele candidaţilor la funcţia de procuror şi judecător admişi pentru a fi înmatriculaţi la cursurile de instruire iniţială în Institutul Naţional al Justiţiei, punctului 7.1. din Regulamentul de organizare a concursului de admitere la cursurile de formare iniţială a judecătorilor şi procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei, aprobat prin hotărîrea Consiliului Institutul Naţional al Justiţiei nr. 8/1 din 25 iunie 2012 care reglementează modalitatea de aprobare a rezultatelor finale ale concursului de admitere la cursurile de formare iniţială a judecătorilor şi procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei, prin revenirea şi aplicarea modalităţii de aprobare 1 a rezultatelor finale ale concursului aplicată în anul 2010, astfel ca rezultatul final al concursului organizat şi desfăşurat în anul 2012 să se obţină prin sumarea punctelor obţinute la proba scrisă cu nota obţinută la proba verbală şi obligarea Institutului Naţional al Justiţiei să emită o nouă hotărîre cu privire la aprobarea listelor candidaţilor la funcţia de procuror şi judecător admişi pentru a fi înmatriculaţi la cursurile de instruire iniţială în cadrul Institutului Naţional de Justiţie, promoţia 2012.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Nicolaev Ion, casat[ hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2013, în partea respingerii ca neîntemeiată a cererii privind anularea hotărîrii Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei nr. 12/3 din 21 septembrie 2012 şi ordinului directorului executiv al Institutului Naţional al Justiţiei nr. 113-12/A din 25 septembrie 2012 şi în acastă parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea ca fiind tardivă. În rest hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2013 a fost menţinută.

La 23 ianuarie 2014, Nicolaev Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importanţă pentru examinarea pricinii, fiind interpretate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de apel a concluzionat în mod greşit că, s-a adresat cu cerinţa privind anularea hotărîrii Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei nr. 12/3 din 21 septembrie 2012 şi ordinului directorului executiv al Institutului Naţional al Justiţiei nr. 113-12/A din 25 septembrie 2012, cu omiterea termenului de prescripţie. În acest sens menţionează că, la 20 septembrie 2012 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă, însă nu a primit răspuns, astfel nu este necesară respectarea procedurii prealabile în cazul în care autoritatea publică nu a soluţionat în termenul stabilit de lege petiţia solicitantului sau a refuzat primirea ei, precum şi în cazurile prevăzute expres de lege, motiv din care consideră că, s-a adresat în termen în instanţa de judecată. Totodată, menţionează recurentul că, eronat a fost interpretat art.7, alin. (3) al Legii nr. 152 din 08 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei, deoarece Consiliul Institututul Naţional al Justiţiei aprobă Regulamentul de organizare a concursului de admitere, pe care în mod obligatoriu îl coordonează cu Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor şi Ministerul Justiţiei, iar cei din urmă şi-au exprimat dezacordul. A mai indicat că, la 28 noiembrie 2013 s-a adresat Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cu cerere împotriva Parlamentului Republicii Moldova privind obligarea interpretării art. 7 alin. (3) al Legii nr. 152 in 08 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei şi în şedinţa de judecată a instanţei de apel a depus un demers privind 2 suspendarea procesului pînă la soluţionarea pricinii în instanţa de fond, însă demersul a fost respins în lipsa întocmirii unui act judecătoresc, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

În referinţa din 10 martie 2014, intimatul Institutul Naţional al Justiţiei a indicat că, art. 7, alin. 3) din Legea nr. 152/2006 prevede expres cazurile în care la organizarea concursului de admitere la cursurile de formare iniţială a judecătorilor şi procurorilor este obligatorie coordonarea cu Consiliul Superior al Magistraturii, Procuratura generală (Consiliul Superior al Procurorilor) şi Ministerul Justiţiei, astfel recurentul nu a prezentat cărei legi contravine pct. 7.1. din Regulament. A mai indicat că, nu este întemeiat argumentul recurentului privind nerespectarea procedurii prin lipsa avizelor de aprobare de către Procuratura generală (Consiliul Superior al Procurorilor) şi Ministerul Justiţiei, însuşi recurentul face referire la aceste avize, care au doar un caracter de recomandare. Totodată, cu referire la argumentul recurentului că instanţa de apel nu s-a expus asupra demersului de suspendare a procesului este greşit, deoarece în şedinţa de judecată fiecare parte şi instanţa de apel s-a expus în acest sens. Argumentul recurentului că, s-a adresat cu cerere prealabilă în termen şi cu toate cerinţele invocate în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate. Consideră că, ingerinţa în activitatea Consiliului Institutului Naţional de Justiţie prin intermediul avizelor/coordonărilor cu caracter obligatoriu ar ştirbi autonomia şi independenţa organului suprem de conducere a Institutului Naţional al Justiţiei. În opinia intimatului decizia adoptată este una legală şi întemeiată.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs, iar invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit.f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac 3 de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

De asemenea, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Pe cînd, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Nicolaev Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Nicolaev Ion împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4