2ra-835/14 — Anularea deciziei

prima instanţă – N. Rusu dosarul nr. 2ra-835/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile împotriva Primăriei şi Consiliului local Cioara r-l Hînceşti cu privire la anularea deciziei şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile și menținută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 27 noiembrie 2012 c o n s t a t ă La 13 august 2012 Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului local Cioara r-l Hînceşti cu privire la anularea deciziei şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului.

În motivarea acţiunii au indicat că, la 24 septembrie 1994 a fost adoptată decizia Consiliului local Cioara nr. 20 cu privire la repartizarea loturilor pentru construcția caselor de locuit a sinistraților, prin care reclamanților le-a fost repartizat lotul de pămînt din centrul satului, care se află în preajma casei de deservire socială și magazinului alimentar. Cu toate acestea, Primăria s. Cioara pînă la moment nu a executat decizia administrației publice locale. În vederea executării deciziei, la 20 septembrie 2011 s-au adresat organului cadastral Hîncești pentru a primi titlul de proprietate asupra terenului, însă le-a fost comunicat că urmează să prezinte extrasul din Registrul cadastral al Primăriei s. Cioara.

Începînd cu 16 octombrie 2011 s-au adresat de nenumărate ori primarului s. Cioara în vederea eliberării unui astfel de extras, însă careva răspuns nu le-a fost dat. Doar după intervenirea Procuraturii r-lui Hîncești, Primăria s. Cioara la 24 noiembrie 2011 a expediat un refuz de eliberare a extrasului. La 20 decembrie 2011 reclamanții s-au adresat cu acțiune în instanța de judecată, prin care au solicitat obligarea Primăriei s. Cioara de a elibera extrasul din Registrul cadastral. Între timp însă, le-a fost comunicat că decizia Consiliului local Cioara nr. 20 din 24 septembrie 1994 a fost abrogată prin decizia Consiliului local Cioara nr. 3/7 din 09 decembrie 2011. La 24 mai 2012 au depus o contestație la Consiliul local Cioara și o petiție la Oficiul teritorial Hîncești al Cancelariei de Stat, prin care au cerut abrogarea deciziei nr. 3/7 din 09 decembrie 2011, însă primarul s. Cioara a refuzat în admiterea cererii.

Ba mai mult, reclamanții presupun că angajații primăriei au falsificat decizia de abrogare, deoarece consilierii locali nu sunt la curent cu adoptarea unui astfel de act administrativ. Consideră ilegală decizia nr. 3/7 din 09 decembrie 2011, deoarece a fost adoptată formal, pentru a nu pune în aplicare decizia nr. 20 din 24 septembrie 1994. Susțin că procedura prealabilă a fost respectată. Cer reclamanții repunerea în termen a acțiunii și anularea deciziei Consiliului local Cioara nr. 3/7 din 09 decembrie 2011. Ulterior, au depus o cerere suplimentară, în care au indicat că în anul 1985 au cumpărat o casă de locuit, în care trăiesc pînă în prezent. La momentul cumpărării, nu cunoșteau de faptul că imobilul se afla într-o zonă de inundații permanente și de avariere.

Astfel, în urma ploilor abundente din anul 1994, a fost ruinată bucătăria, precum și avariată casa. La acea perioadă le-a fost propus de a solicita de la primărie atribuirea în folosință a unui teren pentru construcția unei case de locuit. Respectiv, prin decizia nr. 20 din 24 septembrie 1994 le-a fost repartizat terenul din centrul satului, care la acel moment se afla în pîrloagă. În anul 1995 Nisfoianu Liuba a participat la licitație contra bonuri patrimoniale și a privatizat pe numele ei casa de deservire socială pe care, pe parcursul anilor, a extins-o în dimensiuni, depășind vădit și linia de hotar al terenului repartizat reclamanților. Susțin că din data atribuirii terenului, îl folosesc, îl prelucrează și achită plata impozitului pentru bunurile imobile.

Deoarece reclamanții posedă cu bună-credință terenul din litigiu mai bine de 15 ani, în temeiul art. 332 Cod civil cer recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului înregistrat la OCT Hîncești cu numărul cadastral 532611920 din s. Cioara r-l Hîncești care se află în preajma casei de deservire socială și magazinului alimentar pentru construcția casei de locuit, precum și obligarea primăriei de a le elibera extrasul din Registrul cadastral al gospodăriilor deținătorilor de teren pentru imobilul din litigiu în vederea perfectării actelor. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 27 noiembrie 2012, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile și menținută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 27 noiembrie 2012. La 14 ianuarie 2014 Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă. În motivarea recursului au invocat că, la examinarea pricinii în ordine de apel Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile la şedinţa din 19 noiembrie 2013 nu au fost înştiinţaţi în mod legal. Instanţa la adoptarea deciziei nu a ţinut cont de faptul că actul administrativ contestat contravine legislaţiei, iar Consiliul local Cioara şi-a depăşit atribuţiile.

Astfel, chestiunea privind abrogarea deciziei nr. 20 din 24 septembrie 1994 nici nu a fost inclusă pe ordinea de zi şi nici nu a fost pusă în discuţie. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Nu pot fi reținute argumentele recurenților privind examinarea pricinii din data de 19 noiembrie 2013 în lipsa lui Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile, care nu au fost citați în mod legal. Or, din conținutul recipisei de la f.d. 202 rezultă contrariul. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Căzănescu Tatiana şi Căzănescu Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat