- Dosarul nr.
- 2ra-1285/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 iulie 2013
- Părțile
- Beşliu Andrei vs Consiliul or. Hînceşti
- Pe scurt
- Momentul dobîndirii dreptului de proprietate
2ra-1285/13 — Privind recunoaşterea dreptului de proprietate
Instanţa de fond: A. Bostan Dosarul nr. 2ra-1285/13 Instanţa de apel: E. Clim, I. Secrieru, M. Anton DECIZIE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iuliana Oprea, Judecătorii: Iurie Şumcov, Ion Corolevschi, Constantin Alerguş, Ion Vîlcov, examinînd cererea de recurs declarată de către Beşliu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Beşliu Andrei împotriva Primăriei şi Consiliului or. Hînceşti, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti, privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 16 ianuarie 2012, Beşliu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului or.
Hînceşti, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti, privind recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că conform Deciziei Primăriei or. Hânceşti din anul 1994, i-a fost repartizat şi atribuit în natură, lotul de teren pentru construcţia casei de locuit situat în str. Aldea Teodorovici 2 din or. Hânceşti. Susţine reclamantul că terenul în litigiu se află în posesia sa până în prezent, el a început construcţia unei case de locuit, pe care nu a finisat-o, a plantat pomi fructiferi, a achitat plăţile cu caracter de impozit funciar. Mai indică reclamantul că s-a adresat Primăriei or. Hînceşti cu cerere privind înregistrarea dreptului de proprietate, însă a primit refuz pe motivul lipsei documentelor justificative.
Indică reclamantul că în arhiva raională, de asemenea nu a fost identificată decizia privind atribuirea lotului de teren. Consideră reclamantul că a deţinut şi deţine cu drept de proprietate lotul de teren în cauză, deoarece începând cu anul 1994 a achitat impozitul funciar, nu a înregistrat în modul stabilit dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile deţinut de OCT Hânceşti, din neatenţie. Cere reclamantul recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului amplasa pe str. Aldea Teodorovici 2 din or. Hînceşti cu suprafaţa de 6 ari. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 04 decembrie 2012, Beşliu Andrei a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotrărîri noi de admitere a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de către Beşliu Andrei şi menţinută hotărîrea instanţei de fond. La 13 februarie 2013, Beşliu Andrei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2012, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de fond, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 22 ianuarie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 04 februarie 2013 (f.d. 106). Cererea de recurs a fost depusă la 13 februarie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de Beşliu Andrei este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat au ajuns la concluzia de a admite parţial acţiunea. Prin acţiunea înaintată, Beşliu Andrei a invocat faptul că în temeiul deciziei Primăriei Hânceşti din anul 1994, i s-a repartizat şi atribuit în natură, lotul de teren pentru construcţia casei de locuit situat pe str. Aldea Teodorovici 2 din or.
Hânceşti. În acest sens, Beşliu Andrei a menţionat că în temeiul adeverinţei nr.1652, eliberată de Primăria oraşului Hînceşti, dispune de lot de teren cu destinaţie pentru construcţie, situat pe strada Aldea Teodorovici 3, cu suprafaţa de 0,06 ha, şi respectiv, achită regulat impozitele şi taxele locale. La 03 octombrie 2011, Beşliu Andrei s-a adresat către Primăria or. Hânceşti cu o cerere privind atribuirea repetată a lotului de teren pentru construcţie individuală. Prin decizia Consiliului orăşenesc Hânceşti din 18 noiembrie 2011, cererea lui Beşliu Andrei a fost respinsă, recomandându-i să soluţionarea litigiul pe cale judiciară. 2 Conform prevederilor art. 321 alin. (2) CC, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
Conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543 din 25.02.1998, obiecte ale înregistrării sînt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a) din aceiaşi lege, la bunurile imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă printre altele şi terenurile. Materialele cauzei atestă că lotul de teren cu suprafaţa de 0,0632 ha, cu nr. cadastral 5301202.671, situat pe str. Aldea Teodorovici 2, este situat în intravilanul or.
Hânceşti, iar conform certificatului-extras din Registrul bunurilor imobile acest teren este înregistrat cu drept de proprietate al administraţiei publice locale, conform deciziei organului cadastral Hânceşti nr. 07 din 15 noiembrie 2002, cu privire la aprobarea materialelor de delimitare a terenurilor proprietate publică, iar gestionarea acestuia este în competenţa organului de autoadministrare locală, Consiliului orăşenesc Hânceşti. Mai mult ca atît, potrivit adeverinţei nr. 1652, eliberată de către Primăria or. Hânceşti, se confirmă faptul că Beşliu Andrei dispune de teren cu destinaţia pentru construcţii situat pe str. Aldea Teodorovici 3 şi nu 2, precum este indicat în cererea de chemare în judecată.
Instanţele ierarhic inferioare au concluzionat just că odată ce dreptul de proprietate este înregistrat după organul administraţiei publice locale, recunoaşterea dreptului de proprietate pe cale judiciară, asupra unui lot de teren trecut în Registrul bunurilor imobile ca proprietate a administraţiei publice locale, în lipsa unui act juridic translativ de dreptul de proprietate, contravine prevederilor legii. Conform prevederilor art. 28 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr.163 din 09.07.2010, construcţiile executate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, a documentaţiei de proiect şi a autorizaţiei de construire se consideră construcţii neautorizate.
Potrivit prevederilor art. 41 din Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr.335 din 17.05.1996, amplasarea şi proiectarea construcţiilor şi amenajărilor se autorizează prin certificatul de urbanism, iar executarea lor, prin autorizaţia de construire.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea privind calitatea în construcţii, nr. 721 din 02.02.1996, fără înregistrarea autorizaţiei de construire la Inspecţia de Stat în Construcţii, se interzice executarea de lucrări la construcţiile menţionate la art. 2 alin.(1). Această prevedere nu se aplică lucrărilor la construcţiile menţionate la art.2 alin.(2). În acest context, Colegiul reţine şi concluzia instanţelor ierarhic inferioare cu privire la faptul că recurentul nu a prezentat autorizaţia de construcţie, planul construcţiei autorizat de organele competente şi certificatul de urbanism, motiv pentru care imobilul edificat pe terenul litigios, a fost calificat drept construcţie neautorizată.
Instanţele ierarhic inferioare în mod întemeiat au dat apreciere critică argumentului recurentului-reclamant referitor la faptul că a achitat impozitul funciar asupra lotului de teren din str. Aldea Teodorovici 2, deoarece impozitul respectiv a fost calculat în baza înscrierii din Cartea deţinătorilor de terenuri şi nu a proprietarilor, iar conform chitanţei de recepţie a plăţilor fiscale, nu este indicat pentru care lot de casă 3 este achitat impozitul, fiind indicată doar denumirea străzii Aldea Teodorovici, fără a fi indicat numărul. Urmare a celor enunţate, instanţa de recurs constată că acţiunea înaintată de către Beşliu Andrei, privind dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, nu a fost însoţită de probele concludente şi nici de un temei de drept, care fi constituit modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului pentru construcţia casei de locuit situat pe str. Aldea Teodorovici 2 din or.
Hânceşti, or, reieşind din prevederile art. 118 CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cererea de recurs înaintată de Beşliu Andrei este neîntemeiată, motiv pentru care decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2012, urmează a fi menţinute. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Beşliu Andrei.
Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Beşliu Andrei împotriva Primăriei şi Consiliului or. Hînceşti, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti, privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Corolevschi Iurie Şumcov Constantin Alerguş Ion Vîlcov 4