3ra-1391/13 — Obligarea Consiliului or. Hînceşti să adopte decizia cu privire la vînzarea terenului cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504 - Î.I. Bucşa-Vatra, aferent obiectivului privat situat în or, Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 61 şi obligarea Primăriei or. Hînceşti să încheie un contract de vînzare-cumpărare cu Î.I. Bucşa-Vatra în privinţa terenului aferent cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504.

Dosar nr. 3ra-1391/13 Instanţa de fond: Judecătoria Hînceşti Judecător: Bostan Angela Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Domnica Manole Eugenia Fistican Tamara Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Î.I. „Bucşa- Vatra”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Î.I. „Bucşa-Vatra” împotriva Primăriei or. Hînceşti şi Consiliului or. Hînceşti privind obligarea Consiliului or. Hînceşti să adopte decizia cu privire la vînzarea terenului cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504 - Î.I. „Bucşa-Vatra”, aferent obiectivului privat situat în or, Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 61 şi obligarea Primăriei or.

Hînceşti să încheie un contract de vînzare-cumpărare cu Î.I. „Bucşa-Vatra” în privinţa terenului aferent cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Î.I. „Bucşa-Vatra” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 octombrie 2012, ACONSTATAT : La 12 august 2012, reprezentantul reclamantului Î.I. „Bucşa-Vatra”, în persoana directorului Bucşa Elena, a înaintat în instant de judecată o acţiune împotriva Primăriei or. Hânceşti, Consiliul orăşenesc Hînceşti, cu privire la obligarea transmiterii contra plată a terenului aferent construcţiei, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare la preţul normativ, a lotului de teren respectiv.

1 În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, Î.I. „Bucşa-Vatra” deţine cu drept de proprietate un magazin specializat agricol, situat în or. Hînceşti str. M. Hîncu, nr. 61. La 06 iulie 2010, a depus o cerere în Primăria Hânceşti şi Consiliul orăşenesc Hînceşti, privind obligarea de a transmite în proprietatea sa, la preţul normativ, lotul de teren agricol cu suprafaţa de 0,04 ha, nr./cadastral 5301208.504, situat pe str. M. Hîncu, nr. 61, or. Hînceşti. La 11 august 2010, susţine partea reclamantă, că a primit un răspuns din partea Primăriei or. Hînceşti, prin care i s-a comunicat că la acel moment, lotul de teren menţionat este proprietate a Î.I. “Saviţchi Victoria”. A indicat reclamantă că, proprietar al lotului de teren litigios, pe care îl pretinde reclamanta, a devenit Administraţia Publică Locală Hînceşti, care în opinia sa, neîntemeiat refuză pînă în prezent să-i transmită Î.I.

„Bucşa-Vatra” contra-plată, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare la preţul normativ, lotul de teren cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208,504, situat în or. Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 61, care constituie teren aferent magazinului deţinut de întreprindere. Solicită reclamanta obligarea transmiterii contra plată, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare la preţul normativ a lotului de teren aferent construcţiei cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504 situat în or. Hînceşti str. M. Hîncu, nr. 61. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 12 martie 2011, acţiunea înaintată de Î.I. „Bucşa-Vatra” a fost admisă parţial. A fost declarat nul contractul de vînzare- cumpărare nr. 3141 din 13 mai 2010 a terenului cu nr. cadastral 5301208.504 cu suprafaţa de 0.04 ha, situat în or.

Hânceşti str. M. Hîncu, nr. 61, încheiat între Eremia Victor şi Î.I. “Saviţchi Victoria”. Părţile au fost readuse la poziţia initială, S-a dispus încasarea din contul lui Eremia Iraida în beneficiul Î.I. „Bucşa-Vatra” suma de 102701,00 lei – cu titlu de prestaţie în natură. Au fost respinse catetele de acţiune înaintate de Elena Buşcă cu privire la obligarea Primărirei or. Hînceşti de a transmite contra plată, la preţul normativ, în proprietate terenul destinat pentru construcţii, numărul cadastral 5301208.504 cu suprafaţa de 0,04 ha., situate în or. Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 6 şi cererea Elenei Buşcă cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, ca fiind neîntemeite. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2011, a fost admis apelul declarant de către Î.I.

„Bucşa-Vatra”, pricina fiind remisă la rejudecare în prima instant, în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătorire Hînceşti din 23 martie 2012, acţiunea înaintată de Î.I. „Bucşa-Vatra”, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2012, a fost admis recursul declarat de către Î.I. „Bucşa-Vatra”, pricina fiind remisă la rejudecare în prima instanţă. Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta Î.I. „Bucşa-Vatra”, la 24 septembrie 2012, a înaintat o cerere de majorare a cunatmului pretenţiilor. 2 Solicită reclamanta, obligarea Consiliului orăşenesc de a emite decizia de vînzare a lotului de teren cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504, situat în or.Hânceşti str. M.Hâncu 61, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare Ia preţul normativ lotul de teren, cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504 situat în or.

Hînceşti str. M. Hîncu, nr. 61 (f.d. 85, vl. II). Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 octombrie 2012, acţiunea înaintată de Î.I. „Bucşa-Vatra” împotriva Primăriei or. Hînceşti şi Consiliului or. Hînceşti privind obligarea Consiliului or. Hînceşti să adopte decizia cu privire la vînzarea terenului cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504 - Î.I. „Bucşa-Vatra”, aferent obiectivului privat situat în or, Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 61 şi obligarea Primăriei or. Hînceşti să încheie un contract de vînzare-cumpărare cu Î.I. „Bucşa-Vatra” în privinţa terenului aferent cu suprafaţa de 0,04 ha, nr. cadastral 5301208.504, a fost respinsă integral, ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Î.I.

„Bucşa-Vatra”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 18 ortombrie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 mai 2013, Î.I. „Bucşa-Vatra”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurenta că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului respectiv.

Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, din actele pricinii se constată că, decizia recurstă a fost pronunţată la 09 aprilie 2013, iar recursul a fost declarat la 22 mai 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Totodată, de menţionat că, la 27 septembrie 2013, în adresa Curţii supreme de Justiţie, a parvenit supliment la cererea de recurs declarată de Î.I. „Bucşa-Vatra”. Referinţa înaintată de Primăria or. Hînceşti şi Consiliul orăşenesc Hînceşti, la cererea de recurs declarată de Î.I. „Bucşa-Vatra”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 august 2013. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Î.I.

„Bucşa-Vatra”, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la 12 august 2012, reprezentantul reclamantului Î.I. „Bucşa-Vatra”, în persoana directorului Bucşa Elena, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primăriei or. Hânceşti, Consiliul orăşenesc Hînceşti, iar la 24 septembrie 2012, Î.I. „Bucşa-Vatra”, a înaintat o cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitînd reclamanta, obligarea Consiliului orăşenesc de a emite decizia de vînzare a lotului de teren cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504, situat în or.Hânceşti str. M.Hâncu 61, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare Ia preţul normativ lotul de teren, cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504 situat în or.

Hînceşti str. M. Hîncu, nr. 61. Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd situaţia de fapt din prezenta speţa speţă, în raport cu materialele anexate la dosar în sensul soluţionării corecte a pricinii date, consideră oportun de a reitera prevederile art. 4, alin. (1), (2) al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului, care statuiază expres că, terenurile proprietate publică se împart în terenuri proprietate de stat şi terenuri proprietate a unităţilor administrativ- teritoriale, delimitarea cărora se stabileşte prin lege. Vînzarea-cumpărarea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale la decizia consiliului respectiv, iar a terenurilor din domeniul privat al statului – de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei.

Vînzătorul soluţionează toate problemele referitoare la construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile multianuale şi la alte bunuri imobile amplasate pe aceste terenuri. Totodată, potrivit art. 42 Cod Funiciar, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar din municipii – în proprietate municipală. Instanţa de recurs, reiterează şi prevederile art. 14 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006, cu privire la administraţia publică locală, care statuiază expres că, consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi publice.

4 Colegiul judiciar menţionează că, avînd la bază normele de drept material citate mai sus, remarcă corectitudinea concluziei primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel precum că, în prezenta cauză civilă, nu există nici un temei legal, care ar produce în condiţiile legii, apariţia obligaţiei Primăriei or. Hînceşti şi a Consiliului orăşenesc Hînceşti, de a satisface cerinţele reclamantei ce ţin de, transmiterea contra plată, cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare la preţul normativ lotul de teren cu suprafaţa de 0,04 ha nr. cadastral 5301208.504, cu destinaţia pentru construcţii, situat în or. Hînceşti, str. M. Hîncu, nr. 61, deoarece, reclamanta, a beneficiat deja de dreptul la transmiterea contra plată, la preţ normativ a terenului aferent cu suprafaţa de 0,221 ha.

În susţinerea poziţiei respective, instanţa de recurs, menţionează că, potrivit pct. 4, din Regulamentul cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin hotărîrea Guvernului R. M. nr. 1428 din 16 decembrie 2008, se indică expres că, prevederile regulamentului dat nu se extind asupra terenurilor din domeniul public. Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie accentuiază că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în recursul declarat de Î.I. „Bucşa-Vatra”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare şi apreciate conform cerinţelor art. 130 C.P.C..

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al R.M., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte că, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, 5 Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Î.I.

„Bucşa-Vatra”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Î.I. „Bucşa-Vatra”, se consideră inadmisibil. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6