2ra-753/14 — Recunoaşterea drptului de proprietate, declararea nulităţii actelor juridice

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr: 2ra-753/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Lilian Ureche, reprezentat de avocatul Vasile Bobeica, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Copacinschi împotriva lui Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche, Serghei Diulgher, Nelli Diulgher cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din imobil şi declararea nulităţii actelor juridice de vânzare-cumpărare a imobilului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 prin care au fost respinse ca neîntemeiate apelurile depuse de Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 06 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 17 februarie 2011, Larisa Copacinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din imobil şi declararea nulităţii actelor juridice de vânzare-cumpărare a imobilului. În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1994 s-a cununat religios cu Lilian Ureche, însă căsătoria nu a putut fi încheiată la Oficiul de stare civilă, deoarece a întâlnit dificultăţi din cauza actului de identitate. Menţionează că buletinul de identitate l-a dobândit numai în anul 1999. Afirmă că a locuit împreună cu Lilian Ureche ca o adevărată familie, iar din relaţia aceasta la 14 septembrie 1995 s-a născut fiica lor, Adelina Ureche.

Menţionează că a lucrat peste hotare ţării, iar stăpâna la care lucra i-a transferat două sume mari de bani, în dolari SUA, în scopul procurării unui lot de pământ sau a unei case în afara oraşului. Susţine că banii câștigați de ea îi administra soţul său Lilian Ureche. Indică că la 10 iulie 2003, Lilian Ureche prin contractul de vânzare nr. 3315 a procurat de la Ana Marian, teren – gradină în extravilanul com. Stauceni cu scopul de 1 a construi acolo o casă. Iar ulterior, a început să construiască o casă din sursele financiare pe care le remitea ea familiei. Relatează că Lilian Ureche în anul 2009 a început să locuiască cu o altă doamnă. Ulterior, a aflat că la 07 septembrie 2010, Lilian Ureche prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6911 a înstrăinat terenul – grădină fratelui său, Andrei Ureche, în scopul de a împiedica împărţirea legală a bunului imobil.

Consideră că actul de vânzare-cumpărare menţionat este unul ilegal şi fictiv. Î-şi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 217, 221, 366, 367, 369, 370, Cod civil, art. 5, 7, 86, 166, 167 CPC. Solicită recunoaşterea bunului imobil terenul-grădină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare drept proprietate comună în devălmăşie al lui Lilian Ureche şi Larisa Copacinschi, recunoaşterea dreptului de proprietate a 1/2 cotă-parte din terenul-gradină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com.

Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare după Larisa Copacinschi, declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr: 6911 din 07 septembrie 2010 încheiat între Lilian Ureche şi Andrei Ureche şi Ana Ureche a terenului-grădină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni din cauza caracterului fictiv pe care-l poartă. La 02 martie 2011, Larisa Copacinschi, reprezentată de avocatul Cristina Iachimov a depus cerere cu privire la modificarea şi concretizarea acţiunii prin care a solicitat admiterea cererii, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2011 a terenului-grădină cu codul cadastral 3153212069 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com.

Stăuceni, încheiat între Ureche Andrei şi Ana pe de o parte şi Diulgher Sergiu şi Nelli pe de altă parte, ca fiind fictiv. În motivarea cererii a indicat că la 18 februarie 2011 a fost emisă o încheiere prin care s-a decis ca în scopul asigurării acţiunii să fie aplicat sechestru asupra bunului imobil terenul-grădină cu codul cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni, până la examinarea cauzei în fond. Tot la 18 februarie 2011 a fost eliberat titlul executoriu. Menţionează că în cadrul executării documentului executoriu s-a constatat că bunul imobil litigios cu numărul cadastral 3153300.034 i-a fost atribuit un nou cod cadastral şi anume 3153212069 şi că acest bun imobil a fost înstrăinat de către Andrei Ureche şi Ana Ureche lui Sergiu Diulgher şi Nelli Diulgher, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 06 martie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind recunoscut drept proprietate comună în devălmăşie a lui Lilian Ureche şi Larisa Copacinschi bunul imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com. Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău şi a construcţiei edificate nefinisate, recunoscut dreptul de proprietate a Larisei Copacinschi asupra 1/2 cotă-parte din bunul imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com. Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău şi a construcţiei edificate nefinisate, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 6911 din 07 septembrie 2010, încheiat între Lilian Ureche şi 2 Andrei Ureche a bunului imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com.

Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău şi a construcţiei edificate nefinisate, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010 încheiat între Andrei Ureche şi Nelli Diulgher a bunului imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com. Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău şi a construcţiei edificate nefinisate, fiind aduse părţile la poziţia iniţială prin anularea înscrierii privind dreptul de proprietate a lui Sergiu Diulgher şi Nelli Diulgher asupra bunului imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com.

Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău şi a construcţiei edificate nefinisate, executată în Registrul bunurilor imobile în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010, cu încasarea de la Andrei Ureche şi Ana Ureche în beneficiul lui Sergiu Diulgher şi Nelli Diulgher a sumei achitate de 75000 euro, în lei RM conform cursului oficial al BNM la data executării, încasat în mod solidar de la Lilian Ureche, Andrei Ureche şi Ana Ureche în beneficiul Larisei Copacinschi suma de 200 lei ca cheltuieli pentru achitarea taxei de stat, încasat în mod solidar de la Lilian Ureche, Andrei Ureche şi Ana Ureche în beneficiul statului cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat neachitată de reclamant în mărime de 24800 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 au fost respinse ca neîntemeiate apelurile depuse de Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 decembrie 2013, Lilian Ureche, reprezentat de avocatul Vasile Bobeica, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare ca ilegale şi neîntemeiate cu pronunţarea unei decizii prin care cererea de chemare în judecată a Larisei Copacinschi să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menționând că este una ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că nu s-a aflat în relaţii de căsătorie cu Larisa Copacinschi, iar concubinajul nu produce nici un efect juridic. Prin urmare bunurile dobândite în perioada concubinajului nu se supun regimului proprietate comuna în devălmăşie a soţilor şi nu pot fi supuse partajului, chiar daca exista copil comun. Consideră că numai căsătoria încheiată la organele de stare civilă, generează drepturi şi obligaţii între soţi. Indică că pot genera drepturi şi obligaţii de soţi căsătoriile încheiate de cetățenii Republicii Moldova cu respectarea ritualurilor religioase pe teritoriile ocupate care intrau în componenţa fostei URSS în perioada celui de al doilea război mondial, până la constituirea sau reconstituirea organelor de stare civila pe teritoriul Republicii Moldova.

Invocă că imobilul în litigiu a fost procurat în anul 2003 la preţul de 6000 dolari, iar casa a început s-o construiască în anul 2004, la moment construcția nu este finisata . Pentru construcția casei a cheltuit circa 20000-25000 dolari SUA. Mai indică că banii pentru procurarea terenului au fost dobândiți prin munca peste hotarele ţării şi anume: Belgia, Romania, Cehia, Rusia. 3 Afirmă că a anexat la materialele dosarului înscrisul care confirmă că a luat cu împrumut bani de la fratele său, Andrei Ureche pentru finisarea casei, iar luând în consideraţie suma datorată a înstrăinat casa. Cu referire la art. 20 alin. (5) Codul familiei a indicat că sânt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia.

Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobândite de către el în perioada cât soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia. Consideră că instanţa neîntemeiat a invocat art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, deoarece acest articol nu reglementează regimul patrimonial al bunurilor, totodată chiar şi in lipsa înregistrării căsătoriei exista mecanisme juridice privind bunurile comune la care reclamanta a avut posibilitate sa apeleze. Mai mult, instanţa eronat a aplicat prevederile Convenţiei confundând relaţiile familiare nepatrimoniale cu relaţiile patrimoniale.

Susţine că instanţa a interpretat eronat descifrările de la conturile bancare, deoarece nu sunt dovezi care ar demonstra transferuri de la conturile intimatei la conturile sale. Relatează că presupunerile că banii intimatei ar fi fost investiţi în bunurile din litigiu nu pot sta la baza hotărârii, deoarece nu au fost aduse probe concludente. Remarcă că instanţa şi-a motivat soluţia pe baza declaraţiilor martorilor intimatei, însă reieșind din dispoziţiile art. 210 alin.(1) Cod civil, care prevăd necesitatea încheierii în forma scrisa a contractului, valoarea obiectului căruia depăşeşte suma de 1000 lei, coroborate cu prevederile art. 211 alin.(1) Cod civil, conform cărora nerespectarea formei scrise face sa decada părţile din dreptul de a solicita proba cu martori pentru dovedirea actului juridic, în cazul inexistentei unei dovezi scrise.

Consideră că afirmaţiile aduse în cererea de chemare în judecată sunt declarative şi lipsite de suport juridic, deoarece Larisa Copacinschi nu a adus probe confirmative. Mai relatează că la 07 decembrie 2010 a fost încheiat contract de vânzare- cumpărare între Andrei Ureche şi Nelli Diulgher, având drept obiect bunul imobil terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,1251 ha, cu nr. cadastral 3153212.069 situat în cartierul locativ Bucovina, com. Stăuceni, satul Stăuceni, mun. Chişinău, la preţ de 75000 euro. Susţine că la momentul încheierii tranzacției au fost prezentate notarului toate documentele necesare pentru a demonstra ca obiectul contractului nu este grevat, gajat, sechestrat, respectiv Nelli Diulgher este proprietar de buna credinţă.

La 30 decembrie 2013, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o una neîntemeiată, ilegală şi nemotivată.

Consideră că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa părţile într-o stare de 4 incertitudine şi a nu le crea impresia că nu au fost auziţi (ECHR Case Law nr.49684/99 Hirvisaari v. Finland) Afirmă că instanţele judecătoreşti, interpretând greşit legea, le-au încălcat dreptul de proprietate dispunând anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010, lipsindu-i astfel de dreptul de proprietate legal dobândit prin procurare. Menţionează că intimata nu a deţinut niciodată dreptul de proprietate asupra bunului imobil litigios, însă instanţele judecătorești inferioare au admis acţiunea ei contrar prevederilor legale.

Remarcă că anulând contractul de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010 instanţa de judecată a comis un act de expropriere forţată, neluând în consideraţie Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 108 din 24 septembrie 2013 potrivit căruia pe lotul de teren la care reclamanta pretinde 1/2 cotă-parte, de către Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher a fost finisată casa de locuit amplasată pe str. N. Sulac nr. 3 com. Stăuceni, mun. Chişinău şi construite anexe gospodărești. Afirmă că instanţa de apel a negat în totalitate această probă. Consideră că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat prevederile art. 219 Cod civil, totodată neglijând prevederile art. 9 Cod civil, care prevede că buna- credinţă se prezumă până la proba contrară.

Consideră că norma stabilită şi aplicată de instanţele de fond în acest caz, anularea actului juridic subsecvent ca urmare a actului juridic principal, este ilegală şi anticonstituţională încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi dreptul de proprietate, totodată contravine principiului securităţii raporturilor juridice. Invocă că reclamanta pretinde la recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie asupra bunului imobil, care a fost vândut de către Lilian Ureche lui Andrei Ureche în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6911 din 07 septembrie 2010, însă reclamanta nu contestă actul juridic în baza căruia Lilian Ureche a devenit proprietar, respectiv contractual de vânzare - cumpărare nr. 3315 din 10 iulie 2003 despre care reclamanta susţine că a ştiut dar până la 17 februarie 2011 nu s-a adresat judecăţii pentru apărarea drepturilor.

Afirmă că contractul de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2010 întruneşte toate condiţiile de valabilitate şi anume consimțământul, obiectul, cauza şi forma iar instanţele de judecată deşi anulează acest act juridic, nu a indicat temeiul nulităţii acestuia, referindu-se doar la o normă generală fără a indica care norme imperative au fost încălcate de părţi la încheierea acestui act juridic şi dacă această hotărâre nu încalcă principiul securităţii raporturilor juridice. Remarcă că instanţa de apel nu a ţinut cont că de fapt obiectul litigiului indicat de reclamantă constituie apărarea unui drept de creanţă şi nicidecum a unui drept real de proprietate. De asemenea nu s-a ţinut cont că legea prevede expres modurile de dobândire a proprietăţii, iar cerinţele reclamantei urmau a fi examinate prin prisma art. 1398 Cod civil.

Astfel, consideră că reclamanta dacă demonstra în judecată că i-a fost cauzat un prejudiciu, are dreptul la repararea prejudiciului dar nicidecum nu la restituirea bunului, ori legea nu permite revendicarea bunului din posesia unui dobânditor de bună - credinţă decât în situaţii expres prevăzute. Indică că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia dacă hotărârea instanţei de fond nu constituie un act de expropriere fără o justă şi prealabilă despăgubire, ori pe 5 lângă faptul că i-a lipsit de proprietate, instanţa a atentat la principiul securităţii raporturilor juridice şi le-a acordat un drept iluzoriu de a fi despăgubiţi de la persoane cărora nu li s-a transmis bunul obiect al contractului şi despre care însăşi instanţa a stabilit că sunt de rea-credinţă, şi nu vor putea recupera niciodată banii investiţi.

Invocă nerespectarea de către instanţele judecătoreşti inferioare a art. 46 din Constituţia RM, art. 316 Cod civil, art. 1 al Protocolului 1 CEDO. Mai afirmă că instanţele judecătoreşti inferioare ilegal şi neîntemeiat au constatat că la data de 07 decembrie 2010, reclamanta deţinea dreptul de proprietate asupra imobilului litigios, ori potrivit alin. (2) art. 21 Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile. La 21 februarie 2014, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher au depus referinţă la cererea de recurs declarată de Lilian Ureche, prin care şi-au exprimat acordul cu motivele invocate în recurs.

La 26 februarie 2014, avocatul Cristina Iachimov, în interesele Larisei Copacinschi a depus referinţă la cererile de recurs prin care a solicitat respingerea recursurilor lui Lilian Ureche, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher ca fiind neîntemeiate şi menţinerea în vigoare a hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare ca fiind legale şi întemeiate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 04 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3256 (f. d. 333). Prin urmare, se atestă că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen, la 06 decembrie 2013, şi respectiv la 30 decembrie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând prezenta acţiune în instanţa de judecată, cu ulterioara concretizare a pretenţiilor, Larisa Copacinschi a solicitat recunoaşterea bunului imobil terenul-grădină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com.

Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare drept proprietate comună în devălmăşie al lui Lilian Ureche şi Larisa Copacinschi, recunoaşterea dreptului de proprietate a 1/2 cotă-parte din terenul-gradină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare după Larisa Copacinschi, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr: 6911 din 07 septembrie 2010 încheiat între Lilian Ureche şi Andrei Ureche şi Ana Ureche a terenului-grădină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ 6 Bucovina în intravilanul com. Stăuceni din cauza caracterului fictiv pe care-l poartă, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 8253 din 07 decembrie 2011 a terenului-grădină cu codul cadastral 3153212069 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com.

Stăuceni, încheiat între Ureche Andrei şi Ana pe de o parte şi Diulgher Sergiu şi Nelli pe de altă parte, ca fiind fictiv. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de Larisa Copacinschi. Judecând apelurile declarate de Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher, instanţa de apel a găsit necesar de a respinge cererile de apel ca neîntemeiate şi de a menţine hotărârea primei instanţe. Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţa de apel este una greşită, iar concluzia instanț ei nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că, contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a verifica corectitudinea aplicării la caz de către prima instanţă a prevederilor ce guvernează raportul juridic apărut în speţă, prin prisma căror urma a fi stabilită temeinicia sau netemeinicia acţiunii supuse judecării.

Astfel, după cum se constată la caz, Larisa Copacinschi a solicitat recunoaşterea bunului imobil - terenul-grădină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare drept proprietate comună în devălmăşie a ei şi al lui Lilian Ureche şi recunoaşterea dreptului de proprietate a 1/2 cotă-parte din terenul-gradină cu nr. cadastral 3153300034 situat în viitorul cartier locativ Bucovina în intravilanul com. Stăuceni şi a locuinţei edificate la moment de finisare după ea.

Este de menţionat, însă, că atât în şedinţa de judecată a primei instanţe cât şi în cererea de apel depusă de Lilian Ureche, Andrei Ureche şi Ana Ureche apelanţii au insistat asupra faptului că imobilul în litigiu a fost procurat în perioada concubinajului, iar relaţia de concubinaj nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate, invocând că pentru asemenea cazuri practica judiciară distinge situaţia când sunt aplicabile prevederile contractului de societate civilă art. 1339 Cod civil.

Instanţa de apel, însă, fără a supune verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror urma a fi judecat prezentul litigiu, s-a limitat doar la expunerea concluziilor reţinute de prima instanţă, constatând că, deşi Lilian Ureche şi Larisa Copacinschi în perioada anilor 1994-2009 au întreţinut relaţii efectiv conjugale, comportamentul lor era ca a unei adevărate familii, reț inând că procurarea terenului şi construcţia casei s-a făcut din contul mijloacelor comune ale lui Lilian Ureche şi Larisei Copacinschi, care se considerau soţ şi soţie. 7 Astfel, a apreciat ca justă aplicabilitatea de prima instanţă a prevederilor art. 344, 345, 366, 370 Cod civil care reglementează proprietatea comună în devălmăşie.

Instanţa de recurs, consideră însă că o asemenea soluţie este una arbitrară, or reieşind din specificul litigiului examinat şi circumstanţele elucidate, instanţa de apel a trecut cu vederea faptul că pentru situaţia în care dreptul de proprietate a fost dobândit în timpul relaţiei de concubinaj, obiectul material al acestuia se va partaja conform aportului fiecăruia la dobândirea bunului, dobândirea bunului fiind considerată ca rezultat al unui acord de activitate comună în scopul dobândirii de bunuri, adică al contractului de societate civilă (art. 1339 Cod civil), or relaţia de fapt a concubinajului nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate.

Sub acest obiectiv, se constată că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au supus verificării contribuţia fiecărei părţi în litigiu la procurarea bunului imobil litigios, dar au considerat că Larisa Copacinschi şi Lilian Ureche urmează a fi recunoscuţi coproprietari ai imobilului respectiv în părţi egale, în acest sens reţinând prevederile art. 370 Cod civil care statuează că împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Până la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal. Pe de altă parte este neînţeleasă şi referirea instanţei de apel la depoziţiile martorilor care au indicat la transferurile băneşti efectuate de părţile în litigiu or, din hotărârea primei instanţe se deduce că din contul Larisei Copacinschi nu au avut loc careva transferuri pe contul lui Lilian Ureche.

Mai mult că prevederile art. 210 alin. (1) Cod civil direct indică că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. Iar art. 211 alin. (1) Cod civil prevede că nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: 8 Se admit recursurile declarate de Lilian Ureche, reprezentat de avocatul Vasile Bobeica, Nelli Diulgher şi Serghei Diulgher. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Copacinschi împotriva lui Lilian Ureche, Andrei Ureche, Ana Ureche, Serghei Diulgher, Nelli Diulgher cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din imobil şi declararea nulităţii actelor juridice de vânzare-cumpărare a imobilului cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 9