2ra-173/14 — Încasarea prejudiciului material în urma pierderii întreţinătorului decedat în rezultatul unui accident de muncă.

Dosar nr. 2ra-173/14 Prima instanţă: Judecătoria Edineţ Judecător: Rusu A. Instanţa de apel:Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei G. Polivenco N. Matveeva Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Liliana Catan, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Gherghelegiu Svetlana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherghelegiu Svetalana împotriva S.A.„Red-Nord-Vest” privind încasarea prejudiciului material în urma pierderii întreţinătorului decedat în rezultatul unui accident de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, prin care apelul declarat de Gherghelegiu Svetlana, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Edineţ din 26 martie 2013, ACONSTATAT: La 23 august 2011 Gherghelegiu Svetalana a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A.„Red-Nord-Vest” privind încasarea prejudiciului material în urma pierderii întreţinătorului decedat în urma unui accident de muncă.

În motivarea acţiunii reclamanta Gherghelegiu Svetalana a invocat că, soţul ei Gherghelegiu Viorel, fiind angajat în calitate de electric la S.A. „Red-Nord-Vest” la 04 iunie 2007 a decedat într-un accident de muncă. Astfel ea, fiind invalid din copilărie şi două fiice Oxana născută în 1996 şi Luminiţa, născută în 2001, fiind şi ea invalidă, au rămas fără întreţinător. Pentru decesul soţului ei şi tatăl a doi copii consideră că, indemnizaţia unică urma calculată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993. A mai invocat reclamanta că, luînd în consideraţie salariul mediu lunar 3836,28 lei, iar salariul anual 46035,36 lei înmulţit cu 26 ani netrăiţi pînă la atingerea vîrstei de 60 ani, suma corectă a indemnizaţiei constituie 1196919 lei.

De fapt a primit doar 1 332017 lei. La fel, dacă soţul ei ar fi fost în viaţă apoi salariul lui minimal ar fi constituit 1210 lei lunar, ceia ce constituie a cîte 302,5 lei pentru fiecare membru al familiei, suma constituie 907,5 lei lunar pe care familia nu o primeşte. Consideră reclamanta că, din momentul decesului şi pînă în luna iulie 2011, suma neprimită constituie 43560 lei. A mai specificat reclamanta că, adresîndu-se la 20 iulie 2011 către pîrît să i se plătească diferenţa indemnizaţiei, solicitarea ia fost respinsă. Prin cererea din 02 februarie 2012 reclamanta şi-a concretizat acţiunea solicitînd încasarea diferenţei indemnizaţiei unice în sumă de 1806152,5 lei şi a sumei de 86251 lei venitul ratat de întreţinător acumulată pe parcursul a cinci ani.

Solicită reclamanta încasarea din contul S.A.„Red-Nord-Vest” a indemnizaţiei unice în sumă de 864902 lei şi 43560 lei venitul ratat de întreţinător, obligarea S.A.„Red-Nord-Vest” să achite suma de 907, 5 lei lunar începînd cu iulie 2011 în beneficiul ei şi fiicei mai mici pentru întreaga perioadă de invaliditate, pentru fiica mai mare pînă la atigerea majoratului, iar în caz că ea va învăţa la secţia de zi, pînă la 23 ani. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 26 martie 2013 acţiunea înaintată de Gherghelegiu Svetlana împotriva S.A.„Red-Nord-Vest” privind încasarea diferenţei indemnizaţiei unice în sumă de 18006152,5 lei, încasarea sumei de 86251 lei – acumulată pe parcursul a cinci ani, încasarea sumei de 907,5 lei lunar, compensarea pierderii întreţinătorului Gherghelegiu Viorel, decedat la 04 iunie 2007 în rezultatul accidentului de muncă, cît şi a cheltuielilor de judecată s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, apelul declarat de Gherghelegiu Svetlana, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Edineţ din 26 martie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 octombrie 2013, Gherghelegiu Svetlana, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 26 septembrie 2013, iar recursul au fost declarat la 25 octombrie 2013. 2 Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de S.A.„Red-Nord-Vest”, la cererea de recurs declarată de Gherghelegiu Svetlana, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 4 decembrie 2012. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Gherghelegiu Svetlana întemeiat şi care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 23 august 2011 Gherghelegiu Svetalana a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A.„Red-Nord-Vest”, prin care a solicitat, încasarea din contul S.A.„Red-Nord-Vest” a indemnizaţiei unice în sumă de 864902 lei şi 43560 lei venitul ratat de întreţinător, obligarea S.A.„Red- Nord-Vest” să achite suma de 907, 5 lei lunar începînd cu iulie 2011 în beneficiul ei şi fiicei mai mici pentru întreaga perioadă de invaliditate, pentru fiica mai mare pînă la atigerea majoratului, iar în caz că ea va învăţa la învăţămîntul de zi la 23 ani. S-a mai constatat că, Gherghelegiu Viorel a fost angajat la S.A. „Red- Nord- Vest” Donduşeni în calitate de electromontor de categoria 2 din aprilie 2007 pînă în luna iunie a aceluiaşi an.

La 05 iunie 2017 Gherghelegiu Viorel a decedat în urma unui şoc traumatic care a avut loc din cauza căderii acestuia din copac la înălţimea de 5 metri în timpul executării lucrărilor de serviciu. Totodată, s-a mai stabilit că, conform extrasului din certificatul nr. 2977 eliberat adăugător la Raportul nr. 42 de examinare a cadavrului, s-a constat că, conform investigaţiei toxico-narcologice a cadavrului, concentraţia de alcool în sîngele cadavrului Ghergheligiu Viorel indica o ebrietate de grad mediu.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din speţa data, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 1410 C.C., care statuiză expres că, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

3 Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. Posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieşit din posesiunea lui ca urmare a acţiunilor ilicite ale unor terţi. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobîndit în mod ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit este vinovat de faptul că izvorul a ieşit din posesiunea lui, el va răspunde pentru prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune în mod ilicit.

Posesorii izvoarelor de pericol sporit răspund solidar pentru prejudiciul cauzat unui terţ prin interacţiunea acestor izvoare (coliziunea mijloacelor de transport etc.). Prejudiciul cauzat posesorilor izvoarelor de pericol sporit ca rezultat al interacţiunii acestora se repară potrivit dispoziţiilor art.1398. Instanţa de recurs menţionează că, la producerea accidentului de muncă, Gherghiligiu Viorem se afla în stare de ebrietate, fapt confirmat prin probele anexate al dosar. În aceste condiţii şi avînd la bază norma de drept material citată mai sus, Colegiul menţionează că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au cercetat toate circumsatanţele din speţa dată. Instanţele nu au verificat aspectul ce ţine de acceptarea la muncă de către angajator, a lui Gherghiligiu Viorel, în cazul în care ultimul se afla în stare de ebrietate.

Nu a fost verificat cine a permis ca angajatul în stare de ebrietate să activeze în condiţiile respective. Totodată, instanţele de judecată nu au cercetat sub nici o formă faptul că, în cazul în care angajatorul a permis angajatului să desfăşoare activitatea ce îi revenea după atribuţii, urmează să suporte consecinţele în cazul apariţiei incidentelor. Astfel, instanţa de recurs constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care motive decizia instanţei de apel urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. Colegiul menţionează că, decizia instanţei de apel poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. 4 Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Gherghelegiu Svetlana.

Se casează decizia Curţii de Bălţi din 10 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherghelegiu Svetalana împotriva S.A.„Red-Nord-Vest” privind încasarea prejudiciului material în urma pierderii întreţinătorului decedat în urma unui accident de muncă, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Liliana Catan Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5