2rc-183/14 — Excluderea asociatului di SRL

prima instanţă I. Bulhac dosarul nr.2rc-183/14 instanţa de apel N. Cernat A.Gavriliţa A. Pahopol DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi împotriva lui Ion Aramă, intervenientul accesoriu Natalia Aramă cu privire la excluderea asociatului din Societatea cu răspundere limitată „Into”, cererea reconvenţională a lui Ion Aramă împotriva lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi intervenientul accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Into” cu privire la constatarea drept rezolvit contractul din 14 octombrie 1997 şi excluderea din rândurile asociaţilor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost restituit apelul declarat de către Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi ca fiind tardiv, c o n s t a t ă: La 28 mai 2012, Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Aramă privind excluderea asociatului Ion Aramă din Societatea cu răspundere limitată „Into”.

În motivarea acţiunii Vladimir Terzi a indicat că prin semnarea contractului de fondare a SRL „Into” din 14 octombrie 1997, a cererii de participare ca fondatori în societatea sus numită, a procesului verbal al adunării generale din 25 noiembrie 1997, au fost primiţi în calitate de fondatori în societate cu cotele părţi în capitalul social a cîte 25 %, prin procesul verbal din 25 noiembrie 1997 de majorarea a fondului statutar. Din data de 14 octombrie 1994, în baza hotărârii adunării generale a asociaţilor SRL „Into”, pârâtul Ion Aramă a fost numit în calitate de administrator al întreprinderii. Consideră că pârâtul deţinând funcţia de administrator şi asociat al societăţii comerciale SRL „Into” a prejudiciat activitatea întreprinderii.

Acţiunile de prejudiciere societăţii SRL „Into” de către Ion Aramă constau în neconvocarea adunărilor generale solicitate, neînştiinţarea asociaţilor despre petrecerea adunărilor, excluderii ilegale pe Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi din rândurile asociaţilor. Ilegalitatea acţiunilor administratorului se probează prin decizia Curţii de Apel Economică, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie. Totodată, au mai menţionat că la 29 octombrie 2000 între Alexei Durlescu şi pârât, în mod unilateral, fără convocarea adunării generale a asociaţilor, a fost semnat 2 contractul de investiţie şi schimbarea asociaţilor SRL „Into”, potrivit căruia Alexei Durlescu s-a obligat să transmită în capitalul social al întreprinderii mijloace băneşti în sumă de 38500 dolari SUA, finisarea lucrărilor de construcţie a staţiei de alimentare cu petrol din str. Vadul-lui-Vodă, mun.

Chişinău, să majoreze fondul statutar al SRL „Into” pînă la 23000 lei, ceea ce reprezintă 49% din capitalul social al acestuia, să transmită SRL „Into” suma necesară pentru privatizarea terenului aferent SRL „Into”, iar întreprinderea la rîndul sau, s-a obligat să plătească asociatului Alexei Durlescu pentru investiţiile efectuate în valoare de 38500 dolari SUA pentru primii trei ani dobânda lunară de 9%, iar pentru următorii ani dobânda de 15%, întru realizarea scopurilor investiţiilor realizate. Prin hotărârea adunării asociaţilor SRL „Into” din 12 decembrie 2001 Alexei Durlescu a fost inclus în componenţa asociaţilor SRL „Into”, iar prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 10 ianuarie 2002 au fost operate modificări în actele de constituire a întreprinderii.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 11 decembrie 2007, menţinute prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 s-a constatat ilegalitatea includerii lui Alexei Durlescu în componenţa fondatorilor SRL „Into” de către directorul întreprinderii Aramă Ion, toate actele fiind declarate nule. Consideră reclamanţii că este cert dovedit faptul că, pârâtul Ion Aramă deţinând funcţia de administrator al întreprinderii şi având calitatea de asociat, a folosit bunurile societăţii în scop personal, respectiv sunt prezente toate temeiurile legale pentru a-1 exclude din componenţa asociaţilor SRL „Into”. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 07 noiembrie 2012 a fost atrasă în proces Natalia Aramă în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului Ion Aramă.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 16 ianuarie 2013 a fost admisă spre judecare acţiunea reconvenţională intentată de Ion Aramă împotriva lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, intervenient accesoriu SRL „Into” cu privire la excluderea din rândurile asociaţilor. În motivarea cererii reconvenţionale Ion Aramă a indicat că Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au devenit asociaţi ai SRL „Into” în temeiul contractului din 14 octombrie 1997 şi deciziei Curţii de Apel Economice din 11 decembrie 2007, rămase irevocabile prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008. Din sensul pct. 1 din contractul din 14 octombrie 1997, rezultă că „Alexandru Terzi şi Vladimir Terzi devin asociaţi ai SRL „Into” în condiţii egale (părţi egale) cu asociaţii-fondatori existenţi, în construcţia, exploatarea complexului de alimentare cu petrol, magazinului, spălătoriei, staţiei de deservire tehnică a transportului...”.

Din sensul pct. 2.1.3 din Contract rezultă că „valoarea totală a lucrărilor efectuate la momentul întocmirii contractului este de 22000 dolari SUA”. Adică, asociaţii Ion Aramă şi Natalia Aramă până la contractarea cu Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au investit în SRL „Into” suma de 22000 dolari SUA. Din sensul pct. 2.4. din Contract rezultă că, „ Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi se obligă să ofere mijloacele necesare, bani, materiale de construcţie şi altele, pentru a fi egali cu alţi asociaţi ai SRL „Into” în participarea la construcţia staţiunii de alimentare cu petrol, adică în capitalul social al SRL „Into”. Menţionează, că Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi nu şi-au executat pe deplin obligaţiile contractuale şi statutare, depăşind orice termen legal.

După ce ei au obţinut înregistrarea proprie, în registrul de stat, drept asociat al SRL „Into” , Vladimir Terzi 3 şi Alexandru Terzi au căpătat nu doar drepturi, în raport cu SRL „Into”, ci şi obligaţii statutare şi legale. Prin procesul verbal al Adunării generale ordinare repetate a asociaţilor SRL „Into” din 19 mai 2012 s-a hotărât de a propune asociaţilor Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi să completeze aportul subscris până la data de 15 iunie 2012, contra sancţiunii excluderii lor, însă nu sau conformat acestei hotărâri. Solicită Ion Aramă excluderea lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi din componenţa asociaţilor SRL „Into” cu încasarea cheltuielilor de judecată.

La data de 09 aprilie 2013 reclamantul-pîrît Ion Aramă, prin intermediul avocatului său Viorel Chetruşcă, a depus cerere de modificare a cererii reconvenţionale, solcitînd rezolvirea contractului din 14 octombrie 1997 încheiat între SRL „Into” şi Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, excludere lor din rândul asociaţilor. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 25 septembrie 2013 au fost respinse ca neîntemeiate atît acţiunea lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, cît şi acţiunea reconvenţională a lui Ion Aramă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost restituită ca fiind tardivă cererea de apel depusă de Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ion Aramă, Natalia Aramă şi SRL „Into” şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 29 ianuarie 2014, Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel cu remiterea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea cererii lor de apel. Recurenţii Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi în motivarea recursului au indicat că nu sunt de acord cu încheierea instanţei de apel deoarece la data de 25 septembrie 2013, când a fost pronunţat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău. S-au prezentat doar avocaţii lor, care nu i-au informat despre conţinutul hotărârii şi termenul de atac, astfel, încât abia la 21 octombrie 2013, când au primit hotărârea motivată a instanţei de fond, au fost informaţi în ce termen urmează să depună apel.

Menţionează că nu au studii juridice şi nu sunt cunoscuţi cu prevederile legale luând cunoştinţă cu hotărârea primei instanţe abia la 21 octombrie 2013, consideră că au respectat termenul de 30 zile, prevăzut de Codul de procedură civilă depunând apel la data de 20 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. 4 După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel depusă de Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Primăria satului Mereni în afara termenului legal sunt justificate. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, prin care au fost respinse ca neîntemeiate atît acţiunea iniţială a lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi, cît şi acţiunea reconvenţională a lui Ion Aramă, a fost emis şi pronunţat la 25 septembrie 2013. Cu toate acestea, Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 20 noiembrie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport susţinerea recurenţilor referitor la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată doar în prezenţa avocaţilor lor care nu i-au informat despre conţinutul hotărîrii, termenul de atac şi că hotărârea motivată au primit-o la 21 octombrie 2013, din care motive consideră recurenţii că apelul nu a fost depus tardiv. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult, din materialele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 25 septembrie 2013 rezultă cu certitudine că Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi au fost prezenţi la data pronunţării hotărîrii primei instanţe şi tot în aceiaşi zi instanţa de fond le-a expediat părţilor copia dispozitivului hotărîrii pronunţate (f.d.

207-208). Aşa fiind, este cert că recurenţii, având la cunoştinţă despre conţinutul dispozitivului hotărîrii pronunţate la 25 septembrie 2013, precum şi de termenul de atac al acesteia, astfel aceştia trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de ultimii, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt nejustificative, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

5 În conformitate cu art. art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi împotriva lui Ion Aramă, intervenientul accesoriu Natalia Aramă cu privire la excluderea asociatului din Societatea cu răspundere limitată „Into”, cererea reconvenţională a lui Ion Aramă împotriva lui Vladimir Terzi şi Alexandru Terzi intervenientul accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Into” cu privire la constatarea drept rezolvit contractul din 14 octombrie 1997 şi excluderea din rândurile asociaţilor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi