2ra-878/14 — Declararea nulităţii parţiale a contractului de vînzare-cumpărare şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Lefter Iurie împotriva Lilei Lefter şi Lefter Dorin privind declararea nulităţii parţiale a contractului de vînzare-cumpărare şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie şi parţial acţiunea reconvenţională a reclamantului Lefter Dorin împotriva lui Lefter Iurie privind încasarea sumei, dispunîndu-se recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a lui Lefter Iurie, Lefter Lilia şi Lefter Dorin asupra apartamentului nr.101 din str.Cuza Vodă, 40, mun.Chişinău, cu dispunerea Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău a ÎS „Cadastru” de a înregistra dreptul de proprietate comună în devălmăşie după Lefter Iurie, Lefter Lilia şi Lefter Dorin asupra apartamentului nr.101 din str.Cuza Vodă, 40, mun.Chişinău. S-a recunoscut apartamentul nr.101 din str.Cuza Vodă, 40, mun.Chişinău în calitate de domiciliu comun a lui Lefter Iurie, Lefter Lilia şi Lefter Dorin. S-a încasat de la Lefter Iurie în beneficiul lui Lefter Dorin suma de 8692 lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile comunale şi 65 058 lei valoarea lucrurilor deteriorate. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă. 1

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 a fost respins apelul declarat de Lefter Lilia şi Lefter Dorin, admis apelul declarat de către Lefter Iurie, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2013 în partea admiterii acţiunii şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care acţiunea reconvenţională a lui Lefter Dorin a fost respinsă. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La 08 noiembrie 2013 recurenţii Lefter Lilia şi Lefter Dorin au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 30 aprilie 2013, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului recurenţii au indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile instanţelor de fond şi de apel contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente. În opinia recurenţilor, probele prezentate de Lefter Lilia în instanţa de fond confirmă cu certitudine că în perioada cît soţii s-au aflat la muncă peste hotarele ţării relaţiile de familie s-au destrămat, fiecare gestionîndu-şi individual veniturile. Instanţele de fond şi de apel bazîndu-se pe probele prezentate de intimat (extrasele bancare pe numele lui Pacaluks Andreis), au concluzionat în mod greşit precum că Lefter Iurie a participat financiar pînă la 21 decembrie 2005 la procurarea apartamentului nr.101 din str.Cuza Vodă, 40, mun.Chişinău.

De asemenea, recurenţii au indicat că instanţa de fond şi de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

În referinţă intimatul Lefter Iurie a susţinut că recursul declarat de recurenţi este inadmisibil, întrucît nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 CPC. În opinia intimatului decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2013 în partea menţinută sunt întemeiate şi legale, fiind bazate pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. Intimatul a solicitat declararea recursului drept inadmisibil sau, după caz, respingerea acestuia cu menţinerea actelor de dispoziţie atacate.

Analizând modul în care recurenţii şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art.437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) sau 2 (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept , vîzînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art.386 alin. (1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art.432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspectul procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi suspus controlului lui judiciar.

Avînd în vedere cele expuse, recursul declarat de Lefter Lilia şi Lefter Dorin nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Lefter Lilia şi Lefter Dorin împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3