2r-258/14 — Anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii

prima instanţă: Gh.Liulca dosarul nr.2r-258/14 instanţa de apel: A.Gheorghieş, N.Chircu, I.Talpa DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Bejenari Clavdia prin intermediul reprezentantului Ţmocno Ina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia prin intermediul reprezentantului Felişcan Victor împotriva Nataliei Bejenari privind anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care s-a restituit cererea de apel depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia, c o n s t a t ă La 07 septembrie 2011 Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia prin intermediul reprezentantului Felişcan Victor au depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Bejenari privind anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, părinţii Bejenari Feodor şi Bejenari Lidia au deţinut în proprietate casa de locuit cu construcţiile auxiliare din satul Zastînca, raionul Soroca, amplasate pe suprafaţa totală de 0.3000 ha, în baza adeverinţei şi titlului provizoriu nr. 59 din 26 noiembrie 2001 eliberat de Primăria comunei Zastînca, judeţul Soroca. Din căsătorie părinţii Bejenari Feodor şi Bejenari Lidia au avut patru copii, Bejenari Clavdia, Bejenari Parascovia, Bejenari Anatolii şi Bejenari Valentina, ultima fiind stabilită pînă în prezent cu traiul în casa părinţilor din comuna Zastînca, judeţul Soroca. 1 Indică că, la 12 martie 1999 Bejenari Feodor a testat fiului său Bejenari Anatolii toată averea care îi aparţinea cu drept de proprietate.

La 13 ianuarie 2001, a decedat Bejenari Feodor, iar la 20 februarie 2003 a fost eliberat certificatul de moştenitor testamentar nr. 409, referitor la bunul succesoral care include: casa de locuit cu anexe, suprafaţa 43.4 m.p., construcţiile auxiliare (pridvor, bucătărie de vară, coteţ, grajd, beci, gard, poartă) amplasate pe lotul de teren suprafaţa totală 0.3000 ha, din comuna Zastînca, judeţul Soroca; terenul agricol, număr cadastral 7866103.132, suprafaţa 0.5501 ha, situat în extravilanul comunei Zastînca, judeţul Soroca, care aparţinea defunctului în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren din 27 decembrie 2001; terenul agricol, număr cadastral 7866106.069, suprafaţa 0.9503 ha, situat în extravilanul comunei Zastînca, judeţul Soroca, care aparţinea defunctului în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren din 27 decembrie 2001, fiind supus înregistrării la 25 februarie 2003 la organul cadastral.

Menţionează că, la 30 ianuarie 2004 a decedat Bejenari Lidia. Ulterior, la 10 martie 2011 a decedat fratele, Bejenari Anatolii, iar după decesul lui au aflat despre existenţa certificatului de moştenitor testamentar nr. 409 din 20 februarie 2003 şi că soţia defunctului, Bejenari Natalia pretinde la averea succesorală a părinţilor Bejenari Feodor şi Bejenari Lidia. Totodată, susţin că Boţoroga (Bejenari) Valentina cu membrii familiei ei, pînă în prezent locuiesc în casa părinţilor Bejenari Feodor şi Bejenari Lidia şi a acceptat în parte succesiunea din patrimoniul ce-i aparţine mamei sale, Bejenari Lidia, iar pîrîta Bejenari Natalia refuză să restituie certificatele de deces în original a lui Bejenari Feodor şi Bejenari Anatolii.

Consideră reclamanţii că, tatăl Bejenari Feodor nu avea dreptul de a testa toată averea inclusă în certificatul de moştenitor testamentar nr. 409 din 20 februarie 2003, inclusiv casa de locuit şi terenul aferent, deoarece averea rămasă a fost în proprietate comună în devălmăşie a soţilor, astfel jumătate din avere aparţinea mamei Bejenari Lidia. Cer reclamanţii, anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar nr. 409 din 20 februarie 2003 eliberat de biroul notarului Marcu Radu, constatarea faptului acceptării succesiunii de Boţoroga Valentina, după decesul mamei lor, Bejenari Lidia, la 30 ianuarie 2004, de a interzice notarilor să elibereze certificatul de moştenitor asupra bunurilor succesorale care aparţin lui Bejenari Anatolii, decedat la 10 martie 2011 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 21 noiembrie 2013 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia prin intermediul reprezentantului Felişcan Victor împotriva Nataliei 2 Bejenari privind anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia la 24 decembrie 2013 au contestat-o cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 14 ianuarie 2014, s-a restituit cererea de apel depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia, ca fiind depusă cu omiterea termenului de atac.

La 29 ianuarie 2014, în termenul stabilit de lege, Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia au declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 14 ianuarie 2014. În susţinerea recursului au invocat că, instanţa de apel a emis încheierea contestată cu încălcarea normelor de drept procedural şi neîntemeiat a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului. Au indicat că, Judecătoria Soroca la 24 decembrie 2013 a recepţionat şi înregistrat cererea de apel, care a fost expediată prin intermediul oficiului poştal la 23 decembrie 2013, fapt confirmat prin plicul datat şi ştampilat din materialele dosarului. Consideră că, apelul împotriva hotărîrii Judecătoriei Soroca din 21 noiembrie 2013 a fost depus la 23 decembrie 2013, în termenul legal prevăzut de lege.

Examinînd materialele dosarului prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia, urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

Instanţa de recurs a constatat că, la 24 decembrie 2013 Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Soroca din 21 noiembrie 2013, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia împotriva Nataliei Bejenari privind anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 14 ianuarie 2014, cererea de apel depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia, a fost restituită, în temeiul art. 369 alin. 1) lit. b) CPC, ca depusă în afara termenului legal, iar apelanţii nu au solicitat repunerea în termen.

3 Colegiul civil, commercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consider că, instanţa de apel incorect a ajuns la concluzia de a restitui cererea de apel. Potrivit art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Colegiul remarcă că, instanţa de apel a reţinut greşit faptul că apelul a fost declarat cu încălcarea termenului stabilit de art. 362 alin. (1) CPC, deoarece termenul de declarare a apelului împotriva hotărîrii primei instanţe din 21 noiembrie 2013, a expirat la 23 decembrie 2013, pe cînd apelul a parvenit în instanţa de apel la 24 decembrie 2013, fiind depăşit termenul de atac cu o zi.

Menţionează colegiul că, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Soroca, a fost emis şi pronunţat în prezenţa părţilor la 21 noiembrie 2013. Astfel, termenul limită de depunere a cererii de apel fiind 23 decembrie 2013. În conformitate cu art. 112 alin. (2) şi (3) CPC, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

Conform art. 264 alin. (6) şi 265 Cod civil, documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Actele cauzei atestă că, Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia la 23 decembrie 2013 a depus cererea de apel, prin intermediul oficiului poştal (f.d. 130). Din materialele cauzei şi anume răspunsul nr. D/95 din 24 ianuarie 2014 eliberat de ÎS ,,Poşta Moldovei” rezultă că, într-adevăr la 23 decembrie 2013 în Oficiul Poştal MD 2012, a fost primită pentru expediere în adresa Judeătoriei Soroca, scrisoarea recomandată nr. 2012339125 (f.d.131).

În astfel de circumstanţe Colegiul menţionează că, cererea de apel depusă la 23 decembrie 2013, a fost depusă în interiorul termenului de 30 zile prevăzut de art. 362 CPC, or este un fapt notoriu că termenul legal se calculează la depunerea şi nu la recepţionarea documentelor depuse. Or, concluzia instanţei de apel în sensul formulat contravine în mod direct şi dispoziţiilor art. 112 alin. (2) şi (3) CPC şi art. 264 alin. (6) şi 265 Cod civil, care expres indică că dacă, ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. 4 În acest sens, faptele relatate generează casarea încheierii recurate, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului recurentului de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de CEDO, precum şi îngrădirea accesului la justiţie.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa încheierea instanţei de apel din 14 ianuarie 2014, restituind pricina spre examinarea apelului în Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia. Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 14 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bejenari Clavdia, Boţoroga Valentina şi Lesnic Parascovia împotriva Nataliei Bejenari privind anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii, cu restituirea cauzei pentru examinarea apelului în Curtea de Apel Bălţi.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5