2ra-696/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-696/14 Judecător: Iu.Ţurcan Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, E.Fistican, N.Traciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Bîcos Ştefan şi Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bîcos Ştefan împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 11 februarie 2012, reclamantul Bîcos Ştefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a activat în organele afacerilor interne din 1991 pînă în 2008, iar în prezent este pensionar pe linia MAI şi locuieşte în blocul locativ din str. A. Corobceanu, nr. 1 B, mun. Chişinău. În primăvara anului 1992 a participat la războiul pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a RM şi este decorat cu medalia „Meritul militar”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău nr. 3-1403/10 din 15 aprilie 2010, instanţa de judecată a obligat Consiliul municipal Chişinău să-i acorde spaţiu locativ în mun. Chişinău conform normelor sanitare la momentul executării.

La cererea sa, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, a primit spre executare silită documentul executoriu nr. 3-1406/10 din 15.04.2010, emis de către instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău şi a adoptat o încheiere cu privire la pornirea procedurii de executare nr. 12-1079/10 din 09.06.2010 în cadrul căreia a fost stabilit debitorului termenul de executare benevolă de 15 zile. În cadrul procedurii de executare, executorul judecătoresc a expediat mai multe sesizări către debitorul Consiliul mun. Chişinău, la care a primit aceleaşi răspunsuri, precum că hotărîrea judecătorească nu poate fi executată din lipsa spaţiului locativ în fondul municipal public şi că autoritatea nu dispune de mijloace 1 financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărîrilor judecătoreşti privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori.

Indică reclamantul că în prezent el locuieşte cu mama sa, Bîcos Ecaterina Alexei, care este la întreţinerea lui, în apartamentul nr. 2 al blocului locativ din str. A. Corobceanu, nr. 1 B, mun. Chişinău. A menţionat faptul că, potrivit art. 2 al Hotărîrii Parlamentului nr. 535 din 22.07.1999 blocului locativ „B” din această casă i-a fost schimbat statutul din „Casa de locuit-hotel” în bloc locativ nefinalizat, iar construcţia de mai departe a acestui bloc urma să se desfăşoare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 366 din 06 aprilie 1998 cu privire la încheierea lucrărilor de construcţie la blocurile locative nefinalizate (modificată şi completată prin Hotărîrea Guvernului nr. 945 din 14.10.1999).

Conform pct. 1 al Regulamentului cu privire la privatizarea locuinţelor în blocurile locative nefinalizate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 945 din 14 octombrie 1999, dreptul la primirea locuinţei nefinalizate î-l au persoanele fizice cetăţenii ai RM aflaţi la evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative. Punctul 2 al Regulamentului sus menţionat stabileşte că, repartizarea locuinţelor se efectuează în modul stabilit de Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.S.S.M şi Consiliului Republican al Sindicatelor nr. 405 din 25.11.1987, cu modificările operate prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.S.S.M şi Consiliului Republican al Sindicatelor nr. 55 din 21.02.1989.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 1 al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993, prin fondul de locuinţe se subînţelege imobilele şi spaţiile locative din construcţiile care aparţin statului, indeferent de apartenenţa departamentală, locuinţele sovhozurilor şi ale altor întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire la privatizare, precum şi locuinţele construite din contul mijloacelor de stat de către întreprinderile şi organizaţiile cu alte tipuri de proprietate. Astfel, începînd cu anul 1997 fondul locativ de stat, este transmis în proprietate publică Primăriei mun. Chişinău şi constituie fondul locativ municipal.

Solicită reclamantul Bîcos Ştefan constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău 3-1403/10 din 15 aprilie 2010 cu privire la obligarea Consiliului municipiului Chişinău să-i acorde spaţiul locativ în municipiul Chişinău conform normelor sanitare la momentul executării, încasarea prejudiciului moral în mărime de 650 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2013, a fost admisă parţial acţiunea, s-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen a hotărîrii instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2010 cu privire la obligarea Consiliului municipiului Chişinău de a acorda lui Bîcos Ştefan spaţiu locativ în mun.

Chişinău conform normelor sanitare la momentul executării, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Bîcos Ştefan suma de 1 200 euro, echivalent în lei MD la cursul oficial al BNM la data executării hotăririi, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din 15.04.2010 cu privire la obligarea Consiliului municipiului Chişinău de a acorda lui Bîcos Ştefan spaţiu locativ în mun. Chişinău conform normelor sanitare la momentul executării. În rest acţiunea a fost respinsă.

2 În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 4 şi 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, constatînd că autorităţile statului nu au întreprins toate măsurile rezonabile în vederea executării hotărîrii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului şi, prin inacţiunea lor, au înlăturat orice şansă de executare a acesteia. La fel, a menţionat că Curtea Europeană, în nenumărate hotărîri pronunţate în cazuri similare, a reiterat că, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ca scuză pentru neexecutarea unei hotărîri.

Fireşte, o întîrziere în executarea unei hotărîri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale. Dar întîrzierea nu poate fi astfel, încît să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform art. 6 paragraful 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi vs Italy).

La 18.02.2013, Bîcos Ştefan a declarat apel împotriva hotăririi primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun Chişinău din 31 ianuarie 2013, în partea ce ţine de încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Bîcos Ştefan suma de 1200 euro, echivalent în lei MD la cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind dispunerea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Bîcos Ştefan suma de 650 000 lei, încasarea din contul Ministerului de Finanţe al RM, în beneficiul lui Bîcos Ştefan a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei.

În motivarea apelului a invocat că, la emiterea hotărîrii, instanţa de fond nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează că, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti privind repartizarea spaţiului locativ lui Bîcos Ştefan, direct î-i încalcă dreptul acestuia la proprietate garantat de art. 1 a Protocolului nr. 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi de art. 46 alin. (1) a Constituţiei RM, potrivit căruia, dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, la fel consideră că a fost încălcat art.53 a Constituţiei RM.

Susţine că prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti lui Bîcos Ştefan i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce poate fi evaluat la suma de 650 000 lei. Consideră că anume această sumă ar putea restabili echitatea socială şi ar compensa la minimum toate suferinţele suportate de Bîcos Ştefan în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 15.02.2013, a declarat apel şi Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. În motivarea apelului, apelantul în cauză a invocat că, instanţa neîntemeiat a apreciat prejudiciul moral la suma de 1200 euro, reieşind din faptul că reclamantul nu a prezentat careva probe concludente, prin care ar demonstra cu certitudine suportarea acestuia.

Totodată, instanţa de fond nu a luat în considerare, alin.(2) al art 5 din Legea nr.87 din 21.04.2011, potrivit căruia instanţa de judecată la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie. 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de Bîcos Ştefan şi Ministerul Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 31 ianuarie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 12.12.2013, Bîcos Ştefan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22.10.2013 în partea respingerii cererii de apel a lui Bîcos Ştefan şi emiterea unei noi hotărîri de încasare a prejudiciului moral în mărime de 650 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 lei.

În argumentarea recursului recurentul a invocat neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată şi interpretarea eronată a legii. În speţă, a susţinut că instanţele neîntemeiat au conchis asupra cuantumului prejudiciului moral, or, caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice, cauzate recurentului, se manifestă prin sentiment de neajutorare, complexul de inferioritate, de ruşine, insatisfacţia de lipsirea de posibilitatea de a locuui într-un spaţiu locativ decent care i se cuvine în baza unei hotărîri judecătoreşti irevocabile, pentru munca silnică de ani de zile. La 24.12.2013 şi Ministerul Finanţelor al RM a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22.10.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 31.01.2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că intimatul nu a prezentat careva probe concludente, prin care ar demonstra cu certitudine suportarea prejudiciului moral. Totodată, menţionează că Curtea Europeană, în cauze similare a dispus obligarea satului R.Moldova la plata prejudiciului moral într-un cuantum mai mic. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Bîcos Ştefan şi Ministerul Finanţelor al RM au fost considerat admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia parţială a acestora, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au admis parţial cerinţele reclamantului, deoarece cu certitudine s-a constatat că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15.04.2010 nu este executată pînă în prezent, ceea ce constituie de fapt o încălcare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. 4 Însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că admiterea pretenţiei de încasare a prejudiciului moral în cuantum de 1 200 euro este neîntemeiată, iar soluţia de respingere a cerinţei de încasare a cheltuielilor de judecată este ilegală.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Potrivit prevederilor art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Instanţa de recurs reţine că, în cazul cînd se constată o neexecutare continuă, termenul nerezonabil se va aprecia doar de la data naşterii obligaţiei de executare (dies a quo) şi pînă la ziua adoptării hotărîrii cu privire la o eventuală constatare a violării/neviolării dreptului declarat de Articolul 6 § 1 din Convenţie.

În speţă, este relevantă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti pronunţată de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 al Convenţiei (Hornsby v. Greece, Istrate v. Moldova). Mai mult ca atît, potrivit materialelor dosarului s-a constatat cu certitudine că, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti nu-i poate fi imputată intimatului. În acest context, Colegiul reţine că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15.04.2010, a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-l asigure pe Bîcos Ştefan cu spaţiu locativ conform normelor sanitare la momentul executării. Hotărîrea în cauză a devenit definitivă şi irevocabilă prin neatacare.

Din materialele cauzei urmează că Bîcos Ştefan s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, prin care a solicitat să contribuie conform legislaţiei în vigoare la executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 15.04.2010. Potrivit încheierii executorului judecătoresc Ungureanu Oleg din 09.06.2010, s-a dispus primirea spre executare a documentului executoriu nr.3-1403/10 din 15.04.2010 cu privire la obligarea Consiliului municipal Chişinău să-i acorde lui Bîcos Ştefan spaţiu locativ conform normelor sanitare la momentul executării, 5 fiind obligat Consiliul municipal Chişinău să execute hotărîrea menţionată odată cu primirea prezentei încheieri.

Astfel, pînă în prezent hotărîrea judecătorească din 15.04.2010 nu a fost executată, motiv din care recurentul Bîcos Ştefan s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a constatat încălcarea dreptului lui Bîcos Ştefan la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti irevocabile şi a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bîcos Ştefan cu titlu de prejudiciu moral suma de 1 200 euro. Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel.

În opinia instanţei de recurs, corect a fost constatată încălcarea dreptului recurentului Bîcos Ştefan la executarea în termen a hotărîrii judecătoreşti din 15.04.2010 privind obligarea Consiliului municipal Chişinău de a acorda spaţiul locativ, însă cerinţa de încasare dispusă în cuantum de 1 200 euro în vederea reparării prejudiciului moral, raportată la circumstanţele cauzei şi criteriile expuse mai sus, neîntemeiat a fost admisă de către instanţele de judecată, în această parte concluziile fiind neobiective şi rezultate din interpretarea eronată a normelor de drept material şi aprecierea incorectă a probelor din dosar.

Conform art. (5) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. De asemenea, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului, prezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral şi în acest sens a se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze.

Or, hotărîrile privind obligarea Consiliului mun. Chişinău să acorde spaţiu locativ unor subiecţi de drept, poartă un caracter specific şi asta deoarece fondul municipal de spaţiu locativ este epuizat. În context, neexecutarea categoriei date de hotărîri nu ţine de conduita de rea-credinţă a debitorului sau a organului împuternicit să contribuie la executarea lor (executorul judecătoresc), ci de imposibilitatea executării acestor hotărîri din motive mai presus de voinţa părţilor 6 implicate. Astfel, lipsa spaţiului locativ disponibil în fondul municipal, deşi este un argument forte, nu exclude în totalitate obligativitatea executării acestor hotărîri. Mărimea despăgubirii, în esenţă, trebuie să depindă de comportamentul executorului şi creditorului.

Însă, în acelaşi timp, întîrzierea executării lor din motivele menţionate, nu poate justifica încasarea unor despăgubiri morale materializate în cuantum bănesc. Anume din aceste considerente, legiuitorul a prevăzut că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. În concluzie, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, precum şi de durata neexecutării hotărîrii judecătoreşti, consideră neîntemeiată încasarea sumei de 1 200 euro, acordată cu titlul de prejudiciu moral, stabilind că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Amihalachioae v.Moldova, unde Curtea a consideră că constatarea unei violări constituie în sine o satisfacţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamant. Referitor la cerinţa de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei, Colegiul reţine următoarele. Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii. Conform art. 90 lit. i) CPC, cheltuielile de asistenţă juridică se atribuie la cheltuieli de judecare a pricinii.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Conform art. 96 alin. (11) CPC, cheltuielile menţionate la alin. (1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. În acest sens, Colegiul consideră că pretenţia reclamantului vis-a-vis de restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu acordarea serviciilor de asistenţă juridică la examinarea prezentei cauze, este întemeiată în partea în care aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi rezonabile.

În această ordine de idei, Colegiul invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care fiind confruntată cu soluţionarea cauzelor contra Moldovei, a rambursat reclamanţilor cheltuielile pentru asistenţa juridică, notînd caracterul real, necesar şi rezonabil al sumelor solicitate prin raportare la complexitatea cauzei şi aportul considerabil al avocaţilor. În contextul celor expuse, Colegiul consideră necesar de a determina cuantumul sumei ce urmează a fi încasată, pornind de la volumul lucrului efectuat. 7 În această cauză, luînd în consideraţie volumul de lucru efectuat şi avînd în vedere complexitatea cauzei şi aportul avocatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că suma rezonabilă încasării cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică este de 3 000 lei, adică suma integral solicitată, care a fost achitată de Bîcos Ştefan avocatului Lebedinschi Maxim (f.d.

63). Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Bîcos Ştefan în partea cheltuielilor de asistenţă juridică şi în această parte a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond şi a emite o hotărîre nouă de admitere a acţiunii, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a-l admite în partea prejudiciului moral şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în această parte prin excluderea sumei încasate în mărime de 1 200 euro. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) şi e) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admit recursurile declarate de Bîcos Ştefan şi Ministerul Finanţelor al RM.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 ianuarie 2013 în partea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bîcos Ştefan a 1 200 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral şi se emite o hotărîre nouă în această parte de respingere a acţiunii. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 ianuarie 2013 în partea respingerii cerinţei de încasare a cheltuielilor de judecată şi se emite o hotărîre nouă în această parte de admitere a acţiunii. Se încasează de la Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Bîcos Ştefan 3 000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

În rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 8