3ra-268/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Braşoveanu dosarul nr.3ra-268/14 instanţa de apel: V.Pruteanu Iu.Cimpoi, M.Guzun ÎNCHEIERE 13 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eşanu Victoria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eşanu Victoria împotriva Camerei de Licenţiere şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului în stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 07 februarie 2012 Eşanu Victoria a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului în stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei.

In motivarea acţiunii Eşanu Victoria a menţionat că, din 24 decembrie 2001 activează la Camera de Licenţiere iniţial în calitate de consultant în direcţia principală licenţierea activităţilor financiar-economice, iar de la data de 25 iunie 2012 a fost numită în funcţia de specialist superior al direcţiei licenţiere în sectorul real. Menţionează, că anterior, în legătură cu necesităţile financiare majorate concomitent este angajată prin cumul în 2 întreprinderi ca consultant IT, programist (operator) cu stabilirea salariului conform contractului încheiat şi cu 1 exercitarea atribuţiilor de serviciu după posibilităţi, fără a fi afectat programul de lucru de la locul de bază. Mai menţionează, că la 14 septembrie 2012 a născut fiica Eşanu Sofia şi s-a adresat cu cerere să-i achite indemnizaţia de maternitate, însă Casa Naţională de Asigurări Sociale refuză să achite integral indemnizaţia de maternitate.

Invocă, că la 10 septembrie 2012 Camera de Licenţiere i-a achitat indemnizaţia de maternitate în suma de 15249,78 lei. Pe parcursul examinării pricinii Eşanu Victoria a depus cererile de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat recunoaşterea ca ilegal refuzul Camerei de Licenţiere şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate; obligarea Camerei de Licenţiere de a stabili şi a calcula integral indemnizaţia de maternitate în sumă de 65099 lei; încasarea de la Camera de Licenţiere a sumei restante indemnizaţiei de maternitate în sumă de 49850 lei şi penalităţii pentru neachitarea în termen a indemnizaţiei respective; încasarea de la Camera de Licenţiere a prejudiciului în sumă de 14877 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 mai 2013 acţiunea s-a admis integral. S-a recunoscut ilegal refuzul Camerei de Licenţiere şi al Casei Naţionale de Asigurări Sociale la stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate. S-a obligat Camera de Licenţiere să stabilească şi să calculeze indemnizaţia de maternitate în sumă de 65099 lei. S-a încasat de la Camera de Licenţiere în beneficiul Victoriei Eşanu suma restantă a indemnizaţiei de maternitate în mărime de 49850 lei şi penalitatea pentru neachitarea în termen a indemnizaţiei de maternitate în mărime de 14337,02 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău 13 noiembrie 2013 s-au admis apelurile declarate de Camera de Licenţiere şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărâre prin care acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 10 ianuarie 2014 Eşanu Victoria a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel a ignorat circumstanţele de fapt stabilite de prima instanţă şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel a ignorat circumstanţele de fapt stabilite de prima instanţă şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. 3 Astfel, instanţa de recurs notează că recurentul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel, toate argumentele invocare în cererea de recurs fiind similare celor invocate în cererea de apel şi cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere cuvenită.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Eşanu Victoria ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Eşanu Victoria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4