3ra-985/13 — Contestarea în parte a actelor administrative

prima instanţă Gh. Creţu dosarul nr.3ra-985/13 DECIZIE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Vîlcov, Iurie Şumcov Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Victoria Eşanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Eşanu împotriva Camerei de Licenţiere de pe lîngă Ministerul Economiei cu privire la contestarea în parte a actelor administrative, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 09 august 2012, Victoria Eşanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere de pe lîngă Ministerul Economiei cu privire la contestarea în parte a actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamanta Victoria Eşanu a indicat că la 24 decembrie 2001, a fost angajată în serviciul public în calitate de consultant iniţial în Direcţia principală licenţierea activităţilor financiar-economice din cadrul Camerei de Licenţiere. Pe parcursul activităţii sale în calitate de funcţionar public în cadrul Camerei de Licenţiere a deţinut mai multe funcţii. La 17 februarie 2010, în legătură cu reorganizarea Camerei de Licenţiere, a fost permutată în funcţia de consultant al Direcţiei licenţiere în sectorul real, iar la 09 octombrie 2010, a fost reîncadrată în funcţia de consultant al Direcţiei licenţiere în sectorul real. Conform ordinului nr. 27-g din 26 iunie 2002, ea deţine gradul de calificare: rangul II, consilier de stat clasa III, conferit conform Legii nr. 443-XIII din 04 mai1995, în vigoare la acel moment.

Susţine că din 04 iunie 2012 până la 29 iunie 2012, ea s-a aflat în concediu ordinar, iar din 02 iulie 2012, se află în concediu de maternitate. Mai menţionează că la 09 iulie 2012, ea a fost contactată de persoanele responsabile din cadrul Camerei de Licenţiere pentru a i se înmâna anumite acte referitoare la personal. La 10 iulie 2012, prin scrisoarea de însoţire nr. 01/1088, i- au fost prezentate în extras: ordinul nr. 88p din 25 iunie 2012 „Cu privire la personal”, prin care începând cu 25 iunie 2012 a fost numită în funcţia de specialist superior al Direcţiei licenţiere în sectorul real al Camerei de Licenţiere şi ordinul nr. 89-p din 25 iunie 2012 „Cu privire la stabilirea salariului de funcţie ai funcţionarilor publici”, potrivit căruia a fost dispusă stabilirea salariului de funcţie 2 corelativ funcţiei deţinute de specialist superior cu gradul trei de salarizare, treapta trei şi salariul funcţiei de 2860 lei.

Consideră că ordinele menţionate sunt ilegale, emise contrar legislaţiei în vigoare. Susţine că ordinele „Cu privire la personal” şi „Cu privire la stabilirea salariului de funcţie ai funcţionarilor publici” reprezintă nişte ordine de transfer dintr-o funcţie de conducere într-o funcţie de execuţie, implicit stabilirea salariului respectiv. Consideră că aceste circumstanţe reprezintă o modificarea a raporturilor de muncă, fapt care, conform art. 68 alin. (1) din Codul muncii, aplicabil prin prisma dispoziţiilor art. 76 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia.

Conform alin. (2) al articolului citat, modificarea contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la: durata contractului; specificul muncii; cuantumul retribuirii muncii; regimul de muncă şi de odihnă; specialitatea, profesia, calificarea, funcţia; caracterul înlesnirilor şi modul lor de acordare dacă acestea sunt prevăzute în contract.

Afirmă că din Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice nr. 155 din 21 iulie 2011, inclusiv din Hotărârea Guvernului RM nr. 1001 din 26 decembrie 2011 privind punerea în aplicare a unor acte legislative rezultă că din cadrul Camerei de Licenţiere funcţiile de consultant au fost excluse, respectiv reduse şi, astfel, este în prezenţa nemijlocită a modificărilor relaţiilor de muncă, întrucît deţinând funcţia de consultant în cadrul direcţiei, gradul de calificare de consilier de stat clasa III, calificată ca funcţie publică de conducere, a fost transferată în funcţie publică de execuţie şi, anume, de specialist superior în cadrul aceleiaşi Direcţii. În acest sens, consideră că prin ordinele emise de pârât s-a dispus modificarea unilaterală a relaţiilor de muncă, fără acordul ei, fapt ce contravine expres prevederilor art. 68 din Codul muncii.

De asemenea, menţionează că despre faptul reorganizării, ce s-a exprimat prin aprobarea unor noi state de personal, nu a fost preavizată, iar în calitate de funcţionar public în cadrul Camerei de Licenţiere activează de 07 ani şi 06 luni, nu dispune de sancţiuni disciplinare nestinse şi, prin urmare, urma să fie numită în funcţia de specialist principal al Direcţiei licenţiere în sectorul real, cu treapta de salarizare nr. IV şi gradul de salarizare nr. 4, cu salariul de funcţie în cuantum de 3220 lei.

Prin urmare, solicită anularea ordinului nr. 88-p din 25 iunie 2012 „Cu privire la personal” în partea ce se referă la numirea sa în funcţia de specialist superior al Direcţiei licenţiere în sectorul real a Camerei de Licenţiere începând cu 25 iunie 2012 şi a ordinului nr. 89-p din 25 iunie 2012 „Cu privire la stabilirea salariului de funcţie ai funcţionarilor publici” în partea ce se referă la stabilirea salariului de funcţie în funcţia de specialist superior cu gradul 3 de salarizare, treapta III în cuantum de 2860 lei, obligarea Camerei de Licenţiere să emită ordinul de numire a sa în funcţia de specialist principal al Direcţiei licenţiere în 3 sectorul real a Camerei de Licenţiere începând cu 25 iunie 2012, cu stabilirea salariului în funcţia de specialist principal cu gradul 4 de salarizare, treapta VI în cuantum de 3220 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 17 octombrie 2012, Victoria Eşanu a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată, indicând că urma să fie numită în funcţia de specialist principal al Direcţiei licenţiere în sectorul real, cu treapta de salarizare nr. IV şi gradul de salarizare nr. 4, cu un salariu de funcţie în cuantum de 3220 lei, însă în funcţia respectivă a fost desemnată o altă persoană cu caracteristici inferioare celor descrise. La moment se află în concediu de maternitate, iar din cauza emiterii ordinelor respective urmează să ridice o indemnizaţie mult mai mică decât urma a fi stabilită în condiţiile în care era asigurat echilibrul legal şi tratament nediscriminatoriu.

Astfel, consideră că actele administrative emise de pârât sunt emise contrar prevederilor Convenţiei privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei nr. 111 din 25 iunie 1958, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 593 din 26 septembrie 1995 pentru ratificarea unor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, axându-se pe faptul că discriminarea constituie o violare a drepturilor enunţate în Declaraţia universală a drepturilor omului, cît şi prevederilor Codului muncii. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012 acţiunea Victoriei Eşanu a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. La 18 februarie 2013, Victoria Eşanu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului Victoria Eşanu a invocat că prima instanţă nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat normele de drept material.

Menţionează că nu este de acord cu concluziile primei instanţe precum că conform art. 69 lit. a) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 „Cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”, persoanele care deţin statutul de funcţionar public în condiţiile Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995, vor fi numiţi în funcţia publică respectivă dacă activităţile acestora au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art. 67 al respectivei legi în coroborare cu art. 30 alin. (1) şi alin. (4), conform căruia numirea în funcţiile publice de conducere şi de execuţie se face prin actul administrativ emis de către conducătorul sau, după caz, de organul colegial de conducere al autorităţii publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea funcţionarul public, iar art. 3 al Legii nr. 155/2011, împuterniceşte conducătorul, în speţă directorul Camerei de Licenţiere, de a numi funcţionarii publici în funcţii, după intrarea în vigoare la 01 aprilie 2012 a Legii nr. 48 din 22 martie 2012 „Privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici” şi Legii nr. 155/2011.

La fel, greşit instanţa a concluzionat că conform dispoziţiilor enunţate la pct. 12 alin. 2 al Hotărârii Guvernului RM nr. 331/2012, pentru funcţionarii publici ale căror funcţii nu se vor regăsi în noile scheme de încadrare şi care în urma neacceptării transferului în altă funcţie, vor înceta raporturile de serviciu prin 4 demisie sau eliberare din funcţia publică în condiţiile art. 63 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008. Indică că interpretarea dată de prima instanţă în sensul expus este una eronată şi bazată pe o apreciere unilaterală a situaţiei de fapt, fără a fi cercetate toate probele materiale în coroborare cu cadrul legal ce guvernează raportul în litigiu şi sub aspectul temeiurilor invocate în acţiune.

Consideră că prima instanţă a judecat pricina superficial, or, respingând acţiunea, instanţa de judecată nu a combătut argumentele invocate în acţiune şi susţinute în cadrul dezbaterilor judiciare, limitându-se la o motivare extrem de selectivă, bazată pe susţinerile intimatului, omiţând de a da apreciere şi probelor aduse în susţinerea pretenţiilor invocate, fapt ce contravine dispoziţiilor art. art. 239, 241 alin. (5) şi 130 alin. (4) CPC. Prin referinţa depusă la 22 aprilie 2013 Camera de Licenţiere a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia hotărârii din 07 noiembrie 2012, iar Victoria Eşanu la 12 februarie 2013, adică în termenul prevăzut de lege, a înregistrat cererea de recurs. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 02 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de către Victoria Eşanu în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de intimat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că la 25 iunie 2012, Camera de Licenţiere a emis ordinul nr. 88p, prin care Victoria Eşanu a fost numită în funcţia de specialist superior al Direcţiei licenţiere în sectorul real (codul funcţiei C51), începând cu 25 iunie 2012, precum şi ordinul nr. 89p, prin care a fost stabilit Victoriei Eşanu salariul de funcţie în funcţia de specialist superior cu gradul 3 de salarizare şi treapta III în cuantum de 2860 lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Victoria Eşanu a solicitat anularea ordinului Camerei de Licenţiere nr. 88p din 25 iunie 2012 „Cu privire la personal” în partea ce se referă la numirea sa în funcţia de specialist superior al Direcţiei licenţiere în sectorul real a Camerei de Licenţiere începând cu 25 iunie 2012 şi a ordinului Camerei de Licenţiere nr. 89p din 25 iunie 2012 „Cu privire la stabilirea salariului de funcţie ai funcţionarilor publici” în partea ce se referă la stabilirea salariului de funcţie în funcţia de specialist superior cu gradul 3 de salarizare şi treapta III în cuantum de 2860 lei şi obligarea Camerei de Licenţiere 5 să emită ordinul de numire a sa în funcţia de specialist principal al Direcţiei licenţiere în sectorul real a Camerei de Licenţiere începând cu 25 iunie 2012, cu stabilirea salariului în funcţia de specialist principal cu gradul 4 de salarizare, treapta VI în cuantum de 3220 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi la prevederile legale aplicabile la caz.

Din actele pricinii rezultă că la 25 iunie 2012, în urma aprobării de către Cancelaria de Stat la 22 mai 2012 prin aviz favorabil a Statului de personal al Camerei de Licenţiere, ultima a emis ordinul nr. 88p din 25 iunie 2012 „Cu privire la personal”, prin care Victoria Eşanu a fost numită în funcţia de specialist superior al Direcţiei licenţiere în sectorul real al Camerei de Licenţiere (codul funcţiei C51), începând cu 25 iunie 2012. De asemenea, din actele pricinii rezultă că odată cu emiterea ordinului menţionat, directorul Camerei de Licenţiere, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare ai funcţionarilor publici şi Hotărârii Guvernului RM nr. 331 din 28 mai 2012 privind salarizarea funcţionarilor publici, a emis şi ordinul nr. 89p „Cu privire la stabilirea salariului de funcţie ai funcţionarilor publici”, prin care i-a fost stabilit Victoriei Eşanu salariul de funcţie în funcţia de specialist superior, cu gradul 3 de salarizare şi treapta IlI, în cuantum de 2860 lei.

Conform art. 69 lit. a) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, persoanele care deţin statutul de funcţionar public în condiţiile Legii serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995 vor fi numiţi în funcţia publică respectivă dacă activităţile acestora au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art. 67 al prezentei legi. Conform art. 30 alin. (1) şi (4) Legea menţionată, raporturile de serviciu apar în baza actului administrativ de numire în funcţia publică, emis în condiţiile prezentei legi, iar numirea în funcţiile publice de conducere şi execuţie se face prin actul administrativ emis de către conducătorul sau, după caz, de organul colegial de conducere al autorităţi publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea funcţionarul public.

Conform art. 3 din Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice, autorităţile publice vor utiliza, la aprobarea sau, după caz, la modificarea statelor de personal, exclusiv titlurile funcţiilor publice prevăzute de prezenta lege. În cazul în care, după aprobarea sau modificarea statelor de personal, titlurile funcţiilor publice deţinute de unii funcţionari publici se vor modifica fără schimbarea sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu aferente funcţiilor respective, aceştia vor fi numiţi în noile funcţii în modul prevăzut la art.69 lit.a) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în termen de 15 zile calendaristice de la data intrării în vigoare a statelor de personal corespunzătoare.

Numirea se face prin 6 actul administrativ al persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie. Reieşind din prevederile legale enunţate, conducătorul autorităţii publice, în speţă, directorul Camerei de Licenţiere este în drept să numească funcţionarii publicii în funcţii, după intrarea în vigoare la 01 aprilie 2012 a Legii nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că Camera de Licenţiere şi-a conformat statul de personal la noile prevederi ale Legii pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice şi Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici şi nu a redus efectivul sau şi-a modificat statul de personal.

Conform pct. 12 din Hotărârea Guvernului RM nr. 331 din 28 mai 2012 privind salarizarea funcţionarilor publici, pentru funcţionarii publici ale căror funcţii nu se vor regăsi în noile scheme de încadrare şi care, în urma neacceptării transferului în altă funcţie, vor înceta raporturile de serviciu prin demisie sau eliberare din funcţia publică în condiţiile articolului 63 alineatul (1) litera (c) al Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008, salariul în perioada de la 1 aprilie 2012 până la data încetării raportului de serviciu se va calcula şi se va achita conform condiţiilor de salarizare în vigoare până la 1 aprilie 2012. În aceeaşi ordine de idei, art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede că persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţia publică, autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau îşi modifică statul de personal.

În conexiunea celor descrise, instanţa de recurs conchide că prima instanţă justificat s-a pronunţat asupra respingerii acţiunii, cauza fiind judecată cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC şi susţinute de normele de drept material, iar recurenta nu a invocat în acest sens nici un argument ce ar răsturna concluzia primei instanţe. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Victoria Eşanu. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Eşanu împotriva 7 Camerei de Licenţiere de pe lîngă Ministerul Economiei cu privire la contestarea în parte a actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iuliana Oprea judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Iurie Şumcov Constantin Alerguş Ion Corolevschi