2r-272/14 — Recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: I. Ţurcan 2r-272/14 instanța de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Celenco Ion împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de proprietate, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită cererea de apel depusă de către Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău ca fiind depusă în afara termenului legal, c o n s t a t ă La 25 februarie 2013, Celenco Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de proprietate. În motivarea acțiunii a indicat că începând cu anul 2002, împreună cu familia sa locuiește în apartamentul 10 din str. Pietrarilor 2 mun. Chișinău, însă inițial închiria acest apartament de la Berco Vasilii, achitând câte 450 lei lunar. Menţionează că la momentul acordării apartamentului în locațiune proprietarul acestuia locuia peste hotarele țării de unde venea aproximativ o dată în an pentru a primi plățile pentru locațiune.

La sfârșitul anului 2003, împreună cu Berco Vasilii au convenit asupra vânzării apartamentului la preţul de 20 000 dolari SUA, costul acestuia fiind achitat în două rate, prima rată în mărime de 10 000 dolari SUA a fost achitată în decembrie 2003, iar a doua rată a fost achitată în luna ianuarie 2004. Susţine că, la data de 12 ianuarie 2004, a încheiat cu Berco Vasilii şi un contract de vânzare-cumpărare, însă au convenit că autentificarea notarială a acestuia v-a avea loc pe parcursul anului 2004, la următoarea vizită a proprietarului. Afirmă că în anul 2005, a aflat despre decesul lui Berco Vasilii, însă dînsu împreună cu familia sa au continuat să locuiască și până în prezent locuiesc în apartamentul nr.10 din str. Pietrarilor 2 mun.

Chișinău, suportă cheltuielile de întreținere a apartamentului și se consideră proprietarul a apartamentului. Mai invocă că în perioada anilor 2005-2013, nu a pretins nimeni la apartamentul nominalizat, motiv pentru care este nevoit să se adreseze cu cererea pentru recunoașterea dreptului său de proprietate. Solicită recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Berco Vasilii la 12 ianuarie 2004 şi recunoaștere dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 10 str. Pietrarilor 2 mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 aprilie 2013, acțiunea a fost admisă integral, fiind recunoscută valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fără număr din 12 ianuarie 2004, încheiat între Celenco Ion şi Berco Vasilii şi recunoscut dreptul de proprietate a lui Celenco Ion asupra apartamentului nr.10 str. Pietrarilor 2 mun.

Chişinău. La 27 septembrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Centru a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Totodată apelantul a solicitat repunerea în termen a apelului. Prin încheierea Curții de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la repunerea în termen a apelului şi restituită cererea de apel Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău cu toate documentele anexate, ca fiind depusă tardiv. La 04 februarie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunțarea unei încheieri ilegale şi neîntemeiate. Mai mult ca atât, invocă că cauza a fost examinată în lipsa sa, fapt prin care i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil, fiind lipsit de dreptul de a-şi expune poziția în ședința de judecată. Susține că, la ședința de judecată a primei instanțe din 12 aprilie 2013, a fost în imposibilitate de a se prezenta, însă a depus o cerere prin care a solicitat amînarea examinării cauzei pe motiv că era antrenat în altă ședință de judecată în cadrul Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, însă instanţa nu s-a expus asupra cererii de amînare și a examinat cauza în lipsa sa, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a-și expune poziția pe marginea litigiului în speță și încălcîndu-i dreptul la un proces echitabil.

Totodată susține că în cadrul examinării cauzei în fond, prima instanță a încălcat şi normele dreptului material, deoarece acest litigiu avînd un caracter patrimonial urma a fi examinat în procedura generală, cu achitarea taxei de stat reieșind din valoarea acțiunii, însă în materialele cauzei lipsește atît dovada achitării taxei de stat cît și cererea privind scutirea de la achitarea taxei de stat. De asemenea indică că de către prima instanță au fost încălcate și prevederile art. 236 al. (4) CPC și art. 100 al. (1) CPC, iar la adresările sale privind acordarea informației despre derularea pricinii în cauză, nu a primit nici un răspuns, iar materialele cauzei nu conțin careva date ce ar confirma faptul că lui i-au fost comunicată cererea de chemare în judecată sau dispozitivul hotărîrii.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz se constată că prin încheierea din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Chișinău a dispus respingerea cererii Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i celei din urmă cererea de apel cu toate documentele anexate, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 aprilie 2013, prin care a fost admisă acţiunea înaintată de Celenco Ion împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vînzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de proprietate, a fost emis şi pronunţat la 12 aprilie 2013. Tot actele cauzei atestă că dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 aprilie 2013, a fost emis şi pronunţat în lipsa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, însă în aceeași zi la data de 12 aprilie 2013, în adresa acestuia a fost expediată hotărîre primei instanţe din 12 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f.d. 87). Cu toate acestea însă, cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe din 12 aprilie 2013, a fost depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău doar la data de 27 septembrie 2013, respectiv cu încălcarea esențială a termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport susţinerea recurentului referitor la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa reprezentantului Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău, astfel a luat cunoştinţă cu aceasta ulterior, din care motive considerând că apelul nu este tardiv. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, a fost înştiinţat despre locul, data şi ora examinării cauzei, care a avut loc la 12 aprilie 2013, fapt confirmat prin cererea scrisă de ultimul, prin care acesta a solicitat amînarea examinării cauzei pentru o altă dată, din motivul participării la o altă şedinţă de judecată, stabilită anterior (f.d.

37). Însă, din conţinutul procesului-verbal a şedinţei de judecată din 12 aprilie 2013, rezultă că instanţa, considerînd posibilă examinarea cauzei în lipsa reprezentantului Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, a respins cererea acesteia cu privire la amînarea examinării cauzei pentru o altă dată (f.d. 82-83).

Sub acest aspect argumentul recurentului precum că nu a avut la cunoştinţă despre hotărîrea pronunţată pe cauza dată nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs, or ultimul a cunoscut despre examinarea litigiului în instanţa de judecată, însă nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Or, potrivit şi jurisprudenţei CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), recurentul aveau obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicat ca parte De asemenea, nu poate fi reţinute nici argumentele recurentului, precum că instanţa nu a respectat nici prevederile art. 236 alin. (4) CPC şi nu a remis copia hotărârii motivate în termen de 5 zile, aşa precum prevede legea, deoarece din materialele cauzei rezultă că copia dispozitivului a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 aprilie 2013, a fost expediată în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău la12 aprilie 2013 (f. d. 87). Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen. Aceasta deoarece Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentului precum că nu a primit nici copia cererii de chemare în judecată şi nici dispozitivul hotărîrii primei instanţe este unul declarativ şi nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului.

Cu atît mai mul că recurentul nu a făcut dovada motivului care a stat la imposibilitatea realizării dreptului său de a face cunoştinţă cu materialele dosarului şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunere a apelului. Prin urmare, instanţa de recurs consideră ca fundamentată soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului.

În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Celenco Ion împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva