2rac-84/14 — Încasarea adtoriei

prima instanţă: I. Nașco 2rac-84/14 instanţa de apel: I. Guzun, S. Leu, S. Vrabii DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Zidarul-Ştefan Vodă” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii și dobînzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 17 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 06 decembrie 2011 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă din alte considerente, c o n s t a t ă: La 10 decembrie 2013, SC „Mobiport Lux” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Zidarul-Ștefan Vodă” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza contractului de antrepriză nr. 2039 din 10 ianuarie 2011, s-a obligat să execute lucrări de confecționare și instalare a ferestrelor, ușilor și vitraliilor din materiale proprii cu anexe la acestea la obiectivul SA „Zidarul-Ștefan Vodă” situat în s. Tudora r-nul Ștefan Vodă. Conform prevederilor pct. 4.1 al contractului menționat, beneficiarul urma să achite integral valoarea lucrărilor executate în sumă de 166 922 lei în cel mult 10 zile după montarea ușilor și ferestrelor. Susţine că la 23 februarie 2011, a finalizat integral lucrările la obiectivul pârâtului, însă acesta a refuzat semnarea actului de recepție și achitarea integrală a costului lucrărilor, datoria la moment constituind 13 238 lei.

Drept urmare prin reclamaţia din 01 iunie 2011 a solicitat SA „Zidarul-Ştefan Vodă” executarea obligaţiilor asumate prin contract, însă reclamaţia a rămas fără răspuns. Consideră că prin acțiunile sale pârâtul a încălcata atît prevederile contractului de antrepriză și anume pct. 4.1, cît și prevederile art. art. 512, 513, 514, 572, 946, și 966 Cod civil, iar reieșind din prevederile pct. 8.1 al contractului și art. 624 Cod civil, SA „Zidarul-Ștefan Vodă” , în afară de datoria de bază, urmează să-i achite și penalitate în mărime de 17 538,30 lei. Solicită încasarea de la SA „Zidarul-Ștefan Vodă” în beneficiul său datoria în mărime de 13 238 lei, penalitatea în mărime de 17 538,30 lei, dobânda de întârziere în mărime de 924,84 lei și cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 531,03 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan-Vodă din 06 decembrie 2011 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bender din 03 mai 2012, a fost respins apelul declarat de către SC „ Mobiport Lux” SRL și menținută hotărârea primei instanțe, fiind încasat de la SC „Mobiport Lux” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 713,25 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, a fost admis recursul declarat de către SC „Mobiport Lux” SRL, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Bender din 17 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către SC „ Mobiport Lux” SRL casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată din alte considerente.

La 10 decembrie 2013, SC „Mobiport Lux” SRL, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele judecătorești nu au dat apreciere datelor, înscrisurilor și probelor prezentate în susținerea cerințelor înaintate care dovedesc integral corectitudinea și temeinicia acțiunii înaintate. Menționează că, instanța de apel eronat a concluzionat că SC „Mobiport Lux” SRL nu a efectuat lucrările conform caietului de sarcini care stă la baza contractului de antrepriză, deoarece SC „Mobiport Lux” SRL nu are nici o tangență cu caietul de sarcini, or, lucrările urmau să fie efectuate doar în corespundere cu prevederile contractului de antrepriză.

În acest sens menționează că, SC „Mobiport Lux” SRL a efectuat lucrările de construcție în calitate de subantreprenor, antreprenorul general fiind SA „Zidarul- Stefan Vodă” care a cîștigat tenderului de efectuare a lucrărilor de construcție la obiectul Primăriei Tudora r-nul Ștefan Vodă, respectiv, SC „Mobiport Lux” SRL nu cunoștea care sunt cerințele față de antreprenorul general, caietul de sarcini fiind destinat doar SA „Zidarul-Stefan Vodă”. Menționează că lucrările au fost efectuate în strictă conformitate cu prevederile contractului de antrepriză, iar rigletele exterioare subțiri și simple au fost instalate la insistența directorului SA „Zidarul-Stefan Vodă”, pentru a se încadra în costul plăților ce i s-au acordat.

Totodată recurentul susține că, pînă în luna aprilie 2011, SA „Zidarul-Stefan Vodă”, nu a înaintat careva obiecții referitoare la materialul din care sunt confecționate rigletele, aceste pretenții fiind înaintate doar la solicitările SC „Mobiport Lux” SRL de a-i fi restituită datoria, deoarece toate lucrările au fost executate în volum integral și în calitatea prevăzută de contract, iar intimatul nu a găsit un alt argumente pentru a nu achita datoria. Afirmă că, la moment la geamurile montate sunt instalate rigletele SC „Mobiport Lux” SRL, acestea nefiind înlocuite cu altele de către un alt antreprenor, argumentele invocate în acest sens de către intimat sunt neîntemeiate.

Mai invocă recurentul că, instanțele judecătorești eronat au pus la baza hotărîrii argumentele intimatului precum că suma neachitată de către SA „Zidarul-Stefan Vodă”, a fost redirecționată unui alt subantreprenor, pentru finalizarea lucrărilor și schimbarea rigletelor zincate cu riglete de aluminiu, deoarece aceste argumente sunt neîntemeiate și nu corespuns realității. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că la 20 noiembrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului copia deciziei recurate, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 150). Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 10 decembrie 2013, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Zidarul-Stefan Vodă”, SC „Mobiport Lux” SRL a solicitat încasarea de la SA „Zidarul-Ștefan Vodă” a datoriei în mărime de 13 238 lei ce constituie restanța neachitată pentru lucrările efectuate în baza contractului de antrepriză nr. 2039 din 10 ianuarie 2011, penalitatea în mărime de 17 538,30 lei, dobânda de întârziere în mărime de 924,84 lei și cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 531,03 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că instanţa de apel, temeinic a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că în baza contractului de antrepriză nr. 2039 din 10 ianuarie 2011, antreprenorul SC „Mobiport Lux” SRL s-a obligat să execute în timp de 30 zile lucrările de confecționare și instalare a ferestrelor, ușilor și vitraliilor din materiale proprii cu anexe la acestea la obiectul beneficiarului SA „Zidarul-Ștefan Vodă” situat în s. Tudora r-n Ștefan Vodă (f.d. 5-6). Conform pct. pct. 3-4 al contractului de antrepriză, valoarea totală a lucrărilor a fost stabilită de 116 122 lei și 800 lei transport, care urmau a fi achitate în 2 rate respectiv: 50 % din valoarea totală a contractului în sumă de 58115 lei la semnarea contractului iar diferența de 58 807 lei în termen de 10 zile după montarea construcțiilor PVC (f.d.

5). La caz au relevanţă şi prevederile art. 946 alin. (1) Cod civil, care indică că prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit. Iar, conform art. 948 alin. (1) şi (2) Cod civil, antreprenorul trebuie să transmită clientului lucrarea liberă de orice viciu material sau juridic. Lucrarea este liberă de vicii materiale dacă are calităţile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra unor calităţi, lucrarea este liberă de vicii materiale dacă este corespunzătoare utilizării presupuse în baza contractului sau, dacă nu se poate deduce o asemenea utilizare, utilizării obişnuite.

În acest sens, prima instanţă corect a reţinut că 07 februarie 2011 beneficiarul s- a adresat către antreprenor cu o cerere prin care a solicitat să întreprindă măsuri urgente în scopul finisării lucrărilor conform contractului de antrepriză nr. 2039 din 10 ianuarie 2011 și predării lor în exploatare conform unui proces-verbal (f.d. 22). Iar, la 23 februarie 2011, în urma verificării lucrărilor ce urmau a fi efectuate de către antreprenor au fot depistate unele defecțiuni pe care antreprenorul urma să le remedieze, în acest sens fiind întocmit Procesul-verbal de constatare a defecțiunilor semnat de ambele părți (f.d.

23). Totodată, materialele cauzei atestă că la 09 martie 2011, Inspecția de Stat în Construcții a efectuat un control al calității lucrărilor efectuate de către SC „Mobiport Lux” SA la obiectul SA „Zidarul-Ștefan Vodă” din s. Tudora r-n Ștefan Vodă, în rezultatul căruia prin Prescripția nr. 0000109 s-a constatat că rigletele exterioare la ferestre s-au executat cu abateri de la proiect și s-a prescris înlăturarea neconformităților depistate pînă la data de 25 martie 2011 (f.d. 27). Ulterior, prin scrisoarea nr. 71 din 11 aprilie 2011, SA „Zidarul-Ștefan Vodă” în mod repetat a solicitat antreprenorului întreprinderea măsurilor necesare în scopul finisării lucrărilor de montare a geamurilor din metaloplast și lichidarea defectelor lucrărilor executate conform Procesului-verbal din 23 februarie 2011 (f.d.

24). Conform art. 960 alin. (1), (2) şi (3) Cod civil, dacă lucrarea are vicii, clientul poate cere remedierea lor. Antreprenorul poate alege fie remedierea viciilor, fie efectuarea unei noi lucrări. Antreprenorul suportă cheltuielile necesare remedierii, în special cheltuielile de transport, de deplasare, de muncă, precum şi preţul materialelor. Antreprenorul poate refuza remedierea dacă este posibilă doar cu cheltuieli disproporţionate. În conformitate cu prevederile art. 962 alin. (1) Cod civil, clientul poate, în urma expirării fără rezultat a termenului stabilit de el pentru remediere, să remedieze el însuşi viciul şi să ceară compensarea cheltuielilor necesare dacă antreprenorul nu refuză remedierea din cauza costurilor disproporţionate.

Reieșind din prevederile art. 966 alin. (2) şi (3) Cod civil, clientul are dreptul să reţină din retribuţie o sumă suficientă pentru a acoperi rezervele pe care le-a făcut la recepţionare privind viciile lucrării, pînă vor fi făcute reparaţiile sau corecţiile necesare. Clientul nu-şi poate exercita dreptul stipulat la al. (2) dacă antreprenorul acordă suficiente garanţii executării obligaţiilor sale. Având în susţinere prevederile enunţate, beneficiarul, prin scrisoarea nr. 76 din 01 iunie 2011,l- a informat antreprenorul că în legătură cu faptul că lucrările nu au fost finalizate iar defectele depistate nu au fost lichidate, ceea ce împiedică recepționarea obiectului în întregime, este nevoit să finiseze lucrările cu un alt antreprenor (f.d.

25). Iar, la 08 iunie 2011, a încheiat contractul de vînzare-cumpărarea nr. 392 cu SRL „Natural Plast” în scopul înlocuirii rigletelor necorespunzătoare (f.d. 28-29). În asemenea împrejurări, corect instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei pretenţiilor înaintate de SC „Mobiport Lux” SA, deoarece la caz s-a stabilit incontestabil că cel din urmă nu și-a îndeplinit integral obligațiunile asumate prin contractul de antrepriză nr. 2039 din 10 ianuarie 2011, nu a finalizat confecționarea lucrărilor, iar la lucrările efectuate a comis defecțiuni pe care nu le-a înlăturat, iar beneficiarul a fost nevoit să remedieze însuși viciul.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că lucrările au fost efectuate în strictă conformitate cu prevederile contractului de antrepriză, iar beneficiarul nu și-a onorat obligațiunile de achitare a costului lucrărilor efectuate, or, la caz nu au fost prezentate probe pertinente şi admisibile care ar confirma că antreprenorul a finalizat confecționarea lucrărilor iar obiectul cu lucrările efectuate a fost recepționat, deşi potrivit art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Totodată sunt apreciate critic și susținerile recurentului cu referire la faptul că antreprenorul nu are nici o tangență cu caietul de sarcini destinat SA „Zidarul-Stefan Vodă”, iar în contractul de antrepriză nu a fost prevăzută calitatea rigletelor exterioare, deoarece reieșind din prevederile art. 948 alin. (2) Cod civil, în cazul în care nu s-a convenit asupra unor calităţi, lucrarea este liberă de vicii materiale dacă este corespunzătoare utilizării obişnuite, însă, în speță s-a constatat că rigletele exterioare la ferestre au fost executate de către antreprenor cu abateri de la proiect și anume în loc de elemente din aluminiu au fost instalate elemente din tablă zincată vopsită (f.d. 27 verso).

Sub acest aspect, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului cu referire la faptul că pînă în luna martie 2011, atît prin reclamația din 17 februarie 2011 cît și prin procesul-verbal de constatare a defecțiunilor din 23 februarie 2011, beneficiarul nu a indicat despre calitatea rigletelor exterioare, deoarece instalarea rigletelor exterioare cu abateri de la proiect a fost depistată prin Prescripția Inspecției de Stat în Construcții din 09 martie 2011, cu atît mai mult că antreprenorul nu a înlăturat nici defecțiunile ce urmau a fi remediate prin procesul-verbal din 23 februarie 2011. Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Din considerentele enunţate, şi având în vedere faptul că decizie instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 17 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Mobiport Lux” societate cu răspundere limitată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Zidarul-Ştefan Vodă” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii și dobînzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva