2rac-631/13 — Încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, stingerea obligaţiei prin compensare

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2rac-631/13 instanţa de apel: A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de societatea cu răspundere limitată „TG Forest” şi de societatea cu răspundere limitată „Mobiport Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Mobiport Lux” împotriva societăţii cu răspundere limitată „TG Forest” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată şi acţiunea reconvenţională intentată de societatea cu răspundere limitată „TG Forest” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Mobiport Lux” cu privire la stingerea obligaţiei prin compensare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de societatea cu răspundere limitată „Mobiport Lux” şi de societatea cu răspundere limitată „TG Forest”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 mai 2013, prin care acţiunea iniţială a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 13 iunie 2011, reclamanta SRL „Mobiport Lux” s-a adresat în judecată cu o cerere către SRL „TG Forest" cu privire la încasarea datoriei în mărime de 18 000 lei, penalităţilor în sumă de 11 340 lei, dobînzii de întîrziere în sumă de 6 684, 12 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 637,58 lei. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, la data de 03 decembrie 2010, SRL „Mobiport Lux” a încheiat cu SRL „TG Forest” contractul de antrepriză nr. 1939, conform căruia ultimul s-a obligat să execute lucrări de confecţionare şi instalare a geamurilor şi uşilor din PVC la imobilul din str. 1 Copăceni, 31, mun.

Chişinău, valoarea lucrărilor, fiind estimată de comun acord la suma de 63 000 lei. Conform prevederilor contractului, reclamanta urma să achite prima rată în sumă de 15 000 lei în decurs de cinci zile după montare, iar restul sumei - lunar a cîte 15 000 lei, dar nu mai tîrziu de data de 20 a lunii. A mai menţionat că, SRL „Mobiport Lux” la data de 25 decembrie 2010 a montat uşile şi ferestrele la obiectivul pîrîtei, aceasta le-a recepţionat, însă, a refuzat să semneze actul de recepţie, fără a invoca careva motive concrete. Ulterior, la data de 18 martie 2011, pîrîta a recepţionat şi a semnat factura fiscală eliberată pentru lucrările efectuate, însă primele două le-a achitat cu întîrziere şi nu în mărimea indicată în contract, dar numai în mărime a cîte 10 000 lei fiecare.

După înaintarea acţiunii pîrîta a mai achitat o parte din datorie - 25 000 lei, de aceea se solicită încasarea forţată din contul acesteia a datoriei restante în sumă de 18 000 lei. Reclamanta a indicat că, a dat dovadă de diligentă şi a acţionat cu bună- credinţă, executînd în volum deplin lucrările, însă, pîrîta nu a reacţionat la adresările de achitare a datoriei, de aceea, în conformitate cu prevederile pct. 8.2 al contractului, din cauza neachitării în termenul stabilit a plăţilor, consideră că, pîrîta urmează să achite o penalitate în mărime de 0,1 % din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere, care constituie suma de 11 340 lei. De asemenea, s-a solicitat încasarea, în conformitate cu prevederile art. art. 585, 619 Cod civil, a dobînzii de întîrziere în sumă de 6 684,12 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 6 637,58 lei.

Reclamanta-pîrît SRL „TG Forest” a intentat o acţiune reconvenţională împotriva SRL „Mobiport Lux” cu privire la stingerea obligaţiei prin compensare. În motivarea acesteia, a invocat că, angajaţii SRL „Mobiport Lux” au instalat geamuri termopan la parterul clădirii din str. Copăceni, 31, mun. Chişinău în condiţii de vizibilitate practic inexistentă, deoarece lucrau pînă noaptea tîrziu, fapt care a dus la îndeplinirea defectuoasă a lucrărilor şi deteriorarea semnificativă a structurii pereţilor în zona geamurilor. Reclamanta-pîrît SRL „TG Forest” a mai menţionat că, pretenţiile bilaterale ale SRL „TG Forest” şi SRL „Mobiport Lux” pot fi calificate drept creanţe opuse, certe, exigibile şi fiind de aceeaşi natură, adică pecuniare, pot fi stinse prin compensare, de aceea a solicitat ca valoarea prejudiciului cauzat de către SRL „Mobiport Lux” să fie evaluat în cadrul efectuării unei expertize, iar obligaţiile părţilor în litigiu să fie stinse prin compensare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 mai 2013, s-a admis parţial acţiunea iniţială. S-a încasat din contul SRL „TG Forest” în beneficiul SRL „Mobiport Lux” datoria în mărime de 18000 lei, penalităţi de întîrziere în sumă de 11340 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 6637,58 lei, iar în total - 35977,58 lei. În rest, pretenţiile SRL „Mobiport Lux” s-au respins ca neîntemeiate. S-a respins acţiunea reconvenţională ca neîntemeiată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de SRL „Mobiport Lux” şi de SRL „TG Forest”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 mai 2013. În dezacord cu decizia enunţată, recurenta SRL „TG Forest”, la data de 05 noiembrie 2013, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii iniţiale şi admiterii acţiunii reconvenţionale. În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul încălcării normelor de drept procedural, precum şi a celor de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii. În acest context, a indicat că, instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare probelor în susţinerea acţiunii reconvenţionale.

Or, fotografiile anexate la raportul de expertiză atestă cu certitudine consecinţele intervenţiei în structura pereţilor, ca urmare a demontării şi montării ferestrelor noi, lucrări efectuate de SRL „Mobiport Lux”. În urma acestora, recurenta SRL „TG Forest” a suferit un prejudiciu, remedierea căruia urmează a fi pusă în sarcina SRL „Mobiport Lux”. Invocînd ilegalitatea şi netemeinicia deciziei instanţei de apel, recurenta SRL „Mobiport Lux”, la data de 26 noiembrie 2013 a declarat recurs, prin care a solicitat casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii cerinţei din acţiunea iniţială cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind admiterea respectivei cerinţe din acţiunea iniţială.

În rest, a solicitat menţinerea fără modificări a actelor de dispoziţie ale instanţelor de judecată ierarhic inferioare. În motivarea amplă a recursului, recurenta SRL „Mobiport Lux”, în esenţă şi-a exprimat dezacordul în privinţa respingerii cerinţei din acţiunea iniţială ce ţine de încasarea dobînzii de întîrziere. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă recepţionarea la data de 10 octombrie 2013 de către recurenta SRL „Mobiport Lux” a copiei deciziei instanţei de apel, expediată conform scrisorii de însoţire din 03 octombrie 2013, (f.d.141).

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate de SRL „TG Forest” şi de SRL „Mobiport Lux” sînt inadmisibile. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursurile fiind vădit neîntemeiate. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurentele, în mod eronat au invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de SRL „TG Forest” şi de SRL „Mobiport Lux”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 4 Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de SRL „TG Forest” şi de SRL „Mobiport Lux”, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de societatea cu răspundere limitată „TG Forest” şi de societatea cu răspundere limitată „Mobiport Lux”, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 5