2rac-524/14 — Încasarea sumei

Prima instanţă: I. Ghilas dosarul nr. 2rac-524/14 Instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Revenco ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecătorii - Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Verfarmcost”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată către Societatea cu Răspundere Limitată „Verfarmcost” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea Comercială „Mobiport Lux” Societate cu Răspundere Limitată, casată integral hotărîrea Judecătoriei Şoldăneşti din 31 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 05 august 2011, SC „Mobiport” S.R.L a depus cerere de chemare în judecată către S.R.L „Verfarmcost” privind încasarea datoriei de bază în sumă de 667802 lei, penalitatea în sumă de 151865, 35 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 55052, 50 lei şi cheltuielile de judecată formate din asistenţa juridică în sumă de 9000 lei şi taxa de stat 26241, 60 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul SC „Mobiport” S.R.L a indicat că între acesta în calitate de antreprenor şi S.R.L „Verfarmcost” în calitate de beneficiar, la 03 februarie 2011 au fost încheiate contractele de antrepriză nr. 555 şi 556. Indică că în conformitate cu contractele susmenţionate, antreprenorul s-a obligat să execute lucrări de confecţionare şi instalare a construcţiilor din PVC cu anexele acestora şi lucrări de confecţionare şi montare a faţadei de tip etalbond la obiectivul beneficiarului situat în or. Şoldăneşti, valoarea totală a lucrărilor pentru ambele contracte a fost estimată de către părţi, la suma de 867802 lei. Menţionează reclamantul SC „Mobiport” S.R.L că conform prevederilor contractuale, beneficiarul urma să achite la semnarea contractelor 70% din costul total al lucrărilor acordate de către antreprenor, iar restul sumei cu o zi înainte de data confecţionării lucrărilor.

Reclamantul SC „Mobiport” S.R.L invocă că executînd obligaţiile sale, a confecţionat, a montat şi instalat toate lucrările prevăzute în contracte, însă pîrîtul S.R.L „Verfarmcost” nu şi-a onorat obligaţiile asumate şi nu a achitat serviciile primite conform prevederilor acestora. Mai invocă reclamantul că şi-a onorat obligaţiile integral, beneficiarul recepţionînd integral lucrările executate de către antreprenor la obiectul acestuia, faptul executării integrale a lucrărilor de către antreprenor fiind confirmat prin actele de recepţie respective şi facturile fiscale semnate de către reprezentanţii pîrîtului, însă pînă în prezent din suma totală ce urma să o achite, a achitat doar 200000 lei, astfel datoria S.R.L „Verfarmcost” acumulată faţă de SC „Mobiport” S.R.L constituie 667802 lei.

Indică reclamantul SC „Mobiport” S.R.L că deşi s-a adresat cu multiple solicitări de a fi achitate sumele restante, acestea au rămas nesoluţionate. Reclamantul SC „Mobiport” S.R.L solicită încasarea datoriei de bază în sumă de 667802 lei, penalitatea în sumă de 151865, 35 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 55052, 50 lei şi cheltuielile de judecată formate din asistenţa juridică în sumă de 9000 lei şi taxa de stat 26241, 60 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Şoldăneşti din 31 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SC „Mobiport” S.R.L către S.R.L „Verfarmcost”.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de către SC „Mobiport Lux” S.R.L, casată hotărîrea Judecătoriei Şoldăneşti din 31 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, astfel s-a dispus încasarea de la S.R.L „Verfarmcost” în beneficiul SC „Mobiport Lux” S.R.L a datoriei de bază în sumă de 667 802 lei, penalitatea în sumă de 120 204, 36 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 234 078, 35 lei, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 54 768, 42 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La 12 august 2014, S.R.L „Verfarmcost” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Şoldăneşti din 31 ianuarie 2014. În motivarea cererii de recurs recurentul S.R.L „Verfarmcost” a indicat că consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a legii. La 20 octombrie 2014, S.R.L „Verfarmcost” a depus referinţă la recursul declarat de către S.R.L „Verfarmcost” indicînd că recursul este inadmisibil şi neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către S.R.L „Verfarmcost” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de S.R.L „Verfarmcost”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de S.R.L „Verfarmcost” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Verfarmcost”. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari