2ra-880/14 — Declararea nulităţii contractului de înstrăinare

prima instanţă: C. Stănilă dosarul nr: 2ra-880/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Chiaşco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Chiaşco împotriva Nataliei Botnariuc cu privire la declararea nulităţii contractului de înstrăinare împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Tatiana Chiaşco şi Firma de Producţie şi Comerţ „Service-Auto” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Glodeni din 08 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 21 septembrie 2012, Tatiana Chiaşco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Botnariuc cu privire la declararea nulităţii contractului de înstrăinare.

În motivarea acţiunii a indicat că conform contractelor de donaţie nr. 3618 din 26 august 2008, nr. 3617 din 26 august 2008, 2616 din 26 august 2008, nr. 3619 din 26 august 2008, nr. 3620 din 26 august2008 îi aparţine imobilul situat în satul Iabloana r-nul Glodeni. Susţine că acest imobil i-a fost donat de SRL „Gaz-Taf-Grup” în contul datoriei. Afirmă că la 01 martie 2010 a încheiat un contract de locaţiune a averii cu FPC „Service-Auto” SRL în persoana lui Alexandru Tuciac, pentru activitatea gospodărească. La 15 septembrie 2012 între reclamantă şi DPC „Service-Auto” SRL a fost încheiat contract-memorandum de locaţiune pe un termen de 5 ani a întregii averi, cu dreptul preferenţial de dezamanetare sau primire în donaţie a averii vizate de FPC „Service-Auto” SRL.

Indică că la 24 aprilie 2012 la notarul public Iu. Chiriliuc a perfectat contractul de donaţie pe numele Alexandru Tuciac. Susţine că în luna mai a aflat că la averea sa pretind alte persoane, şi că ea ar fi încheiat un acord de reziliere a contractului de donaţie încheiat la 26 aprilie 2011. Invocă că la interpelarea adresată biroului notarial a primit răspunsul nr. 32 din 17 mai 2012 din care rezultă că între reclamantă şi Botnariuc Igor nu există careva acord. Relatează că proprietatea sa a fost revândută d-nei Natalia Botnariuc şi ea pretinde la această avere. Afirmă că nu a semnat contractul de înstrăinare pe numele Nataliei Botnariuc la Biroul notarial din Glodeni. Solicită declararea nulităţii contractelor de înstrăinare încheiate între reclamantă şi Natalia Botnariuc, cu numerele cadastrale: 48342112386, 48342112384, 4834212387, 483212388 şi 4834212389 situate în sat.

Iabloana, r-nul Glodeni. Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 08 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă şi încasat de la Tatiana Chiaşco în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. Totodată, a fost anulată interdicţia de înstrăinare a bunurilor imobile cu următoarele numere cadastrale: 48342112386, 48342112384, 48342112388 şi 48342112389 situate în sat. Iabloana, r-nul Glodeni. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de Tatiana Chiaşco şi FPC „Service-Auto” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 13 ianuarie 2014, Tatiana Chiaşco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată şi ilegală. Afirmă că instanţa de apel nu a constatat că prima instanţă a omis nişte prevederi legale cu caracter imperativ, şi anume art. 26, art. 27, art. 56, art. 60, art. 75, art. 80 art. 81 CPC. Invocă că reprezentantul său la şedinţa de judecată a primei instanţe din 08 februarie 2013 a înaintat un demers cu privire la obligarea administratorului „Gaz-Taf-Grup” SRL - Botnariuc Igor de a se prezenta în şedinţa de judecată, în vederea audierii sale, precum şi pentru a-i solicita prezentarea acordurilor de reziliere a contractelor de donaţie şi a altor contracte de înstrăinare legate de imobilele litigioase (f. d. 106), însă instanţa a lăsat fără soluţionare demersul în cauză.

Mai indică că avocatul său Guţu L. a solicitat să i se dea termen pentru a prezenta o cerere de modificare a pretenţiilor, având în vedere circumstanţele noi ieşite la iveală în cadrul şedinţei de judecată. Mai mult decât atât, avocatul a invocat repetat că nu poate modifica pretenţiile din acţiune, deoarece nu avea împuterniciri în acest sens, deoarece în mandatul acordat ea nu i-a acordat dreptul de a renunţa la acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii. Menţionează că ultima şedinţă de judecare a cauzei din 08 februarie 2013 s-a desfăşurat în lipsa ei, dânsa fiind plecată în mun. Chişinău la sesiune universitară, invocând că ea avea tot dreptul să participe la dezbaterile judiciare şi să-şi expună punctul de vedere.

La fel, afirmă că din interpretarea prevederilor art. 75 CPC rezultă că împrejurarea că ea şi-a angajat avocat nu o decade din dreptul de a participa personal în proces. Susţine că instanţa neglijând totalmente principiile contradictorialităţii, egalităţii şi al disponibilităţii, profitând de absenţa sa, a respins demersul avocatului său şi a dispus terminarea examinării cauzei. Consideră că o încălcare similară a comis Curtea de Apel Bălţi, când a respins cererea de amânare depusă de FPC „Service-Auto” SRL, invocând caracterul abuziv al acesteia şi a dispus examinarea apelului în lipsa ultimei. Or, din materialele cauzei rezultă că FPC „Service-Auto” SRL nu a abuzat în nici un fel de drepturile sale procesuale, cu atât mai puţin de dreptul de a cere amânarea cauzei, în schimb, intimata şi intervenientul „Gaz-Taf-Grup” SRL au exercitat abuziv acest drept al lor pe toată durata procesului, tergiversându-l intenţionat.

Invocă că instanţa de apel, similar primei instanţe a lăsat fără soluţionare demersul avocatului Liubovi Guţu privind obligarea prezentării de către „Gaz-Taf- Grup” SRL a acordurilor de reziliere a contractelor de donaţie. Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) lit. c) CPC, pregătirea pentru dezbateri judiciare este obligatorie pentru orice pricină civilă, iar unul din scopurile sale fiind stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. Judecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, îndeplineşte un şir de acte, printre care: soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, co-pârâţilor şi intervenienţilor, le explică drepturile şi obligaţiile lor procedurale.

Invocă că Judecătoria Glodeni nu a verificat şi nu a introdus în proces persoanele care puteau să îşi declare propriile pretenţii asupra obiectului litigiului între părţile iniţiale sau a căror interese puteau fi atinse prin hotărârea judecătorească. Contrar prevederilor legale, prima instanţă nu a antrenat în proces pe Anatolii Punga, căruia „Gaz-Taf-Grup” SRL, ulterior presupusei rezilieri a contractelor de donaţie încheiate cu recurenta, i-a donat imobilele din sat.

Iabloana, r-nul Glodeni cu nr. cadastrale: 4834212384, 4834212386, 4834212387, 4834212388, 4834212389, în baza contractelor de donaţie nr. 1993-1997 din 26 iunie 2012. Afirmă că aceste circumstanţe sunt relevate de Ordonanţa privind încetarea urmăririi penale şi clasarea procesului penal din 11 decembrie 2012 (f. d. 96), care a fost anexată la materialele cauzei în şedinţa din 21 ianuarie 2013. Mai invocă că prima instanţă nu a atras în calitate de intervenient pe Alexandr Tuceac, deoarece anume lui Alexandr Tuceac, în calitate de persoană fizică şi nu ca reprezentant al FPC „Service-Auto” SRL, ea a donat imobilele menţionate, la 27 aprilie 2012 (f. d. 10-17). Cu referire la art. 432 alin. (3) lit. d) CPC, consideră că atât Judecătoria Glodeni, cât şi Curtea de Apel Bălţi au soluţionat problema drepturilor lui Anatolii Punga şi Alexandr Tuceac, care nu au fost implicaţi în acest proces.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 27 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 31420 (f. d. 230-231), care a fost recepţionată de recurentă la 29 noiembrie 2013, conform datelor din avizul de recepţie (f. d. 232). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 13 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatiana Chiaşco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatiana Chiaşco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Chiaşco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tatiana Chiaşco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov