3ra-297/14 — Contestarea actului administrativ, coordonarea hotarelor, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Bălţi, filiala Întreprinderii de Stat Cadastru de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului, eliberarea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

prima instanţă: D. Stănilă dosarul nr: 3ra-297/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Instituţiei Publice „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” împotriva Primăriei municipiului Bălţi şi Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, coordonarea hotarelor, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Bălţi, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului, eliberarea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 29 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 ianuarie 2013, Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Bălţi şi Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ,

coordonarea hotarelor, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Bălţi, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului, eliberarea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. În motivarea acţiunii a indicat că deţine în intravilanul mun. Bălţi 60,68 ha de teren proprietate publică a statului, fapt confirmat prin decizia Consiliului mun. Bălţi din nr. 4/24 din 04 mai 2006. Indică că materialele de stabilire a hotarelor au fost întocmite de către ÎS „Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului”. Relatează că în temeiul art. 3 alin. (3) al Legii nr. 91-XVI din 05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, prin scrisoarea nr. 01/11-274 din 05 septembrie 2012, a înaintat spre examinare şi aprobare Primăriei mun.

Bălţi materialele necesare privind delimitarea şi coordonarea hotarelor terenurilor aflate în gestiunea IP ICCC „Selecţia”, amplasate pe adresele: str. P. Boţu 91 (sectorul 1) suprafaţa - 4,4753 ha, str. Viilor 8 (sectorul 2) suprafaţa - 13,1650 ha, str. P. Boţu 68 1 (sectorul 3) suprafaţa 9,0081 ha, str. Feroviarilor (sectorul 4) suprafaţa - 16,2621 ha, str. Feroviarilor (sectorul 5) suprafaţa - 17,7695 ha, suprafaţa totală - 60,68 ha. Afirmă că prin decizia Consiliului mun. Bălţi nr. 12/43 din 25 octombrie 2012 i-a fost refuzată satisfacerea cererii. Susţine că în temeiul art. 14 al Legii contenciosului administrativ, la 13 noiembrie 2012 a înaintat către Consiliul Municipal Bălţi o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr. 12/43 din 25 octombrie 2012 şi coordonarea, conform art. 3 alin. (3) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor.

Prin decizia nr. 13/34 din 29 noiembrie 2012 Consiliul Municipal Bălţi a refuzat satisfacerea cererii prealabile. Solicită admiterea cererii, anularea deciziilor Consiliului Municipal Bălţi nr. 12/43 din 25 octombrie 2012 şi nr. 13/34 din 29 noiembrie 2012, coordonarea hotarelor asupra terenului proprietate publică a statului cu suprafaţă de 60,68 ha, care se mărgineşte cu terenurile proprietate publică a mun. Bălţi şi se află în gestiunea IP ICCC „Selecţia”, obligarea Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi de a înregistra dreptul de proprietate a statului (în gestiunea economică a ICCC „Selecţia”) asupra terenului invocat în Registrul bunurilor imobile, cu eliberarea titlului de autentificate a dreptului de proprietate asupra terenului.

La 26 iulie 2013, Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” a depus cerere de concretizare a temeiului acţiunii prin care a solicitat aprobarea hotarelor şi suprafeţelor incluse în planurile geometrice prezentate instanţei şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 60,68 ha după Statul Republica Moldova, în gestiunea economică a ICCC „Selecţia”. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 29 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 ianuarie 2014, Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se anuleze deciziile Consiliului Municipal Bălţi nr. 12/43 din 25 octombrie 2012 şi nr. 13/34 din 29 noiembrie 2012, să se aprobe hotarele şi suprafeţele incluse în planurile geometrice prezentate instanţei, să fie obligat Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi de a înregistra dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 60,68 ha după Statul Republica Moldova, în gestiunea economică a ICCC „Selecţia”.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând că instanţa a aplicat greşit normele de drept material şi nu a ţinut cont de probele prezentate de recurent. Consideră că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel eronat au concluzionat că IP ICCC „Selecţia” a omis termenul de depunere a cererii de chemare în judecată. Cu referire la prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ indică că termenul de contestare începe a curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. 2 Susţine că decizia nr. 13/34 din 29 noiembrie 2012 a parvenit în adresa IP ICCC „Selecţia” la data de 13 decembrie 2013 şi a fost înregistrată în Registrul de destinaţie cu nr. 239, astfel considerând că a depus cererea de chemare în judecată în termen.

Consideră eronată concluzia instanţei de apel precum că instanţa de judecată nu este în drept de a delimita sau de a coordona terenurile proprietate publică, deoarece art. 3 din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor stabileşte că în cazul în care terenurile proprietate publică a statului se mărginesc cu terenuri proprietate publică dobândite de unitatea administrativ-teritorială, reprezentanţii statului şi reprezentanţii unităţii administrative-teritoriale coordonează hotarele acestor terenuri. Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examinează în instanţa de judecată.

Afirmă că instanţa de apel eronat a interpretat solicitarea IP ICCC „Selecţia” de a înregistra dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, deoarece aceste terenuri cad sub incidenţa art. 4 alin. (1) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, or recurentul a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate după Statul Republica Moldova în gestiune economică a IP ICCC „Selecţia” şi nu a avut intenţia de a înstrăina bunurile Statului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 10 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 32200 (f. d. 91), care a fost recepţionată de recurent la 11 decembrie 2013, conform datelor din avizul de recepţie (f. d. 92). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 17 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Instituţia Publică „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4