2ra-813/14 — Constatarea faptului ocupării funcţiei de funcţionar public

prima instanţă: I. Polişciuc dosarul nr: 2ra-813/14 instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Popa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Popa, persoane interesate Casa Naţională de Asigurări Sociale Leova şi Direcţia Raională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală Leova cu privire la constatarea faptului ocupării funcţiei de funcţionar public împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 31 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Nicolae Popa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Leova din 13 august 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 iunie 2013, Nicolae Popa, persoane interesate Casa Naţională de Asigurări Sociale Leova, Direcţia Raională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală Leova a depus cerere de chemare în judecată cu privire la constatarea faptului ocupării funcţiei de funcţionar public.

În motivarea acţiunii a indicat că activează în serviciul veterinar de Stat începând cu 24 noiembrie 1980 ca medic veterinar şef al Asociaţiei Agroindustriale „Moldvinprom”, pe parcursul anilor activând la funcţii similare incluse în clasificatorul unic la poziţia 0937 al funcţiilor care aveau diferite denumiri. Cu referire la prevederilor articolului 44 alin. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, a indicat că dreptul la stabilirea pensiei funcţionarului public, îl are angajatul cu statut de funcţionar public, care a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art. 42 alin. (1) de 30 ani şi confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel puţin 15 ani, beneficiază de dreptul la pensionare prevăzute în art. 41 alin. (1) pentru bărbaţi 57 ani.

Menţionează că după împlinirea vârstei de 57 ani, considerând că a activat mai mult de 15 ani ca funcţionar public, la 05 noiembrie 2010 a depus cerere la CTAS Leova pentru stabilirea pensiei de funcţionar public. Consideră că prin deciziile sale CTAS incorect a calculat stagiul său de cotizare ca funcţionar public, încurcându-se în nişte noţiuni, care la diferite etape erau diferit şi incorect traduse din limba rusă în limba de stat şi invers, în carnetul de muncă cu diferite erori, nu după cum se numea corect funcţia, în care activa. Afirmă că aceste înscrieri eronate l-au lipsit de un drept legal al său. Indică că s-a adresat cu demersuri la DRSV şi PSPOA Leova, care au introdus în carnetul de muncă înscrierile la cap. IX, prin care au fost corectate înscrierile din carnetul de muncă.

Susţine că aceste înscrieri pentru CTAS Leova nu sunt probante pentru a-l repune în drepturi, iar în legătură cu acest fapt apelând la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a aflat că soluţia pe cazul dat o poate da doar instanţa de judecată printr-o decizie privind constatarea faptului care are o valoare juridică. Solicită a se constata faptul că înscrierile introduse la capitolul IX „Certificarea rectificărilor făcute pentru eventualele date înscrise greşit sau incomplete”, confirmă faptul că în perioada indicată a ocupat funcţia care corespunde funcţionarului public-şef al circumscripţiei veterinare Iargara, inspector veterinar de Stat de la 26 septembrie 1994, prin această rectificare a fost înlăturată eroarea comisă la înscrierea de la pagina 12, înscrierea 15, coloana 2. A fost corectată înscrierea nr. 21 de la pagina 12, efectuată la 01 iulie 2003 prin care corect este expusă funcţia în care a fost transferat.

Deci, acest fapt şi necesită a fi constatat ca mai apoi să fie calculate în stagiul de funcţionar public. Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 13 august 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 31 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Nicolae Popa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 16 ianuarie 2014, Nicolae Popa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând- o ilegală. Afirmă că prin decizia contestată nu s-au apreciat just circumstanţele cauzei şi normele legale aferente cauzei, s-a interpretat eronat legea, ceea ce a dus în final la lezarea drepturilor legitime ale recurenului.

Menţionează că instanţa de apel a constatat că Nicolae Popa deţine carnetul de muncă completat la 14 mai 1973. Cu referire la pct. 17 din Regulamentul privind completarea, păstrarea, evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM privind carnetul de muncă, nr.1449 din 24 decembrie 2007, a indicat că în cazul constatării unei înscrieri eronate sau incomplete referitoare la angajare, transfer, recompense etc., rectificarea sau completarea se face de către unitatea care a efectuat înscrierea, la capitolul IX al carnetului de muncă, în corespundere cu ordinul (decizia, dispoziţia, hotărârea) angajatorului, iar în caz de pierdere a acestuia - conform altui act emis de unitatea respectivă (documentele de arhivă referitoare la activitatea de muncă a salariatului, filele personale, borderourile de decontări, conturile personale privind salariul etc.), autentificat în modul stabilit de legislaţie.

Tot în conţinutul deciziei contestate instanţa a reţinut că angajatorul Direcţia Raională Sanitar-veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de origine animală Leova, prin ordinul nr. 18 din 16 mai 2012 a dispus rectificarea înscrierilor eronate şi incomplete în carnetul de muncă al angajatului Nicolae Popa şi anume a înscrierilor nr. 15 din 26 septembrie 1994 şi nr. 21 din 01 iulie 2003, în corespundere cu ordinele nr. 115 din 26 septembrie 1994 şi nr. 01 din 19 august 2003. Relevă că instanţa de apel concluzionând că reieșind din conţinutul carnetului de muncă, conform rectificărilor întocmite, Nicolae Popa a fost numit în funcţie de şef al circumscripţiei veterinare Iargara, Inspector Veterinar de Stat de la 26 septembrie 1994 şi a fost angajat prin transfer la serviciul Sanitar-veterinar de Stat Leova, şef al circumscripției veterinare Iargara, Inspector veterinar de stat, urma să admită acţiunea.

Consideră că prima instanţă şi instanţa de apel incorect şi neîntemeiat au pus la baza hotărârilor sale decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, deoarece aceasta are cu totul un alt obiect ce ţine de contestarea unui act administrativ, pe când cerinţele invocate în cererea de chemare în judecată examinată la caz se referă la constatarea unor fapte care au valoare juridică. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 22 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 79). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 16 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nicolae Popa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nicolae Popa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Popa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Nicolae Popa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov