2rac-103/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă O. Melniciuc dosarul nr.2rac-103/14 instanţa de apel V. Pruteanu M. Guzun Iu. Cimpoi DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Oleg Sternioală, Vladimir Timofti, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată „Persona-N” şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Persona-N” împotriva Biroului Vamal Leuşeni, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe raionul Hînceşti şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 martie 2013 şi încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 07 decembrie 2007, Societatea cu răspundere limitată „Persona-N” a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Economică de circumscripţie împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Persona-N” a indicat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 mai 2006 a fost casată decizia pe dosarul administrativ de încălcare a regulilor vamale nr. 257/2004 din 23 august 2004, adoptată de Şeful Biroului Vamal Leuşeni la 29 noiembrie 2004, prin care a fost confiscată marfa transportată (DSP Laminat) cu aplicarea amenzii în mărime de 100% din costul mărfii (6999.67euro) sau 103.822,88 lei în valută naţională.

Astfel, aceste acţiuni ilegale ale Biroul Vamal Leuşeni au provocat întreprinderii „Persona-N” SRL prejudiciu material, care este estimat la 285277 lei. La pretenţia SRL „Persona-N” nr. 1 din 13 ianuarie 2007 înaintată către pîrît au primit refuz. Cere SRL „Persona-N” încasarea de la Biroul Vamal Leuşeni suma de 103822,88 lei costul mărfii ilegal sechestrate de către Biroul Vamal Leuşeni, suma de 42750 lei, rata de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei, suma de 1 98256 lei dauna cauzată prin imposibilitatea achitării creditului şi procente de întârziere, suma de 40448 lei suma de refinanţarea stabilită de Banca Naţională a Moldovei precum şi toate cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de circumscripţie din 08 aprilie 2008 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat din contul Biroului Vamal Leuşeni în beneficiul SRL „Persona-N” prejudiciul în sumă de 103823 lei, refinanţarea pentru perioada 12 august 2004 – 07 aprilie 2008 în sumă de 62749 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 10000 lei şi taxa de stat în sumă de 4997,16 lei. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 18 iunie 2008 a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2008 a fost admis recursul declarat de către Biroul Vamal Leuşeni, casată decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

La 01 noiembrie 2010 SRL „Persona-N” a depus cerere de modificare – suplimentară a acţiunii unde ca pâraţi a indicat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti şi Ministerul Finanţelor solicitând încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a sumei obţinute în rezultatul realizării mărfurilor primite de la Biroul Vamal Leuşeni la 29 noiembrie 2004, care fusese confiscate potrivit deciziei Biroului Vamal Leuşeni nr. 257 din 23 august 2004 ce constituie suma de 78221,13 lei; încasarea de la Ministerul Finanţelor a diferenţei valorii mărfii confiscate dintre suma obţinută de la realizarea lor şi preţurile de piaţă a mărfii confiscate la data emiterii hotărârii privind repararea prejudiciului, ce constituie suma de 74628,78 lei precum şi a ratei de refinanţare pentru perioada 12 august 2004 (data reţinerii ilegale a mărfii) până la 01 noiembrie 2010, data pronunţării hotărârii judecătoreşti în sumă de 143430,34 lei, precum şi a dobânzii de întârziere (9%) în sumă de 13756 lei.

În total suma acţiunii constituie suma de 310036,25 lei. Mai solicită încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 10000 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 9064,6 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 iunie 2011 a fost admisă parţial acţiunea şi a fost încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul SRL „Persona-N” suma de 103823 lei prejudiciul cauzat, 9064,60 lei taxa de stat, 10000 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 26 octombrie 2011 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 iunie 2011 cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău. Ulterior, SRL „Persona-N” a depus cerere suplimentară întru concretizarea pretenţiilor faţă de Inspectoratul Fiscal de Stat Hînceşti, Ministerul Finanţelor şi Biroul Vamal Leuşeni, solicitând încasarea de la Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hânceşti a sumei obţinute în rezultatul realizării mărfurilor primite de la Birul Vamal Leuşeni la 29 noiembrie 2004 ce constituie suma de 78221,13 lei; încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a diferenţei dintre valoarea mărfii confiscate şi realizate prin preţurile de piaţă a mărfii confiscate la data emiterii hotărârii privind repararea prejudiciului, ce constituie suma de 74628,78 lei; încasarea parţială a ratei de refinanţare pentru perioada 12 2 august 2004 până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în mărime de 100000 lei; încasarea prejudiciului pentru venitul ratat în mărime de 50000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 martie 2013 a fost admisă parţial acţiunea SRL „Persona-N”. A fost încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti în beneficiul SRL „Persona-N” suma de 78221,13 lei rezultată din realizarea mărfii confiscate. A fost încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul SRL „Persona N” suma de 25601,75 lei, constituită din diferenţa valorii mărfii confiscate şi cea realizată. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul SRL „Persona –N” suma de 100000 lei, ca dobândă de întârziere. A fost încasat de la Biroul Vamal Leuşeni în beneficiul SRL „Persona-N” suma de 4500 lei –cheltuieli de judecată.

În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la SRL „Persona-N” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3135,82 lei pentru pretenţiile respinse. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013 a fost corectată eroarea de calcul evidentă la calcularea taxei de stat, strecurată în dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 martie 2013 , prin înlocuirea sumei de 3135,82 lei, care urmează a fi încasată de la SRL „Persona-N” în beneficiul statului pentru pretenţiile respinse , cu suma corectă de 546,49 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013 a fost încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti în beneficiul SRL „Persona-N” taxa de stat în mărime de 2346,63 lei şi de la bugetul de stat în beneficiul SRL „Persona N” taxa de stat în mărime de 3768,05 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea Biroului Vamal Leuşeni de repunere a apelului în termen şi a fost restituit apelul declarat de către Biroul vamal Leuşeni ca depus înafara termenului legal. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, casată hotărârea şi încheierea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Societăţii cu răspundere limitată „Persona N” prejudiciul material în sumă de 103822,88 lei, suma de 50000 lei ca dobândă de întârziere, în total suma de 153822,88 lei şi cheltuielile de judecată în sumă totală de 10614,68 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2013 a fost respins recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2013. La 03 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Persona N” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea hotărârii primei instanţe cu privire la încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat Hînceşti a sumei de 78221,13 lei cu dispunerea încasării acestei sume de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor. În rest, hotărârea primei instanţe să fie menţinută.

3 Recurentul SRL „Persona N” în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi consideră că aceasta vine în contradicţie cu prevederile art. 432 alin (1) şi (2) lit. c) CPC făcându-se o interpretare greşită şi eronată a legii materiale şi urmează a fi casată ca neîntemeiată. Menţionează că nu este clar de ce instanţa de apel a micşorat mărimea dobânzii de întârziere cu 50%. Despre aceea că dobânda de întârziere calculată şi încasată de instanţa de fond este corectă confirmă şi faptul că nici unul din apelanţi nu au prezentat careva probe care ar justifica micşorarea mărimii dobînzii de întârziere, iar Ministerul Finanţelor nu a contestat mărimea dobînzii încasate.

Consideră că instanţa de fond micşorînd cu 30% mărimea dobînzii de întârziere a procedat în conformitate cu prevederile art. 630 Codul civil şi soluţia dată este conformă şi cu prevederile art. art. 585, 619 Codul civil, De asemenea nu sunt de acord nici cu suma cheltuielilor de judecată în mărime de 4500 lei. La 15 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, hotărârii şi încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie scoasă de pe rol sau să fie încetat procesul, sau acţiunea să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul Ministerul Finanţelor a indicat că nu este de acord cu hotărîrile instanţelor de judecată inferioare deoarece la emiterea hotărîrilor au ignorat faptul că cererea de chemare în judecată a fost semnată de o persoană neîmputernicită, deoarece dreptul de a semna cererea de chemare în judecată este un drept special şi acesta pentru a fi exercitat urmează a fi expres prevăzut în procură eliberată de către reprezentant, iar procura eliberată lui Şevcenco Taras, care a semnat cererea de chemare în judecată nu conţine împuternicirea dată astfel, consideră că acţiunea a fost semnată de o persoană care nu a fost în drept să o semneze, iar acţiunea urma a fi scoasă de pe rol în temeiul art. 267 lit. c) CPC.

Mai indică că decizia Biroului Vamal Leuşeni din 23 august 2004 privind aplicarea amenzii în privinţa reclamantului şi reţinerea mărfii în contul achitării amenzii este legală, deoarece este stabilit cu certitudine prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 mai 2006 că proprietarul mărfii reţinute este Compania „Bucuria DDD”. În asemenea circumstanţe consideră că SRL „Persona N” nefiind proprietarul mărfii „DSP Laminat” nu este în drept să solicite repararea prejudiciului material în formă de contravaloarea mărfii, argument care nu a fost reflectat în decizia instanţei de apel. De asemenea, consideră neîntemeiată şi concluzia instanţelor de judecată în partea încasării dobînzii de întîrziere, deoarece prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 mai 2006 s-a dispus doar anularea unui act administrativ al organului vamal.

Această decizie nu stabileşte expres obligaţia de restituire a unor sume în favoarea reclamantului. Prin urmare, în lipsa obligării restituirii unor sume nu poate fi calculată dobînda de întîrziere. Prin referinţa depusă la 06 februarie 2014 de către SRL „Persona N” s-a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, casarea deciziei 4 Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 din motivele expuse în recursul declarat de SRL „Persona N”. La 12 februarie 2014, Biroul vamal Leuşeni a depus referinţă şi a solicitat respingerea recursului declarat de către SRL „Persona N”. La 18 februarie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti a depus referinţă solicitînd respingerea recursului declarat de către SRL „Persona N” şi admiterea recursului declarat de către Ministerului Finanţelor.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor la 22 noiembrie 2013 decizia instanţei de apel redactată, însă la actele pricinii nu sunt probe la ce data a fost comunicată recurenţilor decizia instanţei de apel, motiv din care instanţa de recurs consideră că recursurile declarate la 03 ianuarie 2014 de către SRL „Persona N” şi la 15 ianuarie 2014 de către Ministerul Finanţelor sunt depuse în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 februarie 2014 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile depuse în termen, recursul declarat de către SRL „Persona N” neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la 03 august 2004 SRL „Persona N” a încheiat contractul nr.008/2004/P cu compania slovacă „Bucina DDD” cu privire la transportarea mărfii - DSP Laminat în or. Tiraspol (f.d.l80-182 vol.I). Conform deciziei Biroului vamal Leuşeni nr. 257 din 23 august 2004 privind încălcarea regulilor vamale s-a decis transmiterea în posesia statului, prin intermediul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hînceşti, marfa DSP Laminat în sumă de 6996 euro, conform facturii nr.C6525 din 10 august 2004, reţinută în contul achitării amenzii în mărime de 103822,88 lei, stabilită SRL „Persona N”.

S-a stabilit că SRL „Persona N” prin cererea nr. l din 13 iunie 2007 a solicitat Biroului Vamal Leuşeni achitarea sumei de 277 981,3 lei, constituită din 6999,67 euro- costul mărfii sechestrate, 2838,16 dolari SUA - procente pentru creditul 162/01-03 din 20 decembrie 2004 luat pentru procurarea utilajului pentru confecţionarea mobilei, 1421 dolari SUA - procente pentru întârziere, achitate companiei de asigurare Adat; 4461 dolari SUA - survenirea cazului asigurat; 1819,92 euro - rata de finanţare de 13% stabilită de Banca Naţională a Moldovei pe 2 ani; din 6999,67 euro –costul mărfii sechestrate, 2266 dolari SUA - rata de finanţare de 13% pe 2 ani (f.d.8 vol.I).

5 Conform răspunsului nr.742 din 10 septembrie 2007, Biroul Vamal Leuşeni a informat SRL „Persona N” că marfa sechestrată a fost transmisă în posesia statului prin intermediul Inspectoratului Fiscal deoarece decizia nr.257/2004 din 23 august 2004 a Biroului Vamal Leuşeni a fost contestată şi nu a fost pusă interdicţia de a nu fi realizată (f.d.9 vol.I).

S-a mai stabilit că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 mai 2006 a fost admis recursul declarat de SRL „Persona N”, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2004 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea SRL „Persona N” împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ a fost admisă cu anularea deciziei pe dosarul de încălcarea a regulilor vamale nr. 257/2004 din 23 august 2004, adoptată de şeful Biroului Vamal Leuşeni la 29 noiembrie 2004 prin care a fost confiscată marfa transportată (DSP Laminat) cu aplicarea amenzii în mărime de 100% din costul mărfii (6999,67 euro) de 103822,88 lei (f.d. 4-7). Respectiv, decizia Biroului Vamal Leuşeni din 29 noiembrie 2004 privind transmiterea mărfii „DSP Laminat” în contul achitării amenzii a rămas în vigoare.

Tot din cuprinsul deciziei enunţate, precum şi din materialele dosarului este stabilit că din conţinutul corespondenţei firmei din Slovenia, Bucina DDD, rezultă că la 13 şi 18 august 2004 a înştiinţat Departamentul Vamal că agentul economic din Tiraspol (SRL „Persona N”) s-a refuzat de marfa expediată în Tiraspol şi solicită ca marfa expediată să fie întoarsă înapoi deoarece este proprietatea lor (f.d.18-19). Prin urmare, Curtea Supremă de Justiţie a ajuns la concluzia că organul vamal contrar prevederilor legale a ignorat solicitarea proprietarului Compania „Bucina DDD” de a fi restituită marfa. Astfel, se stabileşte cu certitudine faptul că la emiterea deciziei din 24 mai 2006 Curtea Supremă de Justiţie a stabilit că proprietarul mărfii reţinute este Compania „Bucina DDD” Slovenia şi nu recurentul-reclamant SRL „Persona N”.

La caz, deci există o hotărîre judecătorească, care în mod irevocabil se bucură de prezumţia absolută de adevăr (res judecata pro veritate habetur) şi are autoritate de lucru judecat. În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane, constatările reţinute prin hotărîrea judecătorească irevocabilă dată într-un alt proces nu se cer a fi dovedite (art. 123 al.

(1) CPC). În lumina principiului autorităţii de lucru judecat, instanţa de recurs reţine că o hotărîre judecătorească prin care s-au stabilit faptele enunţate, cît şi constatările reţinute în mod irevocabil, se bucură de prezumţia absolută de adevăr şi nu pot fi contrazise printr-o altă hotărîre. Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă acţiune între părţi, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărîre judecătorească cu caracter irevocabil, intră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părţile nu o pot modifica nici în situaţia în care ar exista acordul lor.

6 În circumstanţele expuse, instanţa de recurs constată că SRL „Persona N”, nefiind proprietarul mărfii „DSP Laminat” nu este în drept să solicite repararea prejudiciului material din contul bugetului de stat în rezultatul comercializării mărfii în temeiul Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor. Reieşind din cele expuse, nu pot fi reţinute argumentele recurentului SRL „Persona N” expuse în cererea de recurs cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, reieşind din cele relatate şi conform normelor de drept material enunţate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiate şi care nu pot fi reţinute criticile formulate de SRL „Persona N” în recursul declarat şi întemeiate argumentele formulate de recurentul Ministerul Finanţelor şi, pe cale de consecinţă, consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti inferioare neîntemeiate şi nelegale care urmează să fie casate integral cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea SRL „Persona N” împotriva Biroului Vamal Leuşeni, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe raionul Hînceşti şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material de respins ca neîntemeiată.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Persona N”. Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, hotărârea suplimentară şi încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Persona-N” împotriva Biroului Vamal Leuşeni, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe raionul Hînceşti şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material cu emiterea unei noi hotărîri prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Persona N” împotriva Biroului Vamal Leuşeni, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe raionul Hînceşti şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Oleg Sternioală Vladimir Timofti Ion Corolevschi 7