2ra-815/14 — Recunoaşterea testamentului nul

prima instanţă: A.Catană dosarul nr.2ra-815/14 instanţa de apel: B.Bîrca M.Ciugureanu, T. Pelin ÎNCHEIERE 06 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Nadejdei Doric, avocatul Mîrza Daniela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Doric Nadejda împotriva Zinaidei Onilă cu privire la anularea testamentului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 04 august 2011 Doric Nadejda a depus cererea de chemare în judecată împotriva Zinaidei Onilă cu privire la anularea testamentului.

In motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, consideră nul testamentul nr. 1141 din 15 martie 2010, prin care fratele ei, Cianaev Alexandru şi-a testat averea pe numele concubinei sale Onilă Zinaida, deoarece testamentul este falsificat, semnătura din acest testament nu aparţine lui Cianaev Alexandru. Mai indică, că Cianaev Alexandru abuza de băuturi alcoolice şi nu putea să fie conştient de acţiunile sale. Reclamanta Doric Nadejda solicită declararea nulităţii testamentului nr. 1141 din 15 martie 2010 întocmit de Cianaev Alexandru pe numele Zinaidei Onilă, autentificat de notarul privat Volimbovscaia Zinaida. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 10 aprilie 2013 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău 05 noiembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Doric Nadejda şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 10 ianuarie 2014 reprezentantul Nadejdei Doric, avocatul Mîrza Daniela a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, cu casarea deciziei şi pronunţarea unei noi hotărâri. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în 2 fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că recurentul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel, toate argumentele invocare în cererea de recurs fiind similare celor invocate în cererea de apel şi cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere cuvenită.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Nadejdei Doric, avocatul Mîrza Daniela ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Nadejdei Doric, avocatul Mîrza Daniela se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3