3ra-227/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-227/14 instanţa de apel: N. Budăi, A.Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin “Danube Logistics” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 martie 2013 c o n s t a t ă La 03 decembrie 2012 ÎCS „Danube Logistics” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că pe perioada 11 iunie 2012 – 29 iunie 2012, IFPS, Direcţia Marilor Contribuabili, a efectuat la ÎCS „Danube Logistics” SRL controlul fiscal total privind corectitudinea calculării şi plenitudinea transferării la buget a impozitelor şi altor plăţi, pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2009- 30 aprilie 2012 şi corectitudinea aprecierii venitului impozabil pentru anii 2008 – 2011, cu întocmirea actului de control nr.5-660090 din 29 iunie 2012 şi deciziei nr.243 din 27 iulie 2012. În rezultatul controlului s-a constatat încălcarea prevederilor Legii nr.721/1996 privind calitatea în construcţii, prin neachitarea defalcărilor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţii în mărime de 0,5 % din volumul investiţiilor în capitalul fix, efectuate în baza autorizaţiilor pentru lucrările de construire pe teritoriul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, în sumă totală de 169 444 lei, inclusiv pentru anul 2008 - 75686 lei, anul 2009 - 76460 lei, anul 2011- 13165 lei şi trimestrul I al anului 2012-4133 lei.

În baza constatărilor menţionate, IFPS a decis calcularea şi achitarea la buget de către ÎCS „Danube Logistics” SRL a sumei de 169 444 lei în calitate de defalcări în construcţii, sancţionarea cu amendă pentru eschivarea de la calculul şi plata defalcărilor în construcţii în baza art.261 alin.5 Cod fiscal, în suma de 144 612 lei şi aplicarea majorării de întîrziere pentru neplata în termenii prevăzuţi a defalcărilor în construcţii în baza art. 228 alin.2 Cod fiscal în sumăde 69608 lei. Decizia IFPS a fost contestată de către reclamant la 28.08.2012 termenul de examinare a contestaţiei a fost prelungit cu o lună. Prin decizia nr.290 din 26.10.2012 a IFPS contestaţia depusă de ÎCS "Danube Logistics" SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul consideră neîntemeiată şi contrară legii decizia IFPS nr. 243 din 27.07.2012 în partea constatării comiterii de către ÎCS „Danibe Logistics” SRL a încălcării fiscale prevăzute de alin. (5) art. 261 Cod Fiscal, sancţionării pentru această încălcare fiscală cu amendă în mărime de 144 612 lei şi aplicării majorării de întărziere pentru neplata în termenii prevăzuţi a defalcărilor în construcţii, în baza art. 228 alin. (2) Cod fiscal, în sumă de 69 608 lei.

Solicită: anularea pct. III din decizia IFPS nr.243 din 27 iulie 2012 în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii sub formă de amendă conform prevederilor alin. (5), art. 261 Cod Fiscal în mărime de 144 612 lei; anularea p. IV din decizia IFPS nr.243 din 27 iulie 2012 în ceea ce priveşte aplicarea majorării de întîrziere în baza alin. (2) art. 228 Cod fiscal în mărime de 69 608 lei; obligarea IFPS de a restitui ÎCS „Danibe Logistics” SRL suma de 72 306 lei achitată în calitate de 50 % din mărimea amenzii stabilite conform prevederilor alin. (5) art. 261 Cod Fiscal şi a sumei de 69 608 lei achitată în calitate de majorare de întîrziere în baza alin. (2) art. 228 Cod Fiscal. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 martie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a anulat pct. III din decizia IFPS nr.243 din 27 iulie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎCS „Danube Logistics” SRL în privinţa aplicării sancţiunii sub formă de amendă în mărime de 144 612 lei; s-a anulat p. IV din decizia IFPS nr.243 din 27 iulie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎCS „Danube Logistics” SRL în privinţa aplicării majorării de întîrziere în mărime de 69 608 lei; s-a obligat IFPS de a restitui ÎCS „Danibe Logistics” SRL suma de 72 306 lei achitată în calitate de 50 % din mărimea amenzii stabilite şi suma de 69 608 lei achitată în calitate de majorare de întîrziere. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către IFPS şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au concluzionat că temeiurile de sancţionare a ÎCS „Danube Logistics” SRL invocate de IFPS nu sunt aplicabile speţei şi nu justifică tragerea la răspundere fiscală a intimatului în baza art. 261 alin. (5) Cod fiscal, iar ca urmare nu pot fi aplicate majorări de întîrziere prevăzute de alin. (2) art. 228 Cod Fiscal. Totodată, instanţa de apel a considerat corectă aprecierea primei instanţe precum că IFPS la emiterea deciziei contestate absolut eronat a interpretat prevederile art. 37 alin. (3) din Legea cu privire la calitatea în construcţii, calificînd neplata defalcărilor în construcţie drept neachitare a impozitelor sau taxelor. Instanţa de apel a conchis că tragerea la răspundere pentru o încălcare fiscală este posibilă doar dacă se constată comiterea unei acţiuni sau inacţiuni care este contrară Codului Fiscal sau actelor normative adoptate în baza acestuia.

Toate tipurile de încălcări fiscale sunt prevăzute în mod exhaustiv în capitolul 15, Titlul V din Codul Fiscal. Nici unul dintre aceste articole nu cuprinde clauze cu referire la neachitarea sau eschivarea de la achitarea defalcărilor în construcţii. Instanţa de apel a relevat că intimatul nu a contestat necesitatea achitării defalcărilor în construcţii, motiv pentru care în baza dispoziţiei de plată nr. 626 din 1 august 2012 acesta a achitat integral suma de 169 444 lei (dovada achitării sumei - dispoziţia de plată). Intimatul a contestat că omiterea termenului de achitare reprezintă o încălcare fiscală. Anume faptul că omiterea termenului în cauză nu este o încălcare fiscală, absolut corect şi legal a constatat instanţa de fond.

Concomitent instanţa apel a menţionat că în cererea de apel apelantul invocă că IFPS a calculat intimatului amendă pentru eschivarea de la calcularea şi plata defalcărilor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţii conform alin.(5), art. 261 Cod Fiscal. In acelaşi timp alin.(5), art. 261 Cod Fiscal, pentru comiterea căreia a fost sancţionată ICS „Danube Logistics” SRL, constă în eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor şi taxelor, fără a se face trimitere în actul normativ în cauză la defalcările în construcţie.

In argumentarea suplimentară a supoziţiilor în cauză instanţa de apel specifică că, potrivit art. 6 Cod Fiscal, impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată, iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. Totodată, alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte totalitatea impozitelor şi taxelor care se percep în Republica Moldova. 3 Reieşind din art. 2 Cod Fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor,...

prevăzute de prezentul cod, iar în conformitate cu art. 7 Cod Fiscal, impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea prezentului cod”. Din aceste prevederi legale, rezultă că lista impozitelor şi taxelor prevăzută de art. 6 Cod Fiscal este una exhaustivă, iar alte plăţi, care nu sunt prevăzute de art. 6 Cod Fiscal, nu reprezintă taxe sau impozite. Potrivit alin.(3), art. 6 Cod Fiscal, alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe. În aşa mod, legea stipulează expres că există şi alte plăţi obligatorii care pot fi virate la bugetul de stat, dar care nu sunt impozite şi taxe.

Defalcările în construcţii se atribuie anume la astfel de plăţi obligatorii care sunt prevăzute de legislaţia nefiscală (potrivit preambulului Legii privind calitatea în construcţii, obiectul de reglementare al legii îl constituie baza juridică, tehnico-economică şi organizatorică de activitate a persoanelor fizice şi juridice în domeniul construcţiilor, obligaţiile şi răspunderea lor privind calitatea în construcţii, în aşa mod este o lege nefiscală). Aşa cum defalcările în construcţii nu reprezintă plăţi obligatorii calificate de Codul Fiscal ca impozit sau taxă, rezultă că neachitarea acestor plăţi nu poate fi interpretată drept eschivare de la calculul şi de la plata impozitelor şi taxelor.

In pofida acestui fapt apelantul a considerat neachitarea la timp a defalcărilor în construcţii drept eschivare de la calculul şi plata impozitelor şi taxelor şi a aplicat amenda prevăzută pentru asemenea încălcări.

Cu referire la argumentul susţinut în ce priveşte aplicarea majorărilor de întîrziere pentru netransferarea defalcărilor în termenii stabiliţi de legislaţie, conform prevederilor alin.(5), art. 228 Cod Fiscal, Colegiul specifică că prevederile alin.(2), art. 228 Cod Fiscal conţine următoarea normă: „majorarea de întîrziere (penalitatea) se achită pentru neplata impozitului sau a taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale ". Interpretarea textuală a aceste norme atrage singura concluzie - ea nu este aplicabilă neachitării defalcărilor în construcţii, or, pe de o parte, acestea nu reprezintă impozit sau taxă, iar pe de altă parte, termenul şi bugetul în care urmează a fi achitate defalcările în construcţii nu este stabilit de legislaţia fiscală, ci de Legea privind calitatea în construcţii, care reprezintă o legislaţie nefiscală.

Astfel, aplicarea penalităţilor fiscale la neachitarea defalcărilor în construcţii constituie aplicare de sancţiuni neprevăzute de lege, fapt expres interzis de legislaţia în vigoare. 4 In ceea ce priveşte competenţa verificării corectitudinii calculării şi achitării defalcărilor din partea IFPS instanţa de apel relevă că potrivit lit. e), alin.(l), art. 133 Cod Fiscal, IFPS organizează controale fiscale. In corespundere cu pct. 11, art. 129 Cod Fiscal, control fiscal reprezintă verificarea corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod.

Reieşind din pct.6, art. 129 Cod Fiscal, obligaţie fiscală reprezintă obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, maiorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă. După cum rezultă din art. 6 Cod Fiscal, defalcările în construcţii nu sunt parte a sistemului fiscal al Republicii Moldova şi nu reprezintă impozite sau taxe fiscale. Drept urmare, obligaţiile de achitare a defalcărilor în construcţii nu reprezintă obligaţii fiscale, în sensul art. 129 Cod Fiscal. In atare ordine de idei, instanţa de apel a constatat că IFPS nu era competent să verifice declararea, calcularea şi achitarea defalcărilor în construcţii. Dimpotrivă, Legea privind calitatea în construcţii prevede la alin.(4), art. 37 că administrarea defalcărilor în construcţii se efectuează de Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului.

Anume această autoritate de stat şi este organul abilitat să verifice corectitudinea achitărilor Defalcărilor în construcţii. Referirea IFPS la art. 3 al Hotărîrii Parlamentului nr. 36 din 14.02.2003 Cu privire la rezultatele controlului executării Legii nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii, care prevede că Ministerul Finanţelor prin intermediul IFPS va asigura acumularea de mijloace financiare în fondul destinat creării bazei normative în construcţii, nu justifică efectuarea controlului fiscal din partea IFPS în acest scop, or pe de o parte aceasta nu rezultă expres din prevederile hotărârii nominalizate, pe de altă parte, obiectivele controlului fiscal sunt enunţate în Codul Fiscal şi nu ar putea fi reglementate prin legislaţia nefiscală şi, cu atît mai mult, prin hotărîri de Parlament.

Caracterul sumar şi oarecum improvizat al acestei hotărîri este o dovadă a faptului că respectiva prevedere exprimă îngrijorarea Parlamentului privind volumul încasărilor defalcărilor în construcţii, dar nu legitimează interpretarea extensivă în sensul acordării Inspectoratului Fiscal a competenţelor de control fiscal în privinţa Defalcărilor în construcţii. Asemenea prevederi, cu caracter normativ, de aplicare generală obligatorie, sunt rezervate reglementării exclusiv prin legi. Este de menţionat că reprezentantul apelantului a confirmat în instanţa de judecată că respectiva Hotărîre a Parlamentului, la care se face menţine în referinţa 5 prezentată în instanţa de judecată, nu prevede dreptul IFPS de a efectua controale în vederea verificării corectitudinii achitării defalcărilor.

Instanţa de apel a constatat că nici o probă şi nici un argument adus de către reprezentanţii IFPS nu au dovedit legalitatea verificării din partea IFPS a corectitudinii achitării defalcărilor în construcţii şi cu atît mai mult legalitatea calculării amenzilor şi penalităţilor pentru neachitarea la timp a acestor defalcări. Din aceste motive instanţa de apel a apreciat drept legală hotarîrea primei instanţe privind anularea Deciziei nr. 243 din 27 iulie 2013 în partea solicitată de reclamant. La 26 decembrie 2013 IFPS a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care de respins acţiunea.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor a interpretat eronat normele de drept material, în speţă Hotărîrea parlamentului nr. 36 din 14 februarie 2003 „Cu privire la rezultatele controlului executării Legii privind calitatea în construcţii”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către IFPS nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către IFPS, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. 6 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către IFPS ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7