2ra-683/14 — Cu privire la repararea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-683/14 prima instanţă: S. Popovici instanţa de apel: A. Kurdova, E. Lazareva, E. Dimina ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Plucci Maria în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Plucci Maria împotriva Cooperativei de consum din Comrat, intervenient accesoriu Uniunea Cooperativelor de consum din Găgăuzia „Gagauzcoop” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 06 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Plucci Maria, c o n s t a t ă La 27 februarie 2012, Plucci Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de consum din Comrat cu privire la încasarea sumei de 72 357 lei.

În motivarea acţiunii înaintate, Plucci Maria a indicat că, la 23 august 2008 a încheiat contract de locaţiune cu Cooperativa de consum din Comrat, prin care i-a fost transmis în locaţiune de către ultimul construcţia (pavilion) situată pe adresa mun. Comrat, str. Pobedî, 115. Susţine că cu acordul locatorului, obiectul dat, a fost construit o parte din contul ei prin intermediul transferului mijloacelor băneşti, iar altă parte din mijloace proprii, sume care au fost luate în calcul şi excluse de către pîrît de la plata de locaţiune stabilită. La 01 iunie 2009 din iniţiativa locatorului, a fost reziliat contractul enunţat, cu executarea cerinţelor din partea ei inclusiv şi în privinţa introducerii plăţii de locaţiune stabilită de către părţi.

Invocă că de nenumărate ori s-a adresat către pîrît pentru a-i fi restituite cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătățirea construcţiei, la care nu a primit nici un răspuns. Consideră că în temeiul art. 585 şi 619 Codul civil, pîrîtul urmează să-i achite şi o dobîndă de întîrzîiere în mărime de 18 357 lei. Solicită Plucci Maria încasarea din contul Cooperativei de consum din Comrat a sumei de 72 357 lei cu titlu de prejudiciu material, dobîndă de întîrziere şi cheltuielile de judecată. La 02 iulie 2012, Plucci Maria a înaintat cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul Cooperativei de consum din Comrat suma de 54 000 lei prejudiciu material, suma de 26 678,86 lei dobîndă de întîrzîiere şi cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii de majorare a pretenţiilor Plucci Maria a menţionat că întrucât pîrîtul nu şi-a onorat la timp obligaţiunile de restituire a cheltuielilor suportate pentru îmbunătă irea bunului, ultimul urmează să-i achite pentru perioada din 01 iunie 2009 pînă la 01 iulie 2012 dobîndă de întîrzîiere care constituie suma de 26 678,86 lei. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 22 octombrie 2012, la demersul pîrîtului a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Uniunea Cooperativelor de consum din Găgăuzia „Gagauzcoop”. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 martie 2013, acţiunea depusă de către Plucci Maria a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 06 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de către Plucci Maria şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări.

La 12 septembrie 2013, Plucci Maria a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 06 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 29 iulie 2013, Curtea de Apel a expediat în adresa părţilor copia deciziei, iar potrivit avizului de recepţie se atestă faptul că recurenta a recepţionat copia acesteia la 02 august 2013 (f.d.205). În urma celor relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul depus la 12 septembrie 2013, este declarat în termen.

Recurenta, Plucci Maria în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial şi în concluzie au emis decizii ilegale. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 21 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs depusă de către Plucci Maria cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţele depuse de către Cooperativa de consum din Comrat şi Uniunea Cooperativelor de consum din Găgăuzia „Gagauzcoop” la 21 februarie 2014, au solicitat ca recursul depus de către Plucci Maria să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Plucci Maria, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Plucci Maria, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Plucci Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru