2ra-2148/14 — Încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat

Judecătoria Comrat Dosarul nr. 2ra-2148/14 Judecător: G. Colev Curtea de Apel Comrat Judecători: Gh. Ulianovschi, E. Dimina, Lazareva E. Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vlah Vasile, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vlah Vasile către Vlah Ella şi ÎI „Cernojiţa Olga” privind încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat în mărime de 15 400 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 464 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 29 noiembrie 2012 reclamantul Vlah Vasilie a depus cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat în mărime de 15 400 lei şi cheltuielilor de judecată de la Vlah Ella şi Î.I.

„Cernojiţa Olga”. Reclamantul indică că în perioada conveţuirii cu intimata Vlah Ella şi-au procurat spaţiul comercial, înregistrat cu numărul cadastral 9601214235.01, situat pe str. Pobeda, nr. 53 a, mun. Comrat, iar bunul a rămas nepartajat între foştii soţi iar după desfacerea căsătoriei intimata foloseşte această clădire fără acordul reclamantului şi îl transmite în folosinţă persoanelor terţe. La momentul depunerii acţiunii, intimatul Î.I. „Cernojiţa Olga” se foloseşte gratuit de întreaga suprafaţă a acestui spaţiu comercial în baza contractului de arendă, încheiat la 01 decembrie 2011, ce se confirmă prin scrisoarea primarului mun.

Comrat nr. 02/1-18-218 din 31 ianuarie 2012. În opinia reclamantului, prin acţiunile sale intimata îi pune obstacole şi-i limitează dreptul de folosinţă, stabilit de art. 367 CC RM, în conformitate cu care fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia, fără a limita dreptul celorlanţi coproprietari. De aceea, folosirea imobilului susmenţionat împreună cu intimata ar aduce reclamantului vreun venit, care potrivit prevederilor art. 349 CC RM, aplicabile în conformitate cu art. 366 alin. (2) CC RM şi pentru proprietatea comună în 1 devălmăşie, urmează a fi repartizat între reclamant şi fosta lui soţie. Nenumăratele adresări ale reclamantului către intimata pentru soluţionarea litigiului au fost lăsate fără răspuns.

În opinia reclamantului, prin acţiunile sale intimata îi cauzează prejudiciu, care în conformitate cu prevederile articolelor 14, 1398 CC RM urmează a fi reparat. La iniţiativa reclamantului, S.R.L. “Cexin” a estimat spaţiul susmenţionat conform preţului de piaţă al arendei (chiriei), potrivit căruia acest preţ constituie 4 400 lei lunar. Ţinînd cont de prevederile articolelor 370 şi art. 373 alin. (1) CC RM, ce stabilesc, că foştii soţi dispun de drepturi egale, cota-parte de venit a reclamantului ar fi constituit 2200 lei lunar, iar pentru întreagă perioadă de arendă – 15 400 lei, pe care reclamantul a solicitat instanţei să fie încasaţi de la intimaţi, plus 464 lei cheltuielile de judecată suportate de către reclamant.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 08 aprilie 2013 s-a admis parţial cerinţele înaintate. S-a dispus încasarea de la Vlah Ella în beneficiul lui Vlah Vasile compensarea prejudiciului cauzat în mărime de 15 400 lei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 464 lei. În rest cerinţele au fost respinse. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, cerinţele invocate în acţiune în partea ce ţine de încasarea solidară a prejudiciului cauzat de ambii intimaţi nu se încadrează în prevederile legii.

La 10 aprilie 2013 intimata Vlah Ella a depus apel prealabil împotriva hotărîri primei instanţe iar la 18 iunie 2013 intimata a depus apel suplimentar prin care solicită casarea hotărîrii primei instanţe ca fiind emisă cu încălcarea normele de drept material şi procedural, şi emitere unei noi hotărîri, prin care cerinţele înaintate de reclamant să fie respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2014 s-a admis apelul declarat de către Vlah Ella, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 08.04.2013 şi s-a emis o nou hotărîre prin care pretenţiile înaintate de Vlah Vasilie către Vlah Ella şi Î.I „Cernojiţa Olga” privind încasarea în mod solidar a prejudiciului cauza în sumă de 15 400 lei şi a cheltuielilor de judecată, au fost constatate ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă nu a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi incorect a aplicat normele de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Vlah Vasile a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel 2 Comrat din 26 decembrie 2013 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 08 aprilie 3013. La 29.07.2014 Vlah Ella a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Vlah Vasile cu deciziei instanţei de apel din 26.12.2013 ca fiind legală. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Vlah Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vlah Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vlah Vasile, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vlah Vasile către Vlah Ella şi ÎI „Cernojiţa Olga” privind încasarea în mod solidar a prejudiciului cauzat în mărime de 15 400 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 464 lei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4