2ra-335/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V.Bîrnaz dosarul nr. 2ra-335/14 instanţa de apel: N.Budăi A.Nogai, L.Bulgac DECIZIE 26 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cuzmin Valeriu împotriva Irinei Romanenco cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 23 martie 2009 Cuzmin Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Romanenco cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la data de 18 august 2004 a încheiat cu pârâta contractul de împrumut, prin care a dat cu împrumut pârâtei, Romanenco Irina suma de 22000 dolari SUA, cu termenul de rambursare până la data de 01 martie 2006 şi cu dobânda în mărime de 3,5 % lunar. In baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6794 din 21 august 2004, pârâta a înstrăinat reclamantului, apartamentul nr.52 situat în mun. Chişinău, str. Aerodromului 7/2. Ca urmare, Cuzmin Valeriu a depus cererea de chemare în judecată împotriva Irinei Romanenco privind înlăturarea obstacolelor în folosirea proprietăţii cu evacuarea acesteia din apartamentul nr. 52 din mun.

Chişinău, str. Aerodromului 7/2, iar Romanenco Irina la rândul ei, a depus acţiunea reconvenţională împotriva lui Cuzmin Valeriu privind recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr.6794 din 21 august 2004. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2008, contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr.52 situat în mun. Chişinău, str. Aerodromului 7/2, a fost declarat nul. Instanţa a constatat, că în realitate între 1 reclamant şi pârâtă a avut loc un raport de împrumut în sumă de 22000 dolari SUA, cu dobânda de 3,5% lunar. Totodată, contractul de vânzare-cumpărare nominalizat a fost recunoscut ca contract de gaj pentru asigurarea executării obligaţiilor ce rezultă din contractul de împrumut.

Deoarece, la expirarea termenului scadent pârâta nu a restituit împrumutul, neonorându-şi obligaţiunile contractuale, reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu prezenta cerere. La data de 20 iulie 2009, reprezentantul reclamantului şi-a modificat cerinţele din acţiunea iniţială, solicitând transmiterea în posesiunea reclamantului Cuzmin Valeriu, în scopul vânzării bunului gajat, ce constă din apartamentul nr. 52 din str. Aerodromului 7/2, mun. Chişinău şi satisfacerii creanţei garantate prin gaj. Ulterior, reclamantul şi-a concretizat pretenţiile din acţiunea iniţială, solicitând încasarea din contul pârâtei a datoriei în sumă de 22000 dolari SUA, a dobânzii de 3,5%, ceea ce constituie suma de 14630 dolari SUA pentru perioada dintre 18 august 2004 – 01 martie 2006, a dobânzii de întârziere pentru 12 luni, în sumă de 5412 dolari SUA.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 martie 2010, acţiunea s-a admis parţial, s-a încasat de la Romanenco Irina în beneficiul lui Cuzmin Valeriu datoria în sumă de 22000 dolari SUA, dobânda în mărime de 14630 dolari SUA şi dobânda de întârziere în mărime de 5412 dolari SUA în valuta naţională, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii. In rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat de la Romanenco Irina în beneficiul statului cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat neachitată de reclamant la depunerea cererii, ce constituie suma de 15765,75 lei. Prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2011, s-a admis apelul declarat de către Romanenco Irina şi s-a casat hotărârea instanţei de fond cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată, în legătură cu lipsa înştiinţării legale a pârâtei Romanenco Irina.

La 03 decembrie 2012 în cadrul rejudecării pricinii reprezentantul reclamantului a modificat cerinţele din acţiunea iniţială, solicitând încasarea datoriei în mărime de 22000 dolari SUA la cursul oficial al BNM la data executării, a dobânzii contractuale în mărime de 40702,20 dolari SUA conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii, a dobânzii de întârziere în mărime de 10165,56 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii şi încasarea de la Romanenco Irina în beneficiul statului cheltuielile de judecată, ceea ce constau din taxa de stat în mărime de 368 dolari SUA, conform cursului BNM la data executării hotărârii.

Ulterior, în şedinţa de judecată din 19 martie 2013, reprezentantul reclamantului, a înaintat cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 22000 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii, a dobânzii contractuale în mărime de 42819,70 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii, a dobânzii de întârziere pe perioada 01 martie 2010 până la 19 martie 2013 în mărime de 16723,05 dolari SUA, conform cursului oficial al BNM 2 la data executării hotărîrii şi încasarea de la Romanenco Irina în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată, ceea ce constă din taxa de stat calculată în lei, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 aprilie 2013 s-a respins ca nefondată cerinţa succesorului în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia privind repunerea în termenul de prescripţie la depunerea cererii de chemare în judecată, iar acţiunea s-a respins ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 s-a respins apelul declarat de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 05 noiembrie 2013 succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

S-a constatat, că Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău la data de 12 septembrie 2013 a examinat apelul declarat de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia împotriva hotărârii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 aprilie 2013 şi a respins apelul declarat de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia, a menţinut hotărârea primei instanţe prin care cererea de chemare în judecată depusă de Cuzmin Valeriu împotriva Irinei Romanenco cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii s-a respins ca tardivă. Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de apel urma să judece toate motivele apelului respectând prevederile articolului 373 Cod de procedură civilă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine, că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză, în final menţinând hotărîrea primei instanţe ca întemeiată. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în 3 cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate.

Astfel, instanţa de apel a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. În acest context, Colegiul menţionează, că cererea de apel declarată de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia a conţinut mai multe argumente, asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, respingând apelurile printr-o declaraţie generală, deşi era obligată, în baza art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce denotă că instanţa de apel a examinat cauza superficial, fără a intra în esenţa litigiului, ce constituie o încălcare a normelor de drept procedural. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a omis să verifice şi să judece toate temeiurile din cererea de apel, ce constituie o încălcare a normelor de drept procedural.

Prin prisma art. 272 alin. (1) Cod civil se stabileşte că, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Totodată, conform art. 277 Codul civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: a) în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit; b) în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. Instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe, nu a verificat care este data naşterii dreptului la acţiune şi respectiv, de când urma să curgă termenul de prescripţie.

Or, la materialele dosarului sunt anexate recipisele privind rambursarea treptată a datoriei faţă de recurent, pe care recurentul şi le-a invocat drept temei de întrerupere a termenului de prescripţie (f.d.72-75). Recipisele se datează cu 21 august 2004, 28 decembrie 2004, 22 martie 2006 şi 02 iulie 2006. Instanţa de apel prin decizia din 12 septembrie 2013 a respins argumentele recurentului referitor la întreruperea termenului de prescripţie, menţionând că recipisa din 02 iulie 2006 nu poate fi reţinută ca temei de întrerupere a termenului de prescripţie extensivă din motivele că potrivit acesteia Cuzmin Valeriu la data de 02 iulie 2007 a primit suma de 1540 dolari SUA de la o terţă persoană Gulipa A.S.

Instanţa de recurs atestă, că instanţa de apel formal a respins argumentele recurentului în acest sens, fără să verifice căror raporturi juridice civile se atribuie recipisa din 02 iulie 2006, or în consecutivitatea în care sunt achitate sumele prin recipisele menţionate şi mărimea sumelor cu titlul de dobândă, s-ar prezuma că acestea sunt achitate în contul datoriei contractate de Romanenco Irina de la Cuzmin Valeriu. Or, conform recipisei din 21 august 2004 în contul recurentului s-a achitat dobânda pentru lunile septembrie, octombrie în sumă de 1540 dolari SUA (f.d.72). 4 Conform recipisei din 28 decembrie 2004 în contul recurentului s-a achitat dobânda pentru lunile noiembrie, decembrie în sumă de 1540 dolari SUA (f.d.73).

Conform recipisei din 22 martie 2006 în contul recurentului s-a achitat dobânda pentru lunile ianuarie, februarie (f.d.74). Conform recipisei din 02 iulie 2006 în contul recurentului s-a achitat dobânda pentru lunile martie, aprilie în sumă de 1540 dolari SUA (f.d.75). Mai mult ca atât, în baza materialelor dosarului se atestă, că la data de 21 august 2004 între Cuzmin Valeriu şi Romanenco Irina s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6794, prin care Romanenco Irina a înstrăinat lui Cuzmin Valeriu, apartamentul nr.52 situat în mun. Chişinău, str. Aerodromului 7/2 (f.d.6). Totodată, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2008, contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr.52 situat în mun.

Chişinău, str. Aerodromului 7/2, a fost declarat nul. Instanţa a constatat, că în realitate între reclamant şi pârât a avut loc un raport de împrumut în sumă de 22000 dolari SUA, cu dobânda de 3,5% lunar şi contractul de vânzare-cumpărare nominalizat a fost recunoscut ca contract de gaj pentru asigurarea executării obligaţiilor ce rezultă din contractul de împrumut a sumei de 22000 dolari SUA din 18 august 2004. Astfel, instanţa de apel a examinat formal legalitatea hotărârii primei instanţe şi nu a verificat temeinicia constatărilor acesteia. Instanţa de recurs consideră, că la reexaminarea litigiului dat, instanţa de apel urmează să constate cu certitudine, dacă Cuzmin Valeriu a omis sau nu termenul general de prescripţie extensivă pentru adresarea în judecată cu acţiunea în vederea apărării dreptului încălcat.

Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

5 Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de succesorul în drepturi al lui Cuzmin Valeriu, Cuzmin Natalia.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cuzmin Valeriu împotriva Irinei Romanenco cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6