3ra-167/14 — Achitarea indemnizaţiei unice şi stabilirea compensaţiei lunare

dosarul nr. 3ra-167/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Alexandru Abornev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Abornev împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor, cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice şi a compensaţiei lunare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, cu casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 mai 2013 şi emiterea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 06 decembrie 2011, Alexandru Abornev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor, cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice şi a compensaţiei lunare.

În motivarea acţiunii, recamantul a indicat că în perioada anilor 1995-2011 a fost angajat la pîrît, în bază de contract, în calitate de ofiţer de informaţii. Pe parcursul întregii perioade de satisfacere a serviciului la pîrît, era supus controalelor medicale complexe, de fiecare dată fiind recunoscut apt pentru funcţia ocupată. La 31 martie 2010, Consiliul Interdepartamental de Expertiză din cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, a concluzionat că Alexandru Abornev este bolnav, indentificîndu-i un şir de maladii. La 06 septembrie 2010, între reclamant şi pîrît a fost semnat contractul de îndeplinire a serviciului special în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

1 În baza concluziilor Consiliului Interdepartamental de Expertiză, la 19 octombrie 2010, reclamantului i-a fost stabilit gradul II de invaliditate, fapt confirmat şi prin certificatul seria EM din 04 octombrie 2011, în care este menţionat : ,,schilodire de muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl”. La 26 aprilie 2011, potrivit ordinului nr.55–PC, Alexandru Abornev a fost concediat în legătură cu recunoaşterea sa de către Comisia Medicală Specială ca inapt pentru executarea obligaţiilor de muncă în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate. Menţionează reclamantul că în urma concedierii sale indemnizaţia nu i-a fost achitată, motiv din care a fost nevoit să se adreseze pîrîtului, solicitînd explicaţii.

La 07 noiembrie 2011, dînsul a primit răspunsul nr.A-513/11 din 03 noiembrie 2011, cu anexarea extrasului din hotărârea Comisiei privind examinarea producerii evenimentului (riscului) asigurat din 28 iunie 2011, conform căruia i-a fost refuzată plata compensaţiei solicitate pe motivul că nu corespunde prevederilor legale. Alexandru Abornev nu este de acord cu refuzul respectiv, deoarece a fost angajat la lucru fiind recunoscut, pe parcursul întregii perioade, ca apt de muncă, prin nenumăratele controale medicale ordinare şi extraordinare la care a fost supus. Solicită, reclamantul, admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea pîrîtului să-i achite primului îndemnizaţia unică de 60 salarii lunare calculate conform ultimei funcţii deţinute, compensaţia lunară, raportată la salariul lunar potrivit ultimei funcţii deţinute, în proporţie de 80 % pentru gradul II de invaliditate.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 noiembrie 2012, a fost admis recursul declarat de Alexandru Abornev. A fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată, pe motiv că instanţa nu a analizat un şir de regulamente pentru soluţionarea legală a litigiului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013, pricina civilă la cerera de chemare în judecată a lui Alexandru Abornev a fost transmisă spre examinare în fond la judecătoria Buiucani municipiul Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 mai 2013, acţiunea a fost admisă.

A fost obligat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova să-i achite lui Alexandru Abornev îndemnizaţia unică de 60 salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute, precum şi compensaţia lunară raportată la salariul potrivit ultimei funcţii deţinute. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Serviciul de Informaţii şi Securitate a Republicii Moldova. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 mai 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. La 03 decembrie 2013, Alexandru Abornev a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

2 În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că recursul declarat la 03 decembrie 2013 este depus în termen. Recurentul, Alexandru Abornev, în motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, neîntemeiată şi emisă fără stabilirea justă a tuturor circumstanţelor pricinii, cu încălcarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material. La 26 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. În consecinţă, reprezentantul Serviciului de Informaţii şi Securitate a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Prin materialul probatoriu administrat de instanţele ierarhic inferioare s-a stabilit faptul că în perioada 01 septembrie 1988 – 21 aprilie 1989, Alexandru Abornev a participat la lucrările de lichidare a consecinţelor accidentului de la CAE Cernobîl (f.d.

20-21). Potrivit extrasului din Ordinul Ministrului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova nr. 361-ps din 31 august 1995, reclamantul a fost angajat în serviciul militar la Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova pe termen de 10 ani (f.d. 32). La şedinţa nr. 1 din 31 martie 2010 a Consiliului interdepartamental de expertiză din cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova a fost emisă concluzia că maladiile, invaliditatea lui Alexandru Abornev au legătură cauzală cu radiaţia ionizantă acumulată în perioada lucrărilor de lichidare a consecinţelor de la CAE Cernobîl (f.d. 17). Conform contractului nr. 292 de îndeplinire a serviciului special în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova încheiat la 06 septembrie 2010 cu Alexandru Abornev, ultimul a fost angajat în funcţia de ofiţer de informaţii (f.d.

13-16). Colegiul reţine şi faptul că la 21 martie 2011, Alexandru Abornev s-a adresat pîrîtului cu un raport prin care a solicitat eliberarea din serviciu în legătură cu boala legată de îndeplinirea serviciului în perioada participării la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl. 3 La 14 aprilie 2011, Alexandru Abornev a fost clasat de către Comisia medicală a Direcţiei medico-sanitare a Serviciului de Informaţii şi Securitate drept inapt în funcţia de ofiţer de informaţii. Materialele pricinii atestă faptul că la 26 aprilie 2011, prin Ordinul directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 55-pc, Alexandru Abornev a fost eliberat din serviciul special şi trecut în retragere, cu acordarea unei compensaţii băneşti pentru concediul de odihnă neutilizat pentru anul 2011 şi a unei îndemnizaţii unice în mărime de 15 salarii lunare (f.d.

33). La 24 mai 2011(f.d. 12), apoi repetat la 28 octombrie 2011 (f.d. 9-11) reclamantul a adresat o cerere către pîrît prin care a solicitat să-i achite toate compensaţiile, îndemnizaţiile ce i se cuvin în legătură cu faptul pensionării. Potrivit extrasului Comisiei din 28 iunie 2011 privind examinarea evenimentului asigurat în privinţa lui Alexandru Abornev, a fost respinsă examinarea raportului dînsului, deoarece nu ţine de competenţa Comisiei (f.d. 8). În baza certificatului Seria EM Nr. 598142 eliberat de Consiliul Republican de Expertiză medicală a vitalităţii, Alexandru Abornev a fost încadrat în gradul II de invaliditate cu reducerea vitalităţii de 60% (f.d. 18-19).

Prin răspunsul Serviciului de Informaţii şi Securitate din 03 noiembrie 2011 la cererile solicitantului privind achitarea compensaţiilor, îndemnizaţiilor ce i se cuvin, i-a fost refuzat în satisfacerea cerinţelor înaintate, pe motiv că boala contactată în perioada lichidării consecinţelor avariei de la CAE Cernobîl nu se consideră în exerciţiul funcţiei de ofiţer de informaţii (f.d. 6-7). Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 06 decembrie 2011, Alexandru Abornev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova prin care a solicitat obligarea pîrîtului să-i achite primului îndemnizaţia unică de 60 salarii lunare calculate conform ultimei funcţii deţinute, compensaţia lunară, raportată la salariul lunar potrivit ultimei funcţii deţinute, în proporţie de 80 % pentru gradul II de invaliditate.

Fiind împuternicită cu examinarea pricinii, prima instanţa prin hotărîrea din din 21 mai 2013, a admis acţiunea. A fost obligat Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova să-i achite lui Alexandru Abornev îndemnizaţia unică de 60 salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute, precum şi compensaţia lunară raportată la salariul potrivit ultimei funcţii deţinute. Hotărîrea primei instanţe a fost casată de către instanţa de apel, fiind pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea reclamantului a fost respinsă. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural şi apreciind probele administrate a emis o decizie legală.

Conform art. 55 alin. (4) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, în caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o indemnizaţie unică de 60 de salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute. 4 Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că în caz de invaliditate survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii: a) de 100% pentru gradul I de invaliditate; b) de 80% pentru gradul II de invaliditate; c) de 60% pentru gradul III de invaliditate.

Pentru aplicarea respectivelor prevederi în prezenta speţă este necesar ca persoana să cadă sub incidenţa Legii nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, adică eliberarea sa din serviciu să fie în legătură directă cu exerciţiul funcţiei de ofiţer de informaţii şi securitate.

Art. 25 alin. (1) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate prevede că se consideră exerciţiu al funcţiei: a) îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în timpul sau în afara orelor de program; b) executarea ordinelor şi dispoziţiilor date de şefii superiori; c) executarea serviciului de alarmă; d) participarea la întruniri, exerciţii, competiţii şi la alte activităţi al căror iniţiator sau participant este Serviciul; e) aflarea în misiune, în detaşare sau la studii, inclusiv peste hotare; f) aflarea la tratament medical; g) deplasarea la locul serviciului, misiunii, detaşării, studiilor sau tratamentului şi retur; h) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii persoanei; i) acordarea de ajutor organelor de prevenire şi combatere a infracţiunilor pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept; j) participarea la acţiunile de prevenire şi lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale, ale avariilor tehnogene şi ale altor catastrofe; k) aflarea în prizonierat (cu excepţia cazurilor de predare benevolă), în situaţia de ostatic sau de persoană internată; l) dispariţia pînă la declararea dispariţiei fără urmă sau pînă la declararea decesului, în modul stabilit de lege; m) alte acţiuni calificate de instanţa de judecată ca fiind săvîrşite în interesul persoanei, societăţii şi statului.

În această ordine de idei, reieşind din faptul că recurentul a fost angajat în serviciul militar la Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova (actual Serviciul de Informaţii şi Securitate) abia în anul 1995, ulterior participării primului la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl (01 septembrie 1988 – 21 aprilie 1989), rezultă că Alexandru Abornev, în perioada satisfacerii serviciului militar în termen, nu era angajat în cadrul instituţiei pîrîte. Mai mult decît atît, în urma circumstanţelor constatate, Colegiul reiterează că maladiile depistate în cazul recurentului, cu confirmarea invalidităţii acestuia, sunt în legătură cauzală anume cu radiaţia ionizantă acumulată în perioada lucrărilor de lichidare a consecinţelor de la CAE Cernobîl, perioadă cînd satisfăcea serviciul militar în termen în cadrul forţelor armate.

Prin urmare, corect a concluzionat instanţa de apel că Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 nu poate fi aplicată în speţa dată, deoarece garanţiile stabilite prin prezenta lege se referă la exercitarea funcţiei de ofiţer de informaţii şi securitate, şi nicidecum la îndeplinirea serviciului militar în termen. Astfel, nu pot fi reţinute argumentele recurentului invocate în cererea de recurs că, concluziile expuse în decizia instanţei de apel sînt nejustificate în acest sens. În consecinţă, urmează a fi respinse şi argumentele recurentului vizavi de faptul că nu se regăseşte în nicio prevedere de la alin. (2) al art. 25 din Legea nr. 5 170, în care sunt indicate cazurile cînd ofiţerul de informaţii nu se consideră în exerciţiul funcţiei.

Or, după cum şi anterior a fost menţionat, perioada în care Alexandru Abornev a efectuat serviciul militar, participînd la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la CAE Cernobîl, nu cade sub incidenţa Legii privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate. Alexandru Abornev a mai indicat în recursul înaintat, că la angajarea în cadrul Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova a fost recunoscut apt pentru exercitarea funcţiei deţinute, nefiind depistată nicio boală în privinţa sa. Acest argument nu poate fi reţinut de către instanţa de judecată şi se respinge ca neîntemeiat, deoarece s-a constatat la examinarea pricinii că Alexandru Abornev se află la evidenţă medicală din 1996 din cauza mai multor afecţiuni şi maladii depistate la recurent (f.d.

37). În continuare, necesită a fi menţionat şi faptul că din concluzia Comisiei medicale a Direcţiei medico-sanitare din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova rezultă că bolile depistate la recurent au fost contractate în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu special, însă în legătură cu avaria de la CAE Cernobîl. Prin prisma celor indicate, este neîntemeiată şi critica recurentului cu privire la aceea că schilodirea şi invaliditatea contractată de primul este legată de exerciţiul funcţiei. Or, în concluzia Comisiei medicale a Direcţiei medico-sanitare din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate este expres indicat că boala este contractată în legătură cu avaria de la CAE Cernobîl, şi nicidecum în legătură cu exerciţiul funcţiei, după cum afirmă recurentul.

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 20 iunie 2006 a fost aprobată Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii. Cît priveşte alegaţia lui Alexandru Abornev că instanţa de apel a ignorat prevederile hotărîrii Guvernului mai sus menţionate, de asemenea, este una neîntemeiată, dat fiind faptul că respectiva Instrucţiune a fost abrogată la 01 ianuarie 2013 prin Hotărîrea Guvernului nr. 65 din 23 ianuarie 2013. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil. Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei.

Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod 6 distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că restul argumentelor invocate de către recurent sunt nefondate, avînd un caracter declarativ, fiind lipsite de orice suport juridic. Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de apel a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat prin prisma legii.

Având în vedere că pricina a fost examinată cu respectarea normelor de drept material şi procedural, fiind verificate şi apreciate probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate de către recurent în cererea înaintată poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Alexandru Abornev.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Abornev împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor, cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice şi a compensaţiei lunare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 7