- Dosarul nr.
- 2rac-100/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 februarie 2014
- Părțile
- SRL Dominos vs ÎM Basarabia Lwin Invest SRL
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2rac-100/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: Gh.Burdujan dosarul nr. 2rac-100/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliță ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea mixtă ” Basarabia Lwin Invest” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea comercială „Dominos” împotriva întreprinderii mixte ”Basarabia Lwin Invest” societate cu răspundere limitată privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea comercială „Dominos”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 17 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii parțial, c o n s t a t ă La 31 ianuarie 2013, S.R.L.
„Dominos” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. contractul de vînzare-cumpărare nr. 54 din 03 august 2009 privind livrarea ambalajelor de sticlă pe perioada anului 2009, însă la expirarea termenului contractului, conform actelor de verificare din 29 martie 2010 și respectiv 30 septembrie 2012, pîrîtul a acumulat datorii în mărime de 71 976.30 lei. Conform pct. 2.1 și 5.1 al contractului menţionat Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. s-a obligat să efectueze plata prin transfer în timp de 5 zile bancare pentru fiecare lot de marfă și să achite penalitatea în sumă de 10 796.44 lei anual din suma datoriei existente, care pe perioada anilor 2010, 2011 și 2012 constituie 30 345 lei.
1 Menţionează că, Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. a încălcat condiţiile contractului de vînzare-cumpărare și S.R.L. „Dominos” s-a adresat de nenumărate ori cu solicitarea de a executa benevol plățile restante, însă pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, mărimea sumelor restante constituind 71 976.30 lei și 32 258.21 lei dobînda de întîrziere şi 30 345 lei lei penalitatea. Solicită reclamantul, încasarea de la Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. în beneficiul S.R.L. „Dominos” a datoriei în mărime de 71 976.30 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 32 258.21 lei, penalitatea în mărime de 30 345 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 17 mai 2013 acţiunea a fost respinsă.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, S.R.L. „Dominos” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de S.R.L. „Dominos”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 17 mai 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii în parte prin care s-a încasat de la Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. în beneficiul S.R.L. „Dominos” datoria în sumă de 71 976.30 lei, dobînda de întîrziere neachitată în mărime de 32 258.21 lei, penalitatea în mărime de 5 400 lei, iar în total suma de 109 634 lei și cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată 3 289 lei și la depunerea cererii de apel în mărime de 2 467 lei.
La 18 decembrie 2013 în termenul stabilit de lege Î.M. ” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărîrii primei instanțe. În susţinerea recursului s-a indicat că, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material și procedural și nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Susţine recurentul că, orice livrare se prezintă a fi un contract de transport independent, confirmat prin factură fiscală, iar contractul în prezenta speța nu prevede obligația de a transporta marfa vîndută și prețul pentru serviciile de transport.
Menționează recurentul că, nu au fost aplicate uzanțele comerciale Incoterms 2000, EX WORKS Chișinău, ceea ce înseamnă că vînzătorul livrează atunci cînd pune marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul vînzătorului sau în orice alt loc precizat, fără a fi vămuită pentru export și nici încărcată într-un mijloc de transport, astfel nu instituie obligația de transportare a mărfii și obligația de plată pentru transportarea ei, iar dacă părțile doresc totuși ca vînzătorul să fie responsabil pentru încărcarea mărfii la plecare și să suporte riscurile și costurile încărcării, acest lucru trebuie indicat explicit în contractul de vînzare – cumpărare. Verificînd legalitatea deciziei contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul 2 declarat de către Î.M.
” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Î.M.
” Basarabia Lwin Invest” S.R.L. este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Î.M.
” Basarabia Lwin Invest” S.R.L., ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea mixtă ”Basarabia Lwin Invest” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4