2rhc-21/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rhc-21/14 prima instanţă: I. Raropu instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova şi A. Minciuna instanţa de recurs: S. Novac, V. Clevadî şi T. Vieru ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Nicolae Gordilă şi Tatiana Vieru examinând cererea de revizuire depusă de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” împotriva „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, precum şi acţiunea reconvenţională depusă de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului de novaţie, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, prin care a fost considerat ca inadmisibil recursul declarat de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, c o n s t a t ă: La 31 mai 2012, procurorul sect.

Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii. În motivarea acţiunii, procurorul sect. Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a indicat că la Procuratura sect. Ciocana mun. Chişinău a fost depus un demers, în care se solicita intentarea în interesele statului a acţiunii civile de încasare de la „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a datoriei în sumă de 551012,88 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 42118, 51 lei şi a penalităţii în mărime de 198364, 63 lei, iar în total suma de 791 496, 02 lei.

1 Potrivit contractului nr. 64 din 25 ianuarie 2011 şi a Acordului adiţional nr. 1 din 25 ianuarie 2011, reclamantul, în calitate de vânzător, s-a obligat să livreze marfă, iar „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în calitate de cumpărător, s-a obligat să recepţioneze şi să achite în termen preţul convenit. Suma totală a livrărilor în perioada februarie-noiembrie 2011 a fost de 815412,88 lei. Pînă la 23 iunie 2011 pe contul reclamantului au fost transferate mijloace băneşti în sumă de 264400 lei. În rezultatul achitării parţiale de către pîrît a datoriei, suma restantă faţă de reclamant constituia 551012,88 lei. Conform prevederilor Acordului adiţional, cumpărătorul s-a obligat să efectueze plata fiecărei partide de marfă în timp de 3 luni.

În pofida acestui fapt, pînă la momentul înaintării acţiunii datoria nu a fost achitată integral. Potrivit contractului şi a acordului adiţional încheiat între părţi, a fost prevăzută achitarea unei penalităţi de 0,2% din suma obligaţiunilor neîndeplinite pentru fiecare zi de întârziere, de către partea ce se face vinovată. Astfel, la 31 mai 2012, penalitatea constituia suma de 198364,63 lei (551012,88 lei x 0,2% x 180 zile). De asemenea, reclamantul cere şi încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 15,5% anual, care constituie 42118,51 lei. La 30 aprilie 2012, în adresa pîrîtului a fost expediată reclamaţia nr.15 SJ/09- 3, care a fost lăsată fără executare. Prin scrisoarea nr. 64 din 10 mai 2012 trimisă reclamantului, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni s-a referit la unele înţelegeri telefonice, acorduri nesemnate de părţi, care în viziunea primului nu constituie altceva decît eschivarea de la plata datoriei.

Solicită, procurorul sect. Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului, a fi încasată în beneficiul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”din contul pîrîtului suma datoriei de 551012,88 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 42118,51 lei, penalitatea în sumă de 198364,63, iar în total suma de 791496,02 lei. La 18 ianuarie 2013, reprezentantul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a depus cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 48-59). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că pîrîtul a returnat un lot de marfă în valoare totală de 324564,05 lei, astfel suma datoriei de bază a scăzut. Solicită, reclamantul, încasarea din contul pîrîtului a sumei datoriei de bază în mărime de 226448,83 lei, a dobânzii de întâziere în mărime de 102344lei, a sumei penalităţii de întârziere în mărime de 198364,63 lei în, în total 527157,46 lei.

Ulterior, reprezentantul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a mai depus cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 62). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că pîrîtul a returnat un lot de marfă, astfel suma datoriei de bază a scăzut pînă la 43540,81 lei. Cere, reclamantul, încasarea din contul pîrîtului a sumei datoriei de bază în mărime de 43540,81 lei, a dobânzii de întâziere în mărime de 102344lei, a sumei penalităţii de întârziere în mărime de 198364,63 lei în, în total 344249,44 lei. 2 La 06 februarie 2013, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate Pe acţiuni a înaintat cerere reconvenţională împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”(f.d.

72-74). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că la 25 ianuarie 2011, între „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni şi Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 64 şi acordul adiţional nr. 1, conform cărora, ultima, în calitate de vînzător s-a obligat să livreze marfă. Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a livrat către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, marfă în sumă totală de 1723692,56 lei. Pînă la 23 iunie 2011, pîrîtul a achitat Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” suma de 278800 lei.

Ulterior, la 26 august 2011, prin scrisoarea nr.118, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a anunţat Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” că din motive independente de voinţa sa, generate de insuficienţa de materie primă, se află în imposibilitate de a utiliza marfa procurată (borcane din sticlă) în procesul de producţie. Din aceste considerente a propus Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” înlocuirea obligaţiei de plată a preţului cu obligaţia de restituire a mărfii procurate, care la acel moment încă nu era achitată, solicitînd să stingă obligaţiile de plată prin novaţie.

Astfel, indică reclamantul în acţiunea reconvenţională că voinţa Societăţii pe Acţiuni „Fabrica de conserve din Călăraşi” de a înlocui obligaţiile sale sunt stipulate expres în scrisoarea nr. 118 din 26 august 2011, unde se indică despre stingerea obligaţiilor de plată a preţului mărfii neachitate pînă la acel moment, prin înlocuirea acestor obligaţii cu obligaţia de restituire a mărfii. Reclamantul menţionează că prin răspunsul Întreprinderii de Stat la scrisoarea indicată mai sus, a acceptat înlocuirea obligaţiilor de plată a preţului mărfii cumpărate cu obligaţia de restituire a mărfii ce nu a fost achitată, constituindu-se o novaţie. La 05 septembrie 2011, Societatea pe Acţiuni „Fabrica de conserve din Călăraşi”, în vederea executării noilor obligaţii asumate, a restituit marfa în sumă de 99319,91 bani.

Restituiri similare de marfă au avut loc de mai multe ori, fapt confirmat prin facturile anexate, semnate şi ştampilate de Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”. În total „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a restituit marfa în valoare totală de 1401351,75 lei. Consideră reclamantul că vînzătorul a acceptat actul de novaţie şi a recunoscut consecinţele acestuia, şi anume, faptul stingerii obligaţiilor de plată prin executarea noilor obligaţii de restituire a mărfii ce rezultă din novaţie. Mai mult decît atît, întreprinderea de stat nu a retractat în niciun fel scrisorile expediate de către cumpărător, scrisori în care se indică despre stingerea obligaţiilor de plată a preţului mărfii livrate cu obligaţia de restituire a acesteia; primind marfa 3 restituită prin semnarea şi aplicarea ştampilei întreprinderii pe facturile de însoţire a mărfii.

Astfel, cumpărătorul consideră că între părţi a fost încheiat un act de novaţie. Cere, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni să fie recunoscut valabil actul de novaţie şi să fie încasate de la Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea pricinii. La 20 februarie 2013, Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a mai depus o cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 82). În motivarea acesteia a indicat faptul că „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a returnat un lot de marfă sub formă de borcane de sticlă în valoare totală de 507472,07 lei. Astfel, suma datoriei de bază a fost stinsă integral.

Cu toate acestea, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni urmează să achite suma dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, suma penalităţii de întîrziere în mărime de 198364,63 lei, iar în total suma de 300708,63 lei. Cere, reclamantul, în cererea sa, să fie încasate din contul cumpărătorului toate sumele anterior indicate. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 25 martie 2013, s-a dispus a fi încasată suma dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, suma penalităţii de întîrziere în mărime de 198364,63 lei, iar în total suma de 300708,63 lei. De asemenea, a fost dispusă încasarea taxei de stat din contul pîrîtului în folosul statului în mărime de 9021,35 lei. Cererea reconvenţională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni. A fost casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, iar în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care cerinţele înaintate de către Întreprinderea de Stat „Fabrica de Sticlă din Chişinău privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei au fost respinse ca neîntemeiate. În rest a fost menţinută hotărîrea instanţei de fond. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, recursul declarat de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a fost considerat inadmisibil.

La 14 decembrie 2013, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, cerând admiterea cererii de revizuire şi casarea încheierii instanţei de recurs, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Revizuentul, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în motivarea cererii de revizuire, a indicat prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionînd că participarea procurorului de partea intimatului prin înaintarea cererii de chemare în judecată constituie o inegalitate de tratament, contravenind unor principii constituţionale şi internaţionale ce guvernează relaţiile economico-civile într-un stat.

De asemenea, indică revizuentul, că prin faptul că nu s-a dat curs cererii de recurs înaintate de către primul, pe motivul neachitării taxei de stat, a fost dezavantajat substanţial în raport cu întreprinderea reclamantă, care nu a achitat 4 taxa de stat la intentarea procesului civil. Consideră, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni că este justificată reexaminarea cauzei pentru că în speţă sunt prezente circumstanţe esenţiale şi imperative ce vizează încălcarea art. 6 CEDO. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin.(3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborînd prevederile art. 452 alin.(1) Codul de procedură civilă cu art.444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor potrivit regulilor de examinare a recursului. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 al.

(1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că temeiurile de declarare a revizuirii sunt prevăzute expres la art. 449 CPC, astfel cererea de revizuire urmează a fi admisă numai atunci, când este invocat unul din motivele prevăzute de norma menţionată. La caz, revizuentul, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a anexat la cererea de revizuire drept temei pentru revizuire copia încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, copia încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2013, nota informativă a Ministerului Justiţiei la proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative.

Instanţa de revizuire menţionează că, copia încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, copia încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2013, nota informativă a Ministerului Justiţiei la proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative nu constituie circumstanţe 5 sau fapte esenţiale ale pricinii care ar putea fi admise la revizuirea încheierii contestate. De asemenea nu pot fi reţinute argumentele revizuentului cu referire la faptul invocării inegalităţii de tratament a părţilor, dezavantajarea substanţială la achitarea taxei de stat, deoarece aceste alegaţii nicidecum nu se încadrează în temeiurile declarării revizuirii în sensul art. 449 lit. b) CPC.

Revizuirea hotărârii pronunţate în temeiurile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă nr.225 în redacţia din 30 mai 2003, invocate de revizuent poate fi admisă numai dacă, după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. Astfel de circumstanţe în cererea de revizuire nu au fost prezentate şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unui înscris probator suplimentar, revizuentul efectuând doar o relatare a examinării cererii de recurs. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului.

Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. În astfel de circumstanţe, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că cererea de revizuire înaintată de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă. Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449 – 453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor în drept şi omisiunilor justiţiei, care urmează a fi aplicată într-o manieră compatibilă cu art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice.

În temeiul prevederilor citate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă asupra soluţiei date de instanţă şi care, la pronunţarea hotărârii, nu era cunoscut şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de parte, aceasta din urmă poate să sesizeze instanţa cu o cerere de revizuire a acelei hotărâri. Însă urmează a sublinia faptul că actele şi probele prezentate trebuie să conţină informaţii care nu ar fi putut fi obţinute mai devreme de către revizuent, însă acestea existau la momentul examinării litigiului. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul 6 faţă de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive. În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că admiterea cererii de revizuire depuse de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 06 decembrie 2005 în cazul Popov 2 împotriva Moldovei. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, temeiurile invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de art. 449 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” împotriva „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, precum şi acţiunea reconvenţională depusă de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului de novaţie.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Nicolae Gordilă Tatiana Vieru 7