2rac-603/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-603/13 prima instanţă: I. Raropu instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova şi A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” împotriva „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, precum şi acţiunea reconvenţională depusă de către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” cu privire la recunoaşterea valabilităţii actului de novaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, fiind casată în parte hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 25 martie 2013, c o n s t a t ă: La 31 mai 2012, procurorul sect.

Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii. În motivarea acţiunii, procurorul sect. Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a indicat că la Procuratura sect. Ciocana mun. Chişinău a fost depus un demers, în care se solicita intentarea în interesele statului a acţiunii civile de încasare de la „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a datoriei în sumă de 551012,88 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 42118, 51 lei şi a penalităţii în mărime de 198364, 63 lei, iar în total suma de 791 496, 02 lei.

Potrivit contractului nr. 64 din 25 ianuarie 2011 şi a Acordului adiţional nr. 1 din 25 ianuarie 2011, reclamantul, în calitate de vânzător, s-a obligat să livreze marfă, iar „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în calitate de 1 cumpărător, s-a obligat să recepţioneze şi să achite în termen preţul convenit. Suma totală a livrărilor în perioada februarie-noiembrie 2011 a fost de 815412,88 lei. Pînă la 23 iunie 2011 pe contul reclamantului au fost transferate mijloace băneşti în sumă de 264400 lei. În rezultatul achitării parţiale de către pîrît a datoriei, suma restantă faţă de reclamant constituia 551012,88 lei. Conform prevederilor Acordului adiţional, cumpărătorul s-a obligat să efectueze plata fiecărei partide de marfă în timp de 3 luni.

În pofida acestui fapt, pînă la momentul înaintării acţiunii datoria nu a fost achitată integral. Potrivit contractului şi a acordului adiţional încheiat între părţi, a fost prevăzută achitarea unei penalităţi de 0,2% din suma obligaţiunilor neîndeplinite pentru fiecare zi de întârziere, de către partea ce se face vinovată. Astfel, la 31 mai 2012, penalitatea constituia suma de 198364,63 lei (551012,88 lei x 0,2% x 180 zile). De asemenea, reclamantul cere şi încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 15,5% anual, care constituie 42118,51 lei. La 30 aprilie 2012, în adresa pîrîtului a fost expediată reclamaţia nr.15 SJ/09- 3, care a fost lăsată fără executare. Prin scrisoarea nr. 64 din 10 mai 2012 trimisă reclamantului, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni s-a referit la unele înţelegeri telefonice, acorduri nesemnate de părţi, care în viziunea primului nu constituie altceva decît eschivarea de la plata datoriei.

Solicită, procurorul sect. Ciocana, mun. Chişinău, în interesele reclamantului, a fi încasată în beneficiul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”din contul pîrîtului suma datoriei de 551012,88 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 42118,51 lei, penalitatea în sumă de 198364,63, iar în total suma de 791496,02 lei. La 18 ianuarie 2013, reprezentantul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a depus cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 48-59). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că pîrîtul a returnat un lot de marfă în valoare totală de 324564,05 lei, astfel suma datoriei de bază a scăzut. Solicită, reclamantul, încasarea din contul pîrîtului a sumei datoriei de bază în mărime de 226448,83 lei, a dobânzii de întâziere în mărime de 102344lei, a sumei penalităţii de întârziere în mărime de 198364,63 lei în, în total 527157,46 lei.

Ulterior, reprezentantul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a mai depus cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 62). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că pîrîtul a returnat un lot de marfă, astfel suma datoriei de bază a scăzut pînă la 43540,81 lei. Cere, reclamantul, încasarea din contul pîrîtului a sumei datoriei de bază în mărime de 43540,81 lei, a dobânzii de întâziere în mărime de 102344lei, a sumei penalităţii de întârziere în mărime de 198364,63 lei în, în total 344249,44 lei. La 06 februarie 2013, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate Pe acţiuni a înaintat cerere reconvenţională împotriva Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”(f.d.

72-74). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că la 25 ianuarie 2011, între 2 „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni şi Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 64 şi acordul adiţional nr. 1, conform cărora, ultima, în calitate de vînzător s-a obligat să livreze marfă. Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a livrat către „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, marfă în sumă totală de 1723692,56 lei. Pînă la 23 iunie 2011, pîrîtul a achitat Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” suma de 278800 lei.

Ulterior, la 26 august 2011, prin scrisoarea nr.118, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a anunţat Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” că din motive independente de voinţa sa, generate de insuficienţa de materie primă, se află în imposibilitate de a utiliza marfa procurată (borcane din sticlă) în procesul de producţie. Din aceste considerente a propus Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” înlocuirea obligaţiei de plată a preţului cu obligaţia de restituire a mărfii procurate, care la acel moment încă nu era achitată, solicitînd să stingă obligaţiile de plată prin novaţie.

Astfel, indică reclamantul în acţiunea reconvenţională că voinţa Societăţii pe Acţiuni „Fabrica de conserve din Călăraşi” de a înlocui obligaţiile sale sunt stipulate expres în scrisoarea nr. 118 din 26 august 2011, unde se indică despre stingerea obligaţiilor de plată a preţului mărfii neachitate pînă la acel moment, prin înlocuirea acestor obligaţii cu obligaţia de restituire a mărfii. Reclamantul menţionează că prin răspunsul Întreprinderii de Stat la scrisoarea indicată mai sus, a acceptat înlocuirea obligaţiilor de plată a preţului mărfii cumpărate cu obligaţia de restituire a mărfii ce nu a fost achitată, constituindu-se o novaţie. La 05 septembrie 2011, Societatea pe Acţiuni „Fabrica de conserve din Călăraşi”, în vederea executării noilor obligaţii asumate, a restituit marfa în sumă de 99319,91 bani.

Restituiri similare de marfă au avut loc de mai multe ori, fapt confirmat prin facturile anexate, semnate şi ştampilate de Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”. În total „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a restituit marfa în valoare totală de 1401351,75 lei. Consideră reclamantul că vînzătorul a acceptat actul de novaţie şi a recunoscut consecinţele acestuia, şi anume, faptul stingerii obligaţiilor de plată prin executarea noilor obligaţii de restituire a mărfii ce rezultă din novaţie. Mai mult decît atît, întreprinderea de stat nu a retractat în niciun fel scrisorile expediate de către cumpărător, scrisori în care se indică despre stingerea obligaţiilor de plată a preţului mărfii livrate cu obligaţia de restituire a acesteia; primind marfa restituită prin semnarea şi aplicarea ştampilei întreprinderii pe facturile de însoţire a mărfii.

Astfel, cumpărătorul consideră că între părţi a fost încheiat un act de novaţie. Cere, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni să fie recunoscut valabil actul de novaţie şi să fie încasate de la Întreprinderea de Stat 3 „Fabrica de sticlă din Chişinău” cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea pricinii. La 20 februarie 2013, Întreprinderea de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” a mai depus o cerere privind modificarea cuantumului acţiunii (f.d. 82). În motivarea acesteia a indicat faptul că „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a returnat un lot de marfă sub formă de borcane de sticlă în valoare totală de 507472,07 lei. Astfel, suma datoriei de bază a fost stinsă integral.

Cu toate acestea, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni urmează să achite suma dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, suma penalităţii de întîrziere în mărime de 198364,63 lei, iar în total suma de 300708,63 lei. Cere, reclamantul, în cererea sa, să fie încasate din contul cumpărătorului toate sumele anterior indicate. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 25 martie 2013, s-a dispus a fi încasată suma dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, suma penalităţii de întîrziere în mărime de 198364,63 lei, iar în total suma de 300708,63 lei. De asemenea, a fost dispusă încasarea taxei de stat din contul pîrîtului în folosul statului în mărime de 9021,35 lei. Cererea reconvenţională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni. A fost casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei, iar în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care cerinţele înaintate de către Întreprinderea de Stat „Fabrica de Sticlă din Chişinău privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 102344 lei au fost respinse ca neîntemeiate. În rest a fost menţinută hotărîrea instanţei de fond.

La 17 septembrie 2013, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă recunoaşterea valabilităţii actului de novaţie, repsingerea pretenţiei ce ţine de încasarea penalităţii în mărime de 198364,63 lei, precum şi încasarea taxei de stat în beneficiul statului în mărime de 9021,35 lei din contul Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău”. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 04 iulie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 26 iunie 2013 (f. d. 128). Potrivit copiei plicului anexat la dosar, recurentul a primit copia deciziei sus menţionate la 16 iulie 2013 (f.d.

142). Astfel, recursul înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie la 20 septembrie 2013, se consideră depus în termen, dat fiind faptul că recurentul l-a expediat la 17 septembrie 2013 (f.d. 145). Recurentul, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. A menţionat că scrisoarea nr. 118 din 26 august 2011, expediată la adresa intimatului nu 4 constituie o simplă informare despre starea lucrurilor, ci este o ofertă, considerînd că a fost acceptată de către ultimul.

Astfel, recurentul a reiterat, că între părţi a fost încheiat un contract de novaţie. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 22 octombrie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii de Stat „Fabrica de sticlă din Chişinău” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 06 noiembrie 2013, partea a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd să fie respins ca neîntemeiat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra 5 inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de „Fabrica de conserve din Călăraşi” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 6