3ra-193/14 — Obligarea eliberării certificatului de moştenitor legal

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr.3ra-193/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin şi D. Manole ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Ungureanu Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ungureanu Constantin împotriva notarului public Diaconu Galina cu privire la obligarea eliberării certificatului de moştenitor legal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Ungureanu Constantin şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe c o n s t a t ă La 20 februarie 2013 Ungureanu Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva notarului public Diaconu Galina cu privire la obligarea eliberării certificatului de moştenitor legal (f.d.3-4).

În motivarea acţiunii reclamantul Ungureanu Constantin a invocat că conform art. 1517 Codul civil, în termen de 6 luni a acceptat moştenirea ce constă din casă de locuit şi lotul de teren situate în satul Dănceni, raionul Ialoveni care au aparţinut cu drept de proprietate fratelui Ungureanu Gheorghe decedat la 29 aprilie 2009. Succesiunea a acceptat-o prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral conform art. 1516 alin. (2) Codul civil. Copiii defunctului moştenitorii de rangul I fiul Ion, născut la 06 martie 1999 şi fiica Larisa, născută la 22 februarie 1996 în termenul prevăzut de art. 1517 şi 1519 Codul civil nu au acceptat moştenirea şi conform art. 1500 şi 1501 Codul civil el urmează să fie declarat moştenitor legal.

Consideră că notarul public Diaconu Galina prin scrisoarea nr. 4 din 28 ianuarie 2013 neîntemeiat a respins cererea lui privind eliberarea certificatului de moştenitor legal motivînd că averea succesorală trece la moştenitorii de clasa I – copii defunctului şi că prin declaraţie în anul 2001 el a refuzat de partea sa de moştenire revenită în urma decesului tatălui în favoarea fratelui Ungureanu Gheorghe. A expirat termenul de acceptare a succesiunii prevăzut la art.1517 şi 1519 Codul civil, iar moştenitorii de rangul I nu au solicitat acceptarea acesteia. Cere Ungureanu Constantin obligarea notarului public Diaconu Galina să-i elibereze certificat de moştenitor legal. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2013 acţiunea depusă de Ungureanu Constantin a fost respinsă (f.d.

20). 1 La 18 mai 2013 Ungureanu Constantin a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 08 mai 2013, iar la 23 iulie 2013 a depus apel suplimentar (f.d. 22, 31). Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 09 octombrie 2013 a respins apelul declarat de Ungureanu Constantin şi a menţinut hotărîrea primei instanţe (f.d. 43-47). La 18 decembrie 2013 Ungureanu Constantin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Ungureanu Constantin a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate pasibile de a fi casate.

Instanţa de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată. Instanţele judecătoreşti eronat au concluzionat că refuzul de la moştenirea rămasă în urma decesului tatălui în anul 2001 are legătură şi ar constitui refuz de la moştenirea lăsată după decesul fratelui în anul 2009. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Ungureanu Constantin în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Ungureanu Constantin în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de 2 şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Ungureanu Constantin în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ungureanu Constantin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3