2rac-33/14 — Înlăturarea gazoductului instalat ilicit, încasarea prejudiciului material, dobînzilor de întîrziere şi cheltuielilor de judecare a pricinii

dosarul nr. 2rac-33/14 prima instanţă: S. Namaşco instanţa de apel: S. Arnăut, A. Minciuna, I. Cotruţă DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Nicolae Gordilă, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Miss-R” Societate cu Răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Miss-R” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Chişinău-Gaz” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la înlăturarea gazoductului instalat ilicit, încasarea prejudiciului material, dobînzilor de întîrziere şi cheltuielilor de judecare a pricinii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 mai 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La data de 26 mai 2010, societatea comercială „Miss-R” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu o acţiune în instanţa de judecată împotriva societăţii comerciale „Chişinău-Gaz” societate cu răspundere limitată cu privire la înlăturarea gazoductului instalat ilicit, încasarea prejudiciului material, dobînzilor de întîrziere şi cheltuielilor de judecare a pricinii.

A solicitat SC „Miss-R” SRL, admiterea acţiunii, obligarea SRL „Chişinău- Gaz” la înlăturarea obstacolelor pe care i le creează în exercitarea dreptului de folosire a lotului de teren situat în mun. Chişinău str. Ginta Latină 16, cu scoaterea gazoductului cu tensiune medie în afara limitelor terenului, încasarea prejudiciului material în valoare de 1306 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecare a pricinii în valoare de 39180 lei. La data de 01 februarie 2011, SC ”Miss-R„ SRL şi-a modificat cuantumul pretenţiilor şi a solicitat încasarea prejudiciului material în valoare de 1 684 000 lei, încasarea de la pîrît în beneficiul său a cheltuielilor de judecare a pricinii legate cu achitarea taxei de stat în valoare de 50 000 lei efectuate la depunerea acţiunii, precum şi a altor cheltuieli de judecare a pricinii.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 februarie 2011, a fost atrasă în proces Primăria mun. Chişinău în calitate de intervenient accesoriu. La data de 16 martie 2011, SC „Miss-R” SRL a depus o cerere prin care şi-a majorat cuantumul unor pretenţii şi a formulat pretenţii noi. Astfel, a solicitat pronunţarea unei hotărîri prin care SC „Chişinău-Gaz” SRL să fie obligată să înlăture obstacole în folosirea lotului de teren aflat în proprietatea SC „Miss- R” SRL, situat pe adresa str. Ginta Latină 16, mun.

Chişinău, cu scoaterea gazoductului în afara limitelor terenului, a încasa de la pîrît în beneficiul său prejudiciul cauzat în mărime de 1 743 000 lei, a încasa de la pîrît cheltuielile suportate în legătură cu achitarea preţului autorizaţiei de construcţie în mărime de 4 000 lei, a încasa de la pîrît în folosul său dobînzi pentru perioada de întîrziere în mărime de 545 488,28 lei, a încasa de la pîrît în beneficiul său cheltuieli de judecare a pricinii legate cu achitarea taxei de stat în valoare de 50 lei, precum şi a altor cheltuieli de judecare a pricinii. La data de 13 aprilie 2011, SC „Miss-R” SRL şi-a modificat cuantumul unor pretenţii în sensul majorării acestora şi a solicitat încasarea prejudiciului material în valoare de 1783 200 lei şi încasarea dobînzilor de întîrziere în mărime de 569568,66 lei.

La data de 10 mai 2011, SC „Miss-R” SRL şi-a modificat din nou cuantumul unor pretenţii în sensul majorării acestora şi a solicitat încasarea prejudiciului material în valoare de 1 819 548,39 lei şi încasarea dobînzilor de întîrziere în mărime de 592475,34 lei. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la data de 11.03.1999 în baza deciziei primăriei Chişinău nr. 23/19 din 07.10.1998, a procurat cu titlu de proprietate lotul de teren amplasat în mun. Chişinău, str. Gintă Latină 19 cu nr. cadastral 0100312009. Menţionează reclamantul că la data de 19.05.2005 a obţinut un certificat de urbanism nr. 2023/05 în vederea proiectării şi construcţiei pe acest lot a unei staţii de alimentare cu gaze, a unei spălătorii auto, precum şi a unui complex comercial şi de deservire.

Urmare, la data de 25.01.2007 şi 22.06.2007 între SC „Miss-R” SRL, SC „Santarex-Prim” SRL şi SC „Molpetgaz-Service” SRL, au fost încheiate contracte de antrepriză în vederea efectuării lucrărilor de construcţie şi montare a staţiei de alimentare cu gaze. Susţine SC „Miss-R” SRL, că în baza proiectului provizoriu nr. 211/P/06, elaborat de „CTI- Capital” SA şi contractului de antrepriză din 25.01.2007, a obţinut autorizaţia de construcţie a staţiei de alimentare cu gaze nr.296 din 19.06.2007. Potrivit prevederilor contractelor de antrepriză menţionate anterior, începutul lucrărilor de construcţie a staţiei a fost preconizat pentru data de 05.07.2007, iar finalizarea şi recepţia finală a acestora, pentru data de 20.08.2007.

În vederea asigurării construcţiei obiectivului menţionat, „Molpetgaz-Service” SRL a efectuat procurările utilajului necesar, valoarea căruia a constituit 88389 lei şi a fost suportată de SC „Miss-R” SRL prin intermediul dispoziţiei de plată nr. 94 din 16.05.2007 (Contract nr. 1-06 privind livrarea utilajului tehnologic din 12.05.2006). Complementar, indică reclamantul că la data de 25.06.2007 de către acesta a fost încheiat un contract preventiv cu SC„Valiexchimp” SRL, potrivit căruia obiectivul construit urma să fie transmis în locaţiune începînd cu data de 01.09.2007 contra sumei chiriei de 42 000 lei lunar. Menţionează reclamantul, că pe parcursul pregătirii lucrărilor de construcţie a staţiei de alimentare cu gaze s-a constatat, că fără o coordonare prealabilă cu SC „Miss- R” SRL, SC „Chişinău-Gaz” SRL, în mod samavolnic a efectuat, pe lotul de teren menţionat, lucrări de construcţie a unui gazoduct de tensiune medie.

Susţine reclamantul că din cauza acestor acţiuni nelegitime au fost suspendate lucrările de construcţie a staţiei de alimentare cu gaze, deoarece în conformitate cu normativele de construcţie 2.07.01-89 este interzisă construcţia obiectivelor menţionate în aria de 4 metri de la conductă. Consideră SC „Miss- R” SRL, că în rezultatul acţiunilor nelegitime ale SC „Chişinău-Gaz” SRL, i-a fost cauzat un prejudiciu material manifestat prin imposibilitatea realizării construcţiei staţiei de alimentare cu gaze şi imposibilitatea transmiterii ulterioare în locaţiune a acesteia. În acest sens, susţine recurentul că valoarea prejudiciului este determinată de preţul lunar al locaţiunii (42 mii lei) x 31 (numărul de luni în care a fost lipsit de posibilitatea de a transmite staţia de alimentare cu gaz în locaţiune).

Mai susţine, că din cauza imposibilităţii efectuării lucrărilor de construcţie, a expirat şi termenul de valabilitate a autorizaţiei de construcţie, fapt care a provocat societăţii un prejudiciu în valoare totală de 4000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 mai 2011, acţiunea a fost admisă parţial, SRL „Chişinău-Gaz” a fost obligată să înlăture obstacolele create în folosirea lotului de teren aflat în proprietatea SRL „Miss- R”, situat pe adresa mun. Chişinău, str. Ginta Latină 16 şi scoaterea gazoductului în afara limitelor terenului. A fost încasat de la SRL „Chişinău - Gaz”, în folosul SC „Miss-R” SRL, prejudiciul cauzat în mărime de 1743000 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 545488,28 lei, cheltuieli pentru achitarea preţului autorizaţiei de construcţie în mărime de 4000 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 18 000 lei şi taxa de stat în mărime de 50000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013, apelul declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material în valoare de 1747000 lei (1743000 lei + 4000 lei) şi în partea încasării dobînzii de întîrziere în valoare de 545488,28 lei, emiţînd o nouă hotărîre prin care au fost respinse integral ca neîntmeiate pretenţiile SRL ”MissR„ împotriva SRL "Chişinău-Gaz" privind încasarea prejudiciului material în valoare de 1747000 lei şi în partea încasării dobînzii de întîrziere în valoare de 545488,28 lei.

A fost modifică hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 mai 2011 în partea încasării de la SRL "Chişinău-Gaz" în beneficiul SRL „MissR” a cheltuielilor de judecată în sensul diminuării sumei adjudecate cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii de la suma de 68000 lei la suma de 3100 lei (3000 (trei mii) lei, cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 100 (o sută) lei cheltuieli legate cu achitarea taxei de stat). În rest hotărîrea a fost menţinută fără modificări.

La data de 22 octombrie 2013, SC „Miss-R” SRL, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea ce se referă la casarea hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului material şi a dobînzii de întîrziere, precum şi a noii hotărîri pronunţate pe capătul cererii privind încasarea sumei prejudiciului şi a dobînzii de întîrziere prin care s-a dispus respingerea cerinţelor SRL „Miss-R” către SRL „Chişinău-Gaz” privind încasarea sumei prejudiciului şi a dobînzii pentru întîrzierea plăţii; menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe şi obligarea SRL „Chişinău-Gaz” să achite suma taxei de stat achitate la depunerea prezentei cereri, precum şi a tuturor cheltuielilor judiciare suportate de SRL „Miss-R” în legătură cu examinarea prezentului litigiu.

În motivarea recursului recurentul, SC „MISS-R” SRL a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa a aplicat eronat normele de drept material, astfel fiind încălcate normele de drept material şi de drept procedural. În special, a indicat că în procesul examinării pricinii în ordine de apel, interesele intimatului au fost susţinute în şedinţa de judecată de o persoană neîmputernicită, decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcări grave a legislaţiei procesuale privind citarea şi înştiinţarea părţilor cu privire la data şi locul şedinţei de judecată. Mai menţionează recurentul, că prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013, s-a dispus restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului în fond.

Urmare actului de dispoziţie a instanţei ierarhic superioare, judecătorii Curţii de Apel Chişinău, care anterior au participat la examinarea apelului declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL împotriva Hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 13.05.2011, nu mai erau în drept să participe la examinarea repetată a cauzei. De fapt însă, colegiul care a pronunţat decizia contestată a inclus în componenţa sa şi judecătorul Iurie Cotruţă, care anterior a participat la examinarea apelului declarat din 29 mai 2013. Invocă recurentul, că în decizia din 29 august 2013, instanţa nu s-a expus asupra demersurilor reprezentantului SC „Miss-R” SRL, privind restituirea cererii de apel ca fiind tardivă şi depusă de o persoană care nu a avut împuterniciri de a contesta cu apel hotărîrea instanţei de fond, precum şi nu au fost examinate probele prezentate suplimentar de SC „Miss-R” SRL.

Susţine recurentul, în completarea celor enumerate, că SC „Miss-R” SRL a fost lipsită de dreptul la apărare, avînd în vedere că instanţa de apel a neglijat demersul societăţii cu privire la amînarea şedinţei pe motiv că avocat Oleg Mîţa se afla în imposibilitate de a se prezenta la şedinţă. Totodată, invocă recurentul că procesul-verbal al şedinţei de judecată din data de 29 august 2013 nu este semnat pe fiecare pagină de către grefierul şedinţei de judecată. Într-o altă ordine de idei, menţionează SC „Miss-R” SRL, că dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, instanţa însă, deşi constată şi recunoaşte violarea dreptului de proprietate al SC „Miss-R” SRL, adică, ajungînd la aceeaşi concluzie ca şi instanţa de fond, nu aplică prevederile art. 376 CC.

Decizia Curţii de Apel din 29.08.2013 contravine şi Deciziei CSJ din 08 august 2012, care a constatat, că reclamantul este în drept să solicite acel venit care ar fi fost posibil de obţinut în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului. În acest sens, precizează recurentul că instanţei i-a fost prezentat contractul preventiv încheiat cu SC „Valiexchimp” SRL din 25.06.2007, potrivit căruia în rezultatul folosirii staţiei de alimentare cu gaze SC „Miss-R” SRL urma să obţină un venit în mărime de 42 000 lei lunar. Realizării acestui venit i-au împiedicat doar acţiunile nelegitime ale SC „Chişinău-Gaz” SRL, care acţionînd cu rea credinţă, în lipsa oricărei permisiuni şi autorizaţii, acţionînd fără justă cauză, a instalat un gazoduct pe terenul ce-i aparţine reclamantului cu titlu de proprietate privată.

Complementar celor invocate supra, menţionează recurentul că încasarea dobînzii pentru întîrzierea plăţii luînd în considerare caracterul pecuniar al prejudiciului cauzat SC „Miss-R” SRL şi acelaşi caracter pecuniar al despăgubirilor solicitate pentru fiecare lună în parte ale acestei obligaţiuni de reparare a prejudiciului cauzat, ce îzvorăşte din acţiuni ilicite ale pîrîtului, li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii, potrivit calcului prezentat de către SC „Miss-R” SRL. Astfel, precizează recurentul că potrivit pt.

21. al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor pecuniare, cu excepţia celor izvorîte din contractul de credit bancar sau împrumut, prevede expres că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de ale produce în condiţiile legii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinînd materialele cauzei conchide că instanţa de apel corect a stabilit circumstanţele raportului juridic litigios. Astfel, s-a constatat că la data de 11.03.1999 în baza deciziei primăriei Chişinău nr. 23/19 din 07.10.1998, SC „Miss-R” SRL a procurat cu titlu de proprietate lotul de teren amplasat în mun.

Chişinău, str. Gintă Latină 19 cu nr. cadastral 0100312009. Urmare, la data de 19.05.2005 a obţinut certificatul de urbanism cu nr. 2023/05 în vederea proiectării şi construcţiei pe acest lot a unei staţii de alimentare cu gaze, spălătorii auto, precum şi a unui complex comercial şi de deservire, iar la data de 19 iunie 2007, a obţinut autorizaţia de construcţie nr. 296, potrivit căreia, a fost autorizată construcţia unei staţii de alimentare cu gaz, spălătorie auto şi a unui complex de deservire şi comerţ în limitele terenului nominalizat supra. S-a mai constatat, că la data de 28 septembrie 2007, SC „Chişinău-Gaz” SRL s-a adresat administratorului SC „Miss-R” SRL cu scrisoarea nr. 1769 (f.d.

22 voi. I) din aceeaşi dată prin care a solicitat permisiunea înregistrării dreptului de servitute asupra lotului de teren cu nr. cadastral 0100312.09 situat în mun. Chişinău str. Ginta Latină 16 în vederea instalării unui gazoduct de presiune medie. La data de 15 octombrie 2007, SC „Miss-R” SRL s-a adresat cu scrisoare către SC „Chişinău-Gaz” (f.d. 15 voi. I) solicitînd demontarea gazoductului construit pe terenul pe care îl deţine în proprietate privată, iar la data de 02 noiembrie 2007, SC „Chişinău-Gaz” SRL, prin scrisoarea nr. 2044, a comunicat SC „Miss-R” SRL că gazoductul a fost construit în baza proiectului „околцевание газопровода по ул. Ginta Latină”, care prevede construcţia unui gazoduct de presiune medie cu diametrul de 159 mm şi că la realizarea acestui proiect a fost utilizat parţial un proiect beneficiar al căruia este Direcţia Construcţii Capitale a Primăriei.

La fel a fost indicat că proiectul a fost coordonat cu Direcţia Arhitectură si Urbanism care şi a indicat traiectoria pe care urmează să treacă gazoductul. Considerînd SC „Miss- R” SRL, că în rezultatul acţiunilor nelegitime ale SRL „Chişinău-Gaz” i-a fost cauzat un prejudiciu material manifestat prin imposibilitatea realizării construcţiei staţiei de alimentare cu gaze şi imposibilitatea transmiterii ulterioare în locaţiune a acesteia, la data de 26 mai 2010, s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată. Instanţele de judecată au emis hotărîrile respective. În temeiul celor constatate, a argumentelor recursului şi a celor indicate în referinţele intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează următoarele.

Cu referire la argumentul recurentului precum că în procesul examinării pricinii în ordine de apel, interesele intimatului au fost susţinute în şedinţa de judecată de o persoană neîmputernicită şi că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcări grave a legislaţiei procesuale privind citarea şi înştiinţarea părţilor cu privire la data şi locul şedinţei de judecată, Colegiul precizează că potrivit art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Astfel, din materialele anexate la dosar se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, apelul declarat de către reprezentantul SC „Chişinău- Gaz” SRL, Nicolae Posturusu, a fost restituit ca fiind depus în afara termenului legal şi de o persoană care nu este în drept să declare apel. Urmare recursului declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL, Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 17 iulie 2013, a casat încheierea instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului în fond. Respectiv, Nicolae Posturusu a fost considerat ca persoană împuternicită să depună cererea de apel în interesele SC „Chişinău-Gaz” SRL.

Totodată, la materialele cauzei este anexat mandatul nr. 0234814 din 01 august 2013, eliberat pe numele avocatului Zaporojan Corina (f.d.100 V. II), prin care i se acordă împuterniciri în vederea apărării în instanţa de judecată a intereselor SC „Chişinău-Gaz” SRL şi Procura nr. 2069 din 14 iulie 2013 (f.d.103 V. II), prin care se mandatează SC „Tarsen Grup” SRL, în persoana Directorului General, Dolghier Iurii să reprezinte interesele SC „Chişinău-Gaz” SRL în instanţele de judecată de orice grad de jurisdicţie, inclusiv a fost abilitat cu dreptul de a angaja avocaţi şi de a-i înzestra cu drepturi specificate în respectiva procură şi de a semna mandatul eliberat de avocat. În consecutivitatea evenimentelor, la materialele cauzei (f.d.

107 V.II) este anexat mandatul nr. 0456907 din 22 august 2013, prin care, în vederea reprezentării intereselor SC „Chişinău-Gaz” SRL în instanţa de judecată, este împuternicit Cucu Dumitru. În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs consideră că argumentul recurentului precum că interesele intimatului au fost susţinute în şedinţa de judecată de o persoană neîmputernicită nu este întemeiat, precum şi argumentul potrivit căruia decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcări grave a legislaţiei procesuale privind citarea şi înştiinţarea părţilor cu privire la data şi locul şedinţei de judecată, avînd în vedere că potrivit materialelor anexate la dosar se constată că SC „Miss-R” SRL, a fost citată legal despre data, ora şi locul şedinţei de judecată (f.d.

108 şi 111 V. II). În susţinerea acestui argument vine şi cererea recurentului (f.d. 112 V. II), prin care solicită amînarea şedinţei de judecată din 29 august 2013, pe motiv că avocatul Mîţa Oleg este în imposibilitate să se prezinte în şedinţă, ceea ce demonstrează că ultimul cunoştea despre data, ora şi locul şedinţei de judecată. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) CPC, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, potrivit art. 206 alin. (3) şi (5) CPC, dacă pîrîtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţa o examinează în lipsa acestuia. Neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia. În context, din cererea de amînare a şedinţei de judecată, se învederează că intimatul/recurentul nu a indicat vreun temei a neprezentării sale în proces, solicitarea sa de amînare a judecării pricinii fiind neîntemeiată.

Acestea fiind spuse, instanţa de recurs respinge argumentul recurentului potrivit căruia a fost lipsit de dreptul la apărare, avînd în vedere că instanţa de apel a neglijat demersul SC „Miss-R” SRL cu privire la amînarea şedinţei pe motiv că avocatul Oleg Mîţa se afla în imposibilitate de a se prezenta la şedinţă.

Cu referire la argumentul recurentului precum că în decizia din 29 august 2013, instanţa nu s-a expus asupra demersurilor reprezentantului SC „Miss-R” SRL, privind restituirea cererii de apel ca fiind tardivă şi depusă de o persoană care nu a avut împuterniciri de a contesta cu apelul hotărîrea instanţei de fond, precum şi că nu au fost examinate probele prezentate suplimentar de SC „Miss-R” SRL, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013, instanţa de recurs a dat o apreciere concluziilor instanţei de apel cuprinse în încheierea sa din 29 mai 2013, emisă urmare examinării demersurilor intimatului/recurentului, prin care s- a dispus restituirea apelului.

De menţionat că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013, în temeiul art. 428 alin. (1) CPC, este irevocabilă din momentul emiterii. Alte demersuri, posterioare actului judecătoresc nominalizat nu au fost înaintate, din care considerente Colegiul respinge acest argument ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte argumentul recurentului precum că procesul – verbal al şedinţei de judecată din 29 august 2013, nu a fost semnat pe fiecare pagină de către grefier, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, precizează că potrivit art. 432 alin. (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate supra constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că nesemnarea de către grefier a procesului – verbal al şedinţei de judecată din 29 august 2013, pe fiecare pagină, nu este temei de declarare a recursului, deoarece acest fapt nu a putut duce la soluţionarea greşită a pricinii, nu există temei de a considera că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, precum şi nici nu constituie vreo eroare care ar fi dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Cu referire la argumentul recurentului precum că urmare actului de dispoziţie a Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013, prin care s-a dispus restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului în fond, judecătorii Curţii de Apel Chişinău, care anterior au participat la examinarea apelului declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL împotriva Hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 13.05.2011, nu mai erau în drept să participe la examinarea repetată a cauzei, instanţa de recurs menţionează că potrivit art. 49 alin. (2) CPC, judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în instanţă de apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanţă, repetat, în instanţă de apel şi nici în instanţă de recurs.

Ţinînd cont de norma precitată, Colegiul învederează că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, apelul declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL, a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. d) CPC – instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă, cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. Prin urmare, se reliefează situaţia în care prin încheierea respectivă, instanţa de apel a respins cererea de apel fără a se expune asupra pricinii în fond. Colegiul a sesizat că potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiție din 17 iulie 2013, încheierea menţionată mai sus, a fost casată şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului în fond.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră ca neîntemeiat argumentul recurentului potrivit căruia judecătorii Curţii de Apel Chişinău, care anterior au participat la examinarea apelului declarat de SC „Chişinău-Gaz” SRL împotriva Hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 13.05.2011, nu mai erau în drept să participe la examinarea repetată a cauzei, ca urmare a actului de dispoziţie al Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013, prin care s-a dispus restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea apelului în fond.

Cu referire la încălcarea normelor de drept material, ce vizează dreptul de proprietate, Colegiul menţionează că în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 136 - XIV din 17.09.1998 cu privire la gaze, abrogată prin Legea nr. 123-XVIII din 23.12.09, lucrările prealabile aferente construcţiei unor obiective ale sistemului de gaze pot fi începute de titularul de licenţă doar în cazul încheierii unui acord cu proprietarul sau cu beneficiarul dreptului de folosinţă asupra terenului pe care urmează să se efectueze lucrările prealabile. Potrivit art.21 alin.(l) din aceeaşi lege, pozarea include lucrările de construcţie, montare, reparare, reconstrucţie a conductelor de gaze, a staţiilor de compresiune şi de distribuţie, a punctelor de distribuţie şi se efectuează de către titularul de licenţă doar în cazul încheierii unui acord cu proprietarul sau cu beneficiarul dreptului de folosinţă asupra terenului pe care urmează să se efectueze aceste lucrări.

În conformitate cu prevederile art. 315 alin. (1) şi (3) CC, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului. Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ. Potrivit prevederilor art. 316 alin. (1), (2), (3) şi (4) CC, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile ei.

Despăgubirile prevăzute la alin.(2) şi (3) se determină de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească. In acest caz, decizia de retragere a bunurilor din proprietatea persoanei nu poate fi executată pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti. Potrivit art. 1 Protocol 1 al CEDO orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

În cauza Curții Europene pentru Drepturile Omului Agosi vs. Regatul Unit cererea nr. 9118/80 (par. 48) Curtea a menţionat că art. 1 prot . 1 stabileşte substanţa (natura juridică) a dreptului de proprietate. Astfel, aceasta presupune în primul rînd principiul general al respectului dreptului de proprietate (prima frază a alineatului I), în al doilea rînd ( la a doua frază a aceluiaşi alineat) norma respectivă reglementează posibilitatea privării de proprietate şi o supune unor condiţii strict determinate de lege, iar în al treilea rînd (alineatul 2) se oferă dreptul statului de a reglementa folosirea bunurilor proprietate privată conform interesului general al societăţii. Potrivit art. 376 alin. (1) CC, dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării.

El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă. Dispoziţiile respective nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii şi al drepturilor unor alte persoane, să admită influenţa asupra bunului. În temeiul celor menţionate, instanţa de recurs consideră că instanţele ierarhic inferioare corect au apreciat cerinţa SC „Miss-R” SRL de a obliga SC „Chişinău- Gaz” SRL să înlăture obstacolele pe care i le creează în exercitarea dreptului de folosire a lotului de teren situat în mun. Chişinău str. Ginta Latină 16, cu scoaterea gazoductului cu tensiune medie în afara limitelor terenului, considerînd-o întemeiată şi corectă, mai mult ca atît în această parte hotărîrea nu a fost contestată.

Totodată, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) CC,persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). În conformitate cu prevederile art. 610 alin. (2) şi (3) CC, ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării.

În context, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel, Colegiul a sesizat că SC „Miss-R” SRL, solicită încasarea prejudiciului material provocat prin punerea în imposibilitatea de a demara şi a desfăşură lucrările de construcţie a staţiei de alimentare cu gaze şi încasarea sumei de 1819548,39 lei, argumentînd că aceasta este formată din preţul lunar al locaţiunii (42 mii lei) x 31 (numărul de luni în care a fost lipsit de posibilitatea de a transmite staţia de alimentare cu gaz în locaţiune).

Făcînd o generalizare a celor expuse, recurentul urma să demonstreze cu probe mărimea beneficiului care nu a fost obţinut din cauza încălcării obligaţiei, legătura cauzală dintre neexecutare şi venitul ratat, însă, contrar celor indicate, SC „Miss-R” SRL, drept suport probatoriu în susţinerea poziţiei a indicat că a avut intenţia de a construi pe acest teren o staţie de alimentare cu gaze, spălătorie auto, precum şi a un complex comercial şi de deservire. În acest sens, indică recurentul că la data de 25.06.2007, a încheiat un contract preventiv cu SC „Valiexchimp” SRL, potrivit căruia obiectivul construit urma să fie transmis în locaţiune începînd cu 01.09.2007 contra sumei chiriei de 42 000 lei lunar şi tocmai reieşind din prevederile acestui contract preventiv, de către recurent a fost solicitată suma prejudiciului de 1 782 200 lei.

Instanţa de recurs, consideră concluziile instanţa de apel în această parte corecte, din motiv că SC „Miss-R” SRL nu a prezentat probe care ar confirma că la acel moment a avut posibilitate reală să construiască obiectivul, iar contractul preventiv încheiat cu SC „Valiexchimp” SRL, a cărui obiect a constituit încheierea pe viitor a unui contract, nu poate servi drept temei legal de admitere a acţiunii, odată ce la momentul încheierii acestuia, staţia de alimentare cu gaze nu exista în natură. Pentru existenţa prejudiciului este necesar să fie întrunite elementele: de faptă ilegală, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. La calcularea mărimii venitului ratat importantă este stabilirea realităţii acelor venituri pe care creditorul presupune că le va obţine.

Complementar, Colegiul menţionează că instalarea ilicită a gazoductului litigios nu a constituit o piedică la elaborarea documentaţiei de proiect şi la eliberarea autorizaţiei de construcţie, iar neiniţierea efectivă a lucrărilor de construcţie ţine de responsabilitatea recurentului care nu a acţionat în mod obişnuit şi nu a realizat construcţiile respective şi nici nu a adus probe care ar demonstra existenţa piedicilor materiale în iniţierea şi desfăşurarea lucrărilor în cauză. Din considerentele respective, Colegiul consideră că instanţa de apel corect a apreciat că nu există o legătură cauzală între fapta ilicită comisă de către obliga SC „Chişinău-Gaz” SRL, prin instalarea gazoductului litigios pe terenul din str. Ginta Latină 16, şi eventualul prejudiciu suportat în urma neutilizării staţiei de alimentare cu gaze preconizată pentru a fi construită.

Mai mult, Colegiul constată că prin scrisoarea nr. 090 din 18 octombrie 2011 (f.d. 210 V. I) SC „Valiexchimp” SRL a comunicat că acordul de intenţie cu SC „Miss-R” SRL a fost încheiat la sfîrşitul anului 2008 şi nu conţine în sine nici un fel de înţelegeri generatoare de obligaţiuni sau efecte patrimoniale. Decizia de încheiere a unui eventual contract de locaţiune a staţiei de alimentare cu gaze urma a fi luată doar după negocierea condiţiilor acestui contract. Modificarea ulterioară a opiniei SC „Valiexchimp” SRL, bazată pe încheierea contractului în anul 2007, nu generează schimbarea aprecierii faptelor în sensul expus. Într-o altă ordine de idei, potrivit prevederile art. 619 alin. (1) CC, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii.

Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 CC dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Avînd în vedere că materialele speţei nu demonstrează existenţa vreunei obligaţii pecuniare a SC „Chişinău-Gaz” SRL faţă de SC „Miss-R” SRL din considerentul că potrivit normei legale precitate dobînzile legale pot fi aplicate doar obligaţiilor pecuniare şi doar pentru perioada în care executarea acestora se efectuează cu întîrziere, Colegiul consideră corectă concluzia instanţei de apel potrivit căreia pretenţia recurentului referitor la încasarea dobînzilor de întîrziere în valoare de 545488,28 lei din contul intimatului este nefondată.

Cu referire la argumentul recurentului precum că decizia Curţii de Apel din 29.08.2013 contravine şi Deciziei CSJ din 08 august 2012, care a constatat, că reclamantul este în drept să solicite acel venit care ar fi fost posibil de obţinut în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că în texul Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 08 august 2012 (f.d. 303, alin. 4), este indicat expres că „Reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma că la acel moment a avut posibilitatea reală să construiască obiectivul. Contractul preventiv încheiat cu SC „Valiexchimp” SRL, a cărui obiect a constituit încheierea pe viitor a unui contract, nu poate servi drept temei legal de admitere a acţiunii, odată ce la momentul încheierii acestuia, staţia de alimentare cu gaze nu exista în natură”.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în baza argumentelor expuse şi a altor argumente ale instanţei de apel, preluate integral, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SC „Miss-R” SRL şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Miss-R” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Miss-R” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Chişinău-Gaz” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la înlăturarea gazoductului instalat ilicit, încasarea prejudiciului material, dobînzilor de întîrziere şi cheltuielilor de judecare a pricinii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Nicolae Gordilă Oleg Sternioală