2ra-617/14 — Încasarea ajutorului material unic în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisie

prima instanţă: T. Avasiloaie dosarul nr. 2ra-617/14 instanţa de apel: M. Antonov, S. Vrabii, G. Druguş ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Moisei împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la încasarea ajutorului material unic în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisie împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 24 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Olga Moisei, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 23 aprilie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 20 februarie 2013, Olga Moisei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la încasarea ajutorului material unic în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisie.

În motivarea acţiunii a indicat că mai bine de 23 ani a activat la OCT Căuşeni, filiala ÎS „Cadastru”, începând cu anul 1987 la Biroul de Inventariere Tehnică, iar după reorganizare, la OCT Căuşeni de unde a ieşit la pensie în ianuarie 2011. Cu referire la prevederilor pct. 8.4 al Contractului Colectiv de Muncă, a indicat că salariaţii care activează mai mult de 5 ani în cadrul întreprinderii şi în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisia nemijlocită, beneficiază de ajutor material în mărime de 0,5 din salariu de funcţie, care este acordat în baza cererii scrise a salariatului, a conducătorului subdiviziunii, sau a liderului sindical al subdiviziunii în cadrul căreia activează.

Menţionează că la momentul demisiei nu a cunoscut despre faptul că poate pretinde la acest ajutor material şi de aceea în cererea de demisionare nu a pretins la ajutor material. Susţine că după ce a fost înştiinţată, a depus o cerere către ÎS „Cadastru”, unde a solicitat să i se acorde un ajutor material, în legătură cu atingerea vârstei de pensionare în temeiul pct. 8.4 al Contractului Colectiv de Muncă pentru anul 2012. 1 Afirmă că la cererea din 06 noiembrie 2012, a primit răspunsul nr. 01- 35/10049 din 15 noiembrie 2012, prin care i-a fost refuzat în acordarea ajutorului material, din considerentele că nu avea vârsta de 57 ani, necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limita de vârstă, stabilită în baza Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, şi că la acel moment beneficia de pensie de invaliditate în legătură cu starea sănătăţii.

Relatează că la 27 noiembrie 2012 a depus o altă cerere prealabilă unde a explicat că Legea privind pensiile asigurării sociale de stat prevede că pensii în condiţii avantajoase se stabilesc doar persoanelor ocupate la lucrări în condiţii grele şi foarte nocive, cât şi femeilor care au născut şi au educat până la vârsta de 8 ani, cinci şi mai mulţi copii.

Menţionează că pârâtul cunoştea că ea face parte din categoria femeilor care au născut şi educat 5 copii şi că gradul de invaliditate i-a fost atribuit pe un termen limitat, iar la data demisiei era pensionară pe limita de vârstă, fapt demonstrat prin legitimaţia nr. 154436. Indică că la cererea prealabilă, a primit răspunsul nr. 01-35/11684, din 24 decembrie 2012, prin care din nou i-a fost refuzată acordarea ajutorului material din motiv că la cererea de demisie nu a fost anexată şi cererea despre acordarea ajutorului material, nici de ea, nici a conducătorului de subdiviziune şi nici a liderului sindical al subdiviziunii unde a activat, mai mult că relaţiile de muncă fiind întrerupte nu există temei juridic de a-i admite cererea.

Reclamanta în susţinerea cererii a indicat art. 10 alin. (2) lit. a), art. 30 alin. (1), art. 33 alin. (2) Codul muncii, art. 668 alin. (1) Cod civil. Solicită încasarea în beneficiul său de la ÎS „Cadastru” o sumă bănească în mărime de 0,5 din salariul de funcţie a registratorului, încasarea în beneficiul său de la ÎS „Cadastru” a pagubei morale în sumă de 10000 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 23 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 24 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Olga Moisei, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la ÎS „Cadastru” ajutor material bănesc în mărime de 0,50 % din salariul de funcţie a registratorului, în rest acţiunea fiind respinsă.

La 19 decembrie 2013, ÎS „Cadastru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând că instanţa de apel la emiterea deciziei din 24 septembrie 2013, a admis încălcarea normelor materiale, a dat o apreciere subiectivă circumstanţelor pricinii, ceea ce constituie temei de declarare a recursului în conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC. Menţionează că reprezentantul ÎS „Cadastru” s-a prezentat la 24 septembrie 2013, ora 12:00 când a fost stabilită examinarea cererii de apel, aşteptând până la ora 16:40, însă de fiecare dată când solicita instanţei de judecată începerea 2 examinării cauzei i se comunica că judecătorul raportor este implicat în careva control şi este necesar de aşteptat.

Susţine că la 16:40 a înregistrat la cancelaria Curţii de Apel Bender o cerere de amânare a examinării cauzei, fapt menţionat şi în partea motivată a deciziei. Relatează că instanţa de apel a ignorat cererea de amânare şi a examinat pricina în lipsa reprezentantului ÎS „Cadastru”, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii. Afirmă că în baza ordinului nr. 12- p din 10 ianuarie 2011 a încetat contractul individual de muncă cu Olga Moisei, în temeiul art. 85 alin. (2) Codul muncii, în baza cererii de demisie, în legătură cu pensionarea.

Indică că la momentul demisiei intimatei, raporturile de muncă, inclusiv referitor la ajutorul material unic, erau reglementate de Contractul colectiv de muncă din anul 2011. Cu referire la pct. 8.4 din Contractul colectiv de muncă din anul 2011 a indicat că salariaţii ce au activat în cadrul întreprinderii nu mai puţin de 5 ani, din profitul net al subdiviziunii în limita mijloacelor acumulate de filială în cadrul căreia activează salariatul, în fondul de consum al întreprinderii, beneficiază de un ajutor material, care este acordat în baza cererii scrise a salariatului sau al conducătorului subdiviziunii, sau liderului sindical al subdiviziunii în cadrul căreia activează, în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisie nemijlocită a lui -0,5 din salariul de funcţie.

Indică că la momentul înaintării cererii de demisie din partea Olgăi Moisei, a conducătorului subdiviziunii, sau a liderului sindical al subdiviziunii, nu a parvenit cerere scrisă privind acordarea unui ajutor material în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi demisie, aşa cum prevede p.8.4 din contractul colectiv de muncă, ÎS „Cadastru” nu a avut temei legal pentru acordarea acestui ajutor material, respectiv nu i-a încălcat nici un drept Olgăi Moisei. Menţionează că adresarea Olgăi Moisei cu cererea nr. 2429 din 06 noiembrie 2012, privind acordarea unui ajutor material în legătură cu atingerea vârstei de pensionare, peste 1 an şi 10 luni, după desfacerea relaţiilor de muncă, nu are suport legal, respectiv, ÎS”Cadastru” legal şi întemeiat i-a refuzat în satisfacerea cerinţei înaintate.

Remarcă că Olga Moisei a activat în calitate de membru şi lider sindical în cadrul filialei Căuşeni, în perioada anului 2009 şi cu certitudine a cunoscut despre faptul că la momentul concedierii a beneficiat de dreptul la indemnizaţia unică, stabilit în p.8.4 din Contractul colectiv de muncă, însă Curtea de Apel Bender a menţionat în partea motivată că aceasta nu a cunoscut la momentul concedierii de dreptul la indemnizaţia unică. Mai indică că a făcut cunoştinţă cu decizia motivată la 29 octombrie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia motivată a deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 24 octombrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 6-2/2328 (f. d. 93). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 19 decembrie 2013. 3 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Prin prisma normelor enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat de ÎS „Cadastru”nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, dat fiind faptul că argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

La caz, nu pot fi reţinute nici invocările recurentului precum că instanţa de apel a ignorat cererea de amânare depusă de reprezentantul ÎS „Cadastru” la ora 16.40, cauza fiind examinată în lipsa lui, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, deoarece, din conţinutul procesului-verbal al şedinţei instanţei de apel din 24 septembrie 2013 (f. d. 86), rezultă că şedinţa a fost deschisă la ora 12:40, reprezentantul ÎS „Cadastru” nefiind prezent la şedinţă, iar careva observaţii împotriva acestui proces-verbal, conform art. 275 alin. (6) CPC, nu au fost formulate. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎS „Cadastru”, asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „Cadastru” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5