2rac-29/14 — Încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor

Dosar nr. 2rac-29/14 Prima instanţă: Judecătoria Economică de Circumscripţie Judecător: Natalia Plugari Instanţa de apel:Curtea de Apel Economică Judecători: Aureliu Colenco Valeriu Harmaniuc Ion Ralea Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun.

Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009, prin care apelul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun. Chişinău din 18 decembrie 2008, ACONSTATAT: La 08 septembrie 2008 Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului, dobânzilor şi a penalităţilor.

În motivarea acţiunii a indicat că, Fabrica de Conserve „Merencon” (Utilizator) şi asociaţia Internaţională de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei” (Furnizor) au încheiat Contractul de livrare a apei pentru irigare nr. 18 din 13 aprilie 2007. A menţionat reclamantul că, prin prezentul contract, Furnizorul s-a obligat să asigure pomparea apei pentru irigarea loturilor de pământ pe suprafaţa de 185 ha în volum de 110 mii m3 inclusiv umplerea traseelor, inclusiv bazinul din s. Cobusca 1 Veche, r-ul Anenii Noi, iar Utilizatorul s-a obligat să achite pentru serviciile de livrare a apei, inclusiv avans 9 000 lei MD, cifra totală de pompare apei fiind de 262 055 lei MD: inclusiv pentru energia electrică 170 755 lei şi pentru cheltuieli de exploatare 91 300 lei.

Reclamantul a mai invocat că, prezentul contract a fost executat parţial de către Furnizor, care nu şi-a onorat obligaţiunile conform anexei la contractul nominalizat, prin care a fost aprobat de comun acord planul de folosire a apei pentru anul 2007. Conform acestui Plan, Furnizorul avea obligaţia de a livra apă Utilizatorului în lunile mai şi iunie 2007. Furnizorul a început să execute obligaţiunea asumată în contract, abia în luna iulie 2007, începând cu data de şaisprezece, fapt confirmat prin aprobarea planului grafic nr. 2. Mai mult ca atât, în alin. 5.1 din contractul nominalizat este stipulat modul de intrare în vigoare a acestuia şi anume peste 15 zile din momentul semnării de către ambele părţi şi urmează a fi executat începînd cu luna mai 2007. Solicită reclamantul Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L.

încasarea din contul Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău în beneficiul său a sumei de 882086,47 lei – cu titlu de prejudiciu efectiv şi suma de 40460,63 lei – cu titlu de dobînzi şi penalităţi. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 decembrie 2008, acţiunea înaintată de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor, a fost respinsă. Prin deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009, apelul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L.

a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun. Chişinău din 18 decembrie 2008. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 iunie 2009, Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L., a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2009, a fost admis recursul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L.. A fost casată deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun. Chişinău din 18 decembrie 2008, pronunţîndu-se o nouă hotărîrea prin care acţiunea înaintată de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L.

împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor, a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău în beneficiul Fabricii de Conserve „Merencon” S.R.L. suma de 922547 lei – cu titlu de prejudiciu, suma de 10000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru desfăşurarea auditului, 2000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi suma de 62271 lei – cu titlu de cheltuieli legate de achitarea taxei de stat. 2 Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2010, cererea de revizuire înaintată de Î.S.

„Staţia Tehnologică pentru Irigare Chişinău”, mun. Chişinău, a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 martie 2011, cererea de revizuire declarată de Î.S. „Staţia Tehnologică pentru Irigare Chişinău”, mun. Chişinău, a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013, cererea de revizuire declarată de Î.S. „Staţia Tehnologică pentru Irigare Chişinău”, mun. Chişinău, a fost admisă. A fost casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2009, pricina fiind reţinută pentru rejudecarea recursului declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, recurentul Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L.

în susţinerea recursului declarat la 17 iunie 2009, a invocat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 12 mai 2009, iar recursul au fost declarate la 17 iunie 2009. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, La 08 septembrie 2008 Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun.

Chişinău, prin care a solicitat încasarea din contul Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău în beneficiul său a sumei de 882086,47 lei – cu titlu de prejudiciu efectiv şi suma de 40460,63 lei – cu titlu de dobînzi şi penalităţi.

Totodată, s-a mai constatat că, la 13 aprilie 2007, între Fabrica de Conserve „Merencon” (Utilizator) şi Asociaţia Internaţională de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei” (Furnizor) a fost încheiat Contractul de livrare a apei pentru irigare nr. 18. Prin acest contract, Furnizorul s-a obligat să asigure pomparea apei pentru irigarea loturilor de pământ pe suprafaţa de 185 ha în volum de 3 110 mii m3 inclusiv umplerea traseelor, inclusiv bazinul din s. Cobusca Veche, r-ul Anenii Noi, iar Utilizatorul s-a obligat să achite pentru serviciile de livrare a apei, inclusiv avans 9 000, cifra totală de pompare apei fiind de 262 055 lei. S-a constatat că, în baza contractului Furnizorul se obligă să asigure livrarea apei în punctele de distribuire ale Utilizatorului în conformitate cu planul-grafic, elaborat în baza planului de utilizare a apei şi conform conturilor achitate.

Utilizatorul s-a obligat să precizeze planul de utilizare a apei şi să-l prezinte Furnizorului pentru aprobare, sa asigure Furnizorului prezentarea în fiecare decada a cererilor pentru livrarea apei la irigaţie conform planului-grafic stabilit şi conturilor achitate. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, despre necesitatea respingerii ca neîntemeiată acţiunii înaintate de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 C.P.C..

Actule de dispoziţie al primei instanţe şi a instanţei de apel au fost adoptate cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. Instanţa de recurs menţionează că prima instanţă corect a constatat că, în baza contractului încheiat între Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L., în calitate de utilizator şi Asociaţia Internaţională de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău care ulterior s-a reformat în Î.S. „Staţiunea Tehnologică irigare Chişinău” în calitate de furnizor, părţile au stabilit că furnizorul livrează apa în conformitate cu planul-grafic, elaborat în baza planului de utilizare a apei şi a conturilor achitate.

Utilizatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate şi anume n-a prezentat furnizorului planului de utilizare a apei şi n-a achitat în termen suma de 9.000 lei, avans pentru serviciile de livrare a apei. Or, din actele pricinii se constată cu certitudine că, la 13 aprilie 2007 între Fabrica de Conserve „Merencon” (Utilizator) şi Asociaţia Interraională de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei” (anterior Î.S.

„Staţiunea Tehnologică irigare Chişinău”) în calitate de furnizor a fost încheiat Contractul de livrare a apei pentru irigare nr. 18. Prin prezentul contract, furnizorul s-a obligat să asigure pomparea apei pentru irigarea loturilor de pământ pe suprafaţa de 185 ha în volum de 110 mii m3 inclusiv umplerea traseelor, inclusiv bazinul din s. Cobusca Veche, r-ul Anenii Noi, iar Utilizatorul s-a obligat să achite pentru serviciile de livrare a apei, inclusiv avans 9 000 lei MD, cifra totală de pompare apei fiind de 262 055 lei MD. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu contractul menţionat, Furnizorul se obliga să asigure livrarea apei în punctele de distribuire ale Utilizatorului în conformitate cu planul-grafic, elaborat în baza planului de utilizare a apei şi conform conturilor achitate.

Utilizatorul s-a obligat să precizeze planul de utilizare a apei şi să-l prezinte Furnizorului pentru aprobare, sa asigure Furnizorului prezentarea în fiecare decada a cererilor pentru livrarea apei la irigaţie conform planului-grafic stabilit şi 4 conturilor achitate. De către reprezentantul reclamantului a fost prezentat (şi anexat la materialele dosarului) planul de folosire a apei pe anul 2007, care nu a fost aprobat de părţi în conformitate cu p. 3.6. contractului încheiat între părţile litigante. Deasemenea nu a fost prezentat nici planul-grafic, elaborat în baza planului de utilizare a apei. Nu a fost dovedit faptul că comanda-grafic nr. 15 din 15 mai 2007 şi comanda-grafic nr. 17 din 14 iunie 2007 a fost primită şi aprobată de către persoana responsabilă a Furnizorului.

Iar conform p. 4.5. al contractului menţionat, în lipsa cererilor sau la întocmirea necorespunzătoare a lor, precum şi în cazul refuzului de a semna actele de livrare a apei, Furnizorul îşi asumă dreptul să întrerupă livrarea apei către Utilizator. Totodată, colegiul specifică faptul că, în conformitate cu p. 3.4. al contractului nr. 18 din 13 aprilie 2007, Utilizatorul plăteşte Furnizorului pînă la 05 mai 2007 avans - 9000 lei pentru serviciile de a apei şi pregătirea sistemului de irigare. Însă, din actele pricinii se constată că, avansul a fost transferat pîrîtului numai la 14 mai 2007, iar în baza p. 4.6. – „în caz, dacă plata nu este achitată achitată în termenul prevăzut de p. 3.11., 2.3., 2.3., 2.4.” furnizorul este în drept să întrerupă livrarea apei către utilizator.

Instanţa de recurs menţionează că, este întemeiată concluzia primei instanţe menţinută prin decizia instanţei de apel precum că, din actele pricinii se constată că, nu sunt temeiuri de încasare a prejudiciului efectiv, a dobânzilor şi a penalităţilor creditoriale calculate de către reclamant, deoarece aceste cerinţe n-au fost probate. Sunt neîntemeiate argumentele recurentului – reclamant Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. precum că, nici o prevedere contractuală nu permite intimatului – pîrît de a sista livrarea apei. Or, potrivit pct. 4.5 şi 4.6 ale contractului, între părţi este prevăzut că, în cazul întocmirii necorespunzătoare a cererilor de livrare a apei şi în cazul neachitării în termen a plăţilor prevăzute în prevederile contractului, furnizorul este în drept de a întrerupe livrarea apei.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că, din materialele dosarului rezultă că, apelantul-utilizatorul nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate şi n-a prezentat furnizorului comenzile corespunzătoare şi achitările prevăzute de contract au fost efectuate cu întârziere. Colegiul lărgit al instanţei de recurs menţionează că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2009, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor, administrînd la bază probe care ulterior au fost recunoscute false prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 iunie 2012. Astfel, prin sentinţa enunţată a fost recunoscut vinovat Toma Valeriu Grigore în falsificarea actelor, inclusiv comenzile-grafic pe lunile mai-iunie 2007, cereri de livrare a apei. Instanţa de recurs menţionează că, procesul verbal de percheziţie, de examinare şi concluziile raportului de expertiză menţionat probează faptul că, S.R.L. „Merencorn” nu 5 a adresat careva cereri de livrare a apei către AIPRE Chişinău în lunile mai-iunie 2007, iar cererile prezentate în procesul civil au fost confecţionate cu ajutorul tehnicii computerizate. În concluzie, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, sunt legale hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun.

Chişinău din 18 decembrie 2008 şi deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009, din care motive urmează a fi menţinute. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L..

Se menţine deciziei Curţii de Apel Economice din 15 aprilie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, mun. Chişinău din 18 decembrie 2008, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fabrica de Conserve „Merencon” S.R.L. împotriva Asociaţiei Internaţionale de Producţie, Reparaţie şi Exploatare din Chişinău a Agenţiei „Apele Moldovei”, mun. Chişinău cu privire la încasarea datoriilor, prejudiciului efectiv, dobânzilor şi a penalităţilor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Vera Macinskaia 6