2rac-82/14 — Încasarea dobînzii de întîrziere

dosarul nr. 2rac-82/14 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz DECIZIE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Ion Arhiliuc examinând recursul declarat de întreprinderea individuală „Selevestru Irina”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Succin” societate pe acţiuni împotriva întreprinderii individuale „Selevestru Irina” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarate de întreprinderea individuală „Selevestru Irina” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La data de 09 august 2012, societatea comercială „Succin” societate pe acţiuni s-a adresat în judecată cu acţiune împotriva întreprinderii individuale „Selevestru Irina” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, SC „CZOM” SA a derulat în proces de insolvabilitate în perioada 24.05.2001- 07.05.2010, proces încetat în temeiul Hotărîrii Curţii de Apel Economice nr. 2e- 133/2010 din 07.05.2010. Menţionează reclamantul că la data de 11.02.2008 din partea SC „CZOM” SA contra ÎI „Dumitru Motoriuc” şi ÎI „Selevestru Irina” a fost înaintată o acţiune privind declararea nulităţii contractului de prestări de servicii juridice nr.2 din 15.05.2007 şi încasarea sumei de 190 mii lei.

Astfel, în urma soluţionării cauzei, prin Decizia instanţei de Apel nr. 2ae- 27/09 din 28.01.2009 a fost dispusă încasarea de la ÎI „Selevestru Irina” a sumei de 160 mii lei. Dat fiind faptul că decizia instanţei de Apel nr. 2ae- 27/09 din 28.01.2009 era definitivă şi executorie de la momentul pronunţării, în baza ei a fost emis titlu executoriu. Precizează reclamantul că în temeiul actului judecătoresc nominalizat, pârâta era obligată, conform principiilor de bună-credinţă, să restituie sumele indicate de instanţă. Totuşi, acesta a tergiversat întoarcerea sumei de 160 000 lei pentru circa 430 de zile (Anexa 3,4,5,6,7), lipsind SC „CZOM” SA (în prezent SC „Succin” SA) de posibilitatea de a dispune şi valorifica această sumă.

Mai menţionează reclamantul că fiind o sumă pecuniară, potrivit art. 619 alin. (1) CC, oricăror obligaţii pecuniare li se aplică dobânzi de întârziere. Potrivit alin.(2) din acelaşi articol, în cazul când la actele juridice nu participă consumatorul, atunci dobânda este de 9% peste rata de bază a BNM indicată la art.585 CC. Prin urmare, bazîndu-se pe calculul prezentat de reclamant a dobînzii de întîrziere, pentru utilizarea banilor ilegal preluaţi, consideră că ÎI „Selevestru Irina” a lezat SC „CZOM” SA (în prezent SC „Succin” SA) de posibilitatea de a obţine un venit de 21 573, 35 lei. Cere SC „Succin” SA încasarea din contul ÎI „Selevestru Irina” suma de 21 573, 35 lei în calitate de dobînda de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei sect. Rîşcani, mun. Chişinău din 09.07.2013 acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, apelul declarat de ÎI „Selevestru Irina” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 27 noiembrie 2013, ÎI „Selevestru Irina” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de SC „Succin” SA să fie respinsă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate normele de drept material şi procedural.

Astfel, menţionează recurenta că nu a fost citată legal nici de către prima instanţă şi de către instanţa de apel. De asemenea, indică recurenta că instanţele nu au aplicat termenul legal de prescripţie în cazul prestaţiilor, stabilind eronat că achitarea datoriilor în rate se consideră ca prestaţii. Susţine recurenta că, la caz, este vorba de executarea unei hotărîri judecătoreşti neconstituind o prestaţie succesivă, pentru care termenul de prescripţie urmează a fi aplicat începînd cu ultima prestaţie. Complementar, mai precizează recurenta că potrivit art. 619 alin. (1) CC, obligaţiunilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii.

Dobînda de întîrziere reprezintă 5% pesta rata dobînzii prevăzută la art. 585 CC, dacă legea sau contractul nu prevede altfel deşi obligaţia de a achita prejudiciul apare nu o dată cu emiterea hotărîrii de încasare a datoriei, ci intimatul ar putea pretinde la dobînda de întîrziere doar după expirarea termenului de 90 de zile de la data cînd hotărîrea devine definitivă, ce este prevăzut de art. 243 CPC. Astfel, susţine recurenta, că chiar şi eventual în situaţia în care SC „Succin” SA ar putea pretinde la un prejudiciu pe perioada de 90 de zile de după pronunţarea deciziei în apel, calcularea dobînzilor nu poate avea loc. La data de 27 ianuarie 2014, SC „Succin” SA a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către ÎI „Selevestru Irina”, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor pronunţate de instanţele ierarhic inferioare.

În acest sens, susţine intimatul că menţiunile recurentei precum că nu ar fi fost înştiinţată despre examinarea şedinţelor atât în primă înstanţă cât şi în apel sunt infirmate de probele existente la materialele dosarului. De asemenea, consideră intimatul că recursul declarat nu corespunde rigorilor stabilite de CPC la art.437 şi 432 CPC, deoarece nu sunt indicate temeiurile de drept pe care se întemeiază şi în baza cărora este declarat recursul. Toate argumentele invocate în cererea de recurs au fost expuse şi în referinţa depusă în prima instanţă, dar şi în cererea de apel, fiind respinse cu argumentările de rigoare în hotărârea primei instanţe, dar şi în decizia instanţei de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul ÎI „Selevestru Irina” întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare şi cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele dosarului se constată că la data de 28.01.2009, prin decizia Curţii de Apel Economică, s-a dispus încasarea de la ÎI „Selevestru Irina” a sumei de 160 de mii de lei.

Decizia a devenit definitivă şi executorie de la momentul pronunţării. Conform probelor prezentate de reclamant, hotărîrea de încasarea a 160000 lei de la ÎI „Selevestru Irina”, nu a fost executată începînd cu data de 28 ianuarie 2009 şi executarea, propriu zisă, a început la data de 04 septembrie 2009, prin transferarea de către debitor a sumei de 105000 lei la contul reclamantului. La data de 01 decembrie 2009, în contul executării a fost transferată suma de 876,70 lei.

La data de 17 decembrie 2009, au fost transferate două sume, de 35000 lei şi 12800,13 lei, iar la data de 01 aprilie 2010, a fost transferat restul sumei de 6303,18 lei, astfel, creanţa, în baza hotărîrii judecătoreşti, a fost executată definitiv la data de 01 aprilie 2010. După cum s-a menţionat, reclamantul SC „Succin” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la data de 10 august 2012, cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, în temeiul art. 619 CC, în legătură cu executarea întîrziată a restituirii sumei adjudecate prin hotărîre judecătorească. Pe parcursul examinării cauzei, pîrîta ÎI „Selevestru Irina” a invocat încălcarea de către reclamant a termenului de prescripţie, considerînd că cerinţele de încasarea a dobînzii, de la data de 28 ianuarie 2009, sunt prescrise.

Instanţele de judecată, fără a da o apreciere cuvenită argumentului de încălcare a termenului de prescripţie, au admis cerinţele integral şi au încasat dobînda de întîrziere, începînd cu data de 28 ianuarie 2009, în suma solicitată de reclamant de 21573,35 lei. Conform art. 271 CC, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. Conform art. 267 CC, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată dreptul încălcat este de 3 ani. În temeiul art. 281 alin. (1) CC, după expirarea termenului de prescripţie extinctivă, debitorul poate refuza executarea obligaţiei.

Coroborînd prevederile legii precitate cu privire la prescripţie, instanţa de recurs consideră că reclamantul are dreptul de a solicita despăgubire sub formă de dobîndă de întîrziere în interiorul termenului de prescripţie de pînă la adresarea cu cerere de chemare în judecată, adică de la data de 10 august 2009 pînă la data executării definitive a hotărîrii judecătoreşti, deoarece acesta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la data de 10 august 2012. Respectiv, perioada de executare de la data de 28 ianuarie 2009 pînă la data de 10 august 2009, este perioadă prescrisă, în afara termenului de prescripţie şi instanţele de judecată urmau să ţină cont de aceste circumstanţe importante, invocate de reclamantă ca argumente în apărarea drepturilor sale.

În rezultat, reclamantul ar putea pretinde la despăgubiri sub formă de dobînzi de întîrziere pentru perioada de neexecutarea de la data de 10 august 2009 pînă la data de 01 aprilie 2010. Potrivit art. 585 CC, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Potrivit art.619 alin. (1) şi (2) CC, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Potrivit prevederile art. 24 alin. (1) Cod de executare, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întîrzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art.619 din Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de acelaşi cod.

Reieşind din rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei şi rata de bază de 9%, calculate supra, conform datelor prezentate de reclamant, suma dobînzilor pentru neexecutarea în termen a obligaţiei pecuniare, stabilită prin hotărîre judecătorească, va constitui 4024,09 lei pentru perioada de la 10 august 2009 pînă la data executării definitive – 01 aprilie 2010, după următoarele calcule. La data de 10 august 2009, suma datoriei constituia 160000 lei, iar pe data de 04 septembrie 2009 a fost achitată prima tranşă de 105000 lei. Prin urmare, pentru perioada de 23 de zile de la data de 10 august 2009 pînă la data de 04 septembrie 2009, dobînda de întîrziere se calculează din suma neachitată de 160000 lei, rata de bază de 16% şi constituie 1613, 15 lei (160000 lei x 16% : 365zile x 23zile).

De la data de 04 septembrie 2009 pînă la data de 01 decembrie 2009, suma neexecutată a constituit 55000 lei şi dobînda de întîrziere pentru această perioadă de 87 de zile va constitui – 1835,34 lei (55000x14:100:365x87). Pentru perioada 02 decembrie 2009 – 17 decembrie 2009 (15 zile), suma restantă a constituit 54123 lei şi dobînda de întîrziere va constitui 311,39 lei (54123x14:100:365x15). Pentru perioada 18 decembrie 2009 – 01 aprilie 2010 (102 zile), suma neexecutată a constitut 6303 lei şi dobînda de întîrziere va fie egală cu 264,21 lei (6303x15:100:365x102). În total, dobînda de întîrziere pentru perioada 10 august 2009 – 01 aprilie 2010 va constitui 4024,09 lei.

Instanţa de recurs respinge argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la termenele de suspendare de executare a hotărîrii în temeiul înaintării cererii introductive de către reclamant, deoarece prevederile legale de suspendare potrivit art. 24 Cod de executare, nu au incidenţă asupra litigiilor în cauză, or datoria întreprinderii individuale a fost exigibilă şi executorie, determinată prin hotărîre judecătorească irevocabilă. Colegiul sesizează, că instanţele judecătoreşti au aplicat prevederile alin. (9) al art. 272 din CC, potrivit cărora, cînd este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaţii neexecutate.

Instanţa de recurs constată, că această prevedere nu este aplicabilă speţei, avînd în vedere că de către Curtea de Apel Economică nu au fost stabilite perioade exacte şi succesive la care recurenta ÎI „Selevestru Irina”, urma să achite suma de 160 000 lei şi nici nu este, spre exemplu, o prestaţie/obligaţie rezultată dintr-un contract care urmează a fi achitată în anumite perioade de timp. Prin urmare, în temeiul art. 617 alin. (5), 267 alin. (1), 272 alin. (1) CC şi art. 243 CPC, dreptul la acţiune al SC „Succin” SA în respectiva speţă, nu putea începe să curgă de la data de 01 aprilie 2010, dată considerată ca ultimă prestaţie executată.

Ţinînd cont de cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie suplimentar reiterează că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 10 august 2012, respectiv, dreptul la acţiune în temeiul art. 272 alin. (1) CC, urmează să înceapă să curgă, cel tîrziu, de la data de 10 august 2009, dată de la care se calculează dobînzile de întîrziere pentru sumele neexecutate pe perioade în sensul şi potrivit calculelor expuse mai sus.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de ÎI „Selevestru Irina” ca întemeiat, casează hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi pronunţă o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Succin” SA se admite parţial şi se încasează din contul ÎI „Selevestru Irina” dobînda de întîrziere pentru perioada 10 august 2009 – 01 aprilie 2010 în sumă de 4024,09 lei. În rest acţiunea se respinge. Potrivit art. 94 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Ţinînd cont de faptul că acţiunea reclamantului se admite parţial (18,65 %), respectiv urmează a fi recuperate parţial şi cheltuielile de judecată, sub formă de taxă de stat achitată, în sumă de 120,66 lei (18,65 % din 647 lei). În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de întreprinderea individuală „Selevestru Irina”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Succin” societate pe acţiuni împotriva întreprinderii individuale „Selevestru Irina” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de societatea comercială „Succin” societate pe acţiuni. Se încasează din contul întreprinderii individuale „Selevestru Irina” dobînda de întîrziere în sumă de 4024,09 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 120,66 lei, în total 4144, 75 lei. În rest acţiunea se respinge ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Ion Arhiliuc