2ra-283/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Dosar nr. 2ra-283/14 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Ghenadie Pavliuc Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nelea Budăi Ala Nogai Ion Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Lungu Dumitru şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Dumitru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, prin care apelul declarat de Lungu Dumitru a fost admis, ACONSTATAT : La 05 martie 2013 Lungu Dumitru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

În motivarea acţiunii, reclamantul Lungu Dumitru, a indicat că, prin ordonanţa Procurorului interimar al sectorului Buiucani, mun. Chişinău din 23 decembrie 2009, a fost pornită urmărirea penală în baza art. 310 Cod Penal – falsificarea probelor în procesul civil, temei fiind faptul că în instanţa de judecată s-a prezentat certificatul nr. 46 din 30 noiembrie 2005 pe care conducerea S.A. “Anticor” îl consideră fals. Prin ordonanţa procurorului Lilia Popa, în procuratura sectorului Buiucani, mun. Chişinău din 31 martie 2010, reclamantul a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 C.P., iar la 02 aprilie 2010 s-a aplicat în privinţa reclamantului măsura preventivă-obligaţiunea de a nu părăsi ţara, cauza penală a fost 1 remisă Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău şi la 22 aprilie 2010 a fost înregistrată în cancelaria acesteia. Reclamantul Lungu Dumitru a mai invocat că, prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău nr. 1-83/2011 din 29 aprilie 2011, reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 C.P., stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale, însă prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău nr. lr- 389/11 din 30 iunie 2011 a fost admis apelul declarat de inculpat şi anulată sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 aprilie 2011, dispunîndu-se rejudecarea cauzei de către aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată. A mai menţionat reclamantul că, după rejudecarea cauzei prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău nr. 1-212/2012 din 26 iunie 2012 dînsul a fost achitat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 C.P., dar Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău la 13 februarie 2012 prin decizia nr. lr-82/2013 a admis în parte recursurile procurorului, a casat inclusiv din oficiu în baza art. 409 C.P.P. sentinţa judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău nr. 1-212/2012 din 26 iunie 2012 şi a remis cauza spre rejudecare în judecătoria nominalizată, în alt complet de judecată. Specifică reclamantul că, examinarea cauzei penale pornită la 23 decembrie 2009 a depăşit orice termen rezonabil în sensul prevederilor art.6 CEDO. Consideră Lungu Dumitru că, mai mult de trei ani (2009-2013) neîntemeiat este considerat bănuit, învinuit şi condamnat din partea sistemului naţional de justiţie, fiind supus în mod abuziv, arbitrar şi fară necesitate stringentă, măsuri preventive de a nu părăsi localitatea.

Solicită reclamantul Lungu Dumitru, adoptarea unei hotărîri prin care să se constate încălcarea de către organele judiciare ale Statului a dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale în sensul art. 6 CEDO şi legislaţia naţională şi încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor - în contul reparării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei suma de 100000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 mai 2013, a fost respinsă acţiunea înaintată de Lungu Dumitru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, apelul declarat de Lungu Dumitru a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 mai 2013, pronunţîndu-se o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Lungu Dumitru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, a fost admisă parţial. S-a constat încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale în privinţa lui Lungu Dumitru, acuzat în comiterea infracţiunii conform art. 310 alin. (l) C.P.P.. S-a dispus încasarea din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, în beneficiul lui Lungu Dumitru suma de 3000 (trei mii) lei, despăgubire pentru repararea prejudiciului moral cauzat.

În rest, acţiunea a fost respinsă. 2 Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 noiembrie 2013, Lungu Dumitru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi anume în partea admiterii acţiunii, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, Lungu Dumitru a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa a problemei ce tine de repararea prejudeiciului moral.

Ulterior, nefiind deacord cu decizia instanţei de apel, la 18 ianuarie 2014, Ministerul Justiţiei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţirea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, Ministerul Justiţiei a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţiloe la 13 noiembrie 2013, iar recursurile au fost declarate la 15 noiembrie 2013 şi respectiv 18 ianuarie 2014, însă la materialele dosarului lipsesc probe care ar certifica data recepţionării de către recurenţi a copiei deciziei recurate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate de Lungu Dumitru şi Ministerul Justiţiei sunt inadmisibile. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursurile fiind vădit neîntemeiate. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 3 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuiază că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Lungu Dumitru şi Ministerul Justiţiei, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursurile declarate de Lungu Dumitru şi Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul /Semnătura/ Ala Cobăneanu Judecătorii /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinscaia 4