2ra-361/14 — Determinarea domiciliului copililor minor

prima instanţă: V. Carapirea dosarul nr. 2ra-361/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, A. Gavriliţă, ÎNCHEIERE 30 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarate de către Buţ Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buţ Alexandr împotriva Elenei Buţ cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Buţ Elena, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 13 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La data de 25 februarie 2013, Buţ Alexandr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Buţ cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că la data de 10 iulie 2004, a înregistrat căsătoria cu Buţ Elena. Din căsătoria comună au doi copii - feciorii, Buţ Igor născut la 19 decembrie 2004 şi Buţ Maxim născut la 16 ianuarie 2008. Menţionează că prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 02 noiembrie 2012, căsătoria între ei a fost desfăcută, fiind stabilit locul de trai al copiilor cu pîrîta. Susţine că iniţial a considerat oportun ca copii să locuiască cu mama lor şi că este în interesul copiilor să le fie stabilit locul de trai cu mama, însă în luna noiembrie 2012 vizitînd copii, fiul Buţ Igor i-a comunicat că mama - Buţ Elena a devenit agresivă, consumă băuturi spirtoase şi aplică violenţa fizică faţă de ei, la fel i-au comunicat că în timp ce s-au aflat cu mama au fost neglijaţi, au locuit în condiţii insuportabile, au stat în frig şi s-au îmbolnăvit.

Mai mult că, de 4 luni copiii locuiesc împreună cu el, iar pîrîta nici nu se interesează de soarta lor. Solicită, reclamantul Buţ Alexandr, transmiterea copiilor minori Buţ Igor născut la 19 decembrie 2004 şi Buţ Maxim născut la 16 ianuarie 2008 la educaţia şi întreţinerea sa şi stabilirea domiciliului copiilor minori cu el. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 13 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial fiind stabilit domiciliul copiilor minori Buţ Igor născut la 19 decembrie 2004 şi Buţ Maxim născut la 16 ianuarie 2008 cu tata Buţ Alexandr. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, apelul declarat de către Buţ Elena a fost admis, a fost casată integral hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susţinerea acestei concluziei, se constată că soluţia dată a fost generată de cumulul de probe prezentate de părţi, care atestă că, Buţ Elena, şi-a exercitat obligaţiile de părinte în interesul copiilor minori, manifestată prin creşterea lor, îngrijirea sănătăţii şi dezvoltarea lor fizică, asigurarea frecventării de către copii a şcolii şi grădiniţei, acordarea educaţiei şi instruirea în conformitate cu capacităţile copiilor şi a posibilităţilor ei. La data de 15 noiembrie 2013, Buţ Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, a invocat că instanţa de apel dispunînd respingerea acţiunii nu a intrat în esenţa litigiului şi a aplicat eronat normele de drept material.

Susţine că, instanţa de apel a lăsat fără apreciere circumstanţele noi apărute după stabilirea locului de trai a copiilor minori cu mama, şi anume comportamentul agresiv al ultimei, aplicarea forţei fizice faţă de copii, neîngrijirea copiilor, consumarea băuturilor spirtoase, precum şi interesul major ai copiilor. Menţionează că instanţa de apel a neglijat avizul-concluzie al Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei or. Basarabeasca în care sunt relatate obiectiv circumstanţele ce ţin de comportamentul părinţilor faţă de copiii minori. La fel în acesta este menţionat că din luna noiembrie 2012 copii se află la întreţinerea şi educarea sa, pe cînd Buţ Elena nu şi-a vizitat copii nu s-a interesat de soarta lor, nu a participat la întreţinerea şi educaţia lor şi nu a manifestat nici un intere faţă de viaţa, sănătatea şi îngrijirea copiilor.

Consideră recurentul că instanţa de apel la emiterea deciziei a ignorant interesele copiilor minori şi a emis o decizie ilegală şi neîntemeiată. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Buţ Alexandr nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Buţ Alexandr asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Buţ Alexandr ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Buţ Alexandr se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva