2ra-516/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: A. Spoială dosarul nr: 2ra-516/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Constantin Mămăligă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Mămăligă împotriva Angelei Mămăligă cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 prin care a fost repusă în termen şi respinsă ca neîntemeiată cererea de apel depusă de către Constantin Mămăligă, admisă cererea de apel depusă de Angela Mămăligă, casată integral hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 04 iunie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 22 ianuarie 2013, Constantin Mămăligă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Mămăligă cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la 15 iunie 1987, a încheiat căsătoria cu pârâta, iar din această căsătorie au doi copii minori. Menţionează că în timpul căsătoriei au procurat două apartamente, unul cu două şi altul cu trei odăi care se află pe scara aceluiaşi bloc: apartamentele nr. 126 şi 127, str. P. Zadnipru, 21 mun. Chişinău. Afirmă că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 iunie 2007 căsătoria a fost desfăcută, domiciliul copiilor fiind stabilit cu pârâta.

Relatează că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 25 martie 2009 a fost admisă parţial acţiunea pârâtei cu privire la împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie fiind atribuit în proprietate pârâtei ap. 126 din str. P. Zadnipru 21, mun. Chişinău cu valoarea de 702000 lei, iar lui i s-a atribuit în proprietate ap. 127 din str. P. Zadnipru 21, mun. Chişinău cu valoarea de 542080 lei, fiind încasat de la el în beneficiul pârâtei suma de 34834 lei cu titlu de plată a diferenţei în cote-părţi a averii atribuite după deducerea 1/2 cotă-parte a costului bunurilor înstrăinate de reclamant fără acordul pârâtei, dispunându-se radierea din Registrul bunurilor imobile inscripţia privind dreptul său de proprietate în privinţa ap. 126 str. P. Zadnipru 21, mun.

Chişinău şi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a pârâtei în privinţa acestui apartament şi radierea din Registrul bunurilor imobile inscripţia privind dreptul de proprietate al pârâtei în privinţa ap. 1 127 str. P. Zadnipru 21, mun. Chişinău şi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate după reclamant în privinţa acestui apartament, în rest cerinţele pârâtei fiind respinse ca neîntemeiate. Prin încheierea instanţei de recurs din 31 martie 2011 recursul lui Constantin Mămăligă a fost declarat inadmisibil, astfel hotărârea primei instanţe a devenit irevocabilă.

Indică că în perioada aprilie-august 2011, nu a locuit în apartament, ulterior a plecat peste hotarele ţării, iar în septembrie 2011 a fost informat despre faptul că pârâta împreună cu un colaborator de poliţie, sora şi cumnatul ei, au pătruns în apartamentul cu 3 odăi fără consimţământul său, în mod abuziv fără prezenţa executorului judecătoresc, şi fără întocmirea listei tuturor bunurilor sale materiale şi personale, care se aflau în acest apartament. Susţine că în noiembrie 2011 a semnat o recipisă precum că toate lucrurile din imobil, erau aşa cum le-a lăsat, însă nicidecum nu a aprobat că toată mobila şi bunurile materiale din apartament le cedează pârâtei.

Afirmă că suma totală a bunurilor materiale ce se aflau în apartamentul cu 3 odăi care până la instalarea pârâtei se afla în posesia sa, constituie 24250 lei, de asemenea în acest apartament se afla şi floarea de Ghibiscus cu vârsta de 30 ani, cadou de la sora sa, în valoare de 5000 lei, şi care în urma acţiunilor neglijente ale pârâtei s-a uscat. Mai afirmă că pârâta a dat în chirie apartamentul cu două odăi, profitând de una singură de veniturile obţinute, pe când el urma să primească ½ din sumele respective, deoarece avea calitatea de coproprietar devălmaş al acestui apartament. Invocă şi faptul că pârâta i-a lăsat apartamentul cu două odăi cu o restanţă la serviciile comunale în mărime de 5706,91 lei.

Solicită admiterea cererii, a încasa în mod forţat de la Angela Mămăligă în calitate de prejudiciu material cauzat reclamantului în mărime de 45756,91 lei şi cheltuielile de judecată suportate în pricina civilă, precum şi scutirea parţială de la achitarea taxei de stat la momentul depunerii acţiunii civile. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Angela Mămăligă în beneficiul lui Constantin Mămăligă suma de 16506,91 lei şi suma de 495,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea fiind respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 a fost repusă în termen şi respinsă ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Constantin Mămăligă, admisă cererea de apel depusă de Angela Mămăligă, casată integral hotărârea primei instanţe, cu emisă o nouă hotărâri prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, încasat din contul lui Constantin Mămăligă taxa de stat la depunerea cererii de apel în beneficiul bugetului de stat în sumă de 371,40 lei.

La 25 noiembrie 2013, Constantin Mămăligă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, casarea parţială a hotărârii primei instanţe prin care s-a dispus admiterea parţială a acţiunii sale cu rejudecarea pricinii şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea integrală a cerinţelor înaintate, cu încasarea de la Angela Mămăligă în beneficiul său cu titlu de prejudiciu material a sumei de 45756,91 lei şi cheltuielile de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menţionând că este una ilegală, emisă cu încălcarea normelor de drept material şi interpretarea eronate a normelor de drept material.

2 Menţionează că a primit decizia integrală la 13 noiembrie 2013. Consideră concluziile instanţei de fond şi a instanţei de apel neîntemeiate şi care vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii civile, care la compartimentul respingerii cerinţelor sale urmează a fi casate cu rejudecarea pricinii civile în această parte şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care cerinţele date să fie admise ca fiind întemeiate. Relatează că instanţa de apel incorect a respins demersul lui princare a solicitat audierea în calitate de martori pe cet. Rodica Melenciuc, Anatolie Melenciuc şi Mihai Gorencu, deoarece martorii ar fi confirmat circumstanţele de fapt şi de drept invocate de el. Totodată consideră că şi concluziile instanţei de apel ce ţine de admiterea apelului Angelei Mămăligă, sunt neîntemeiate.

Afirmă că sânt corecte numai concluziile instanţei de apel în partea ce ţine de repunerea în termen a apelului său, care a fost omis din motive întemeiate, însă şi în privinţa acestor momente invocate de el instanţa de apel în genere nu s-a expus în decizia contestată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 03 octombrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 04 noiembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 119). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 noiembrie 2013, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Constantin Mămăligă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Constantin Mămăligă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Constantin Mămăligă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Constantin Mămăligă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4