2rc-8/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Nogai 2rc-8/14 DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă examinând recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica” în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Lexconsult”cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Marilen-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, prin care a fost admisă contestaţia administratorului procesului de insolvabilitate Societăţii Comerciale „Marilen-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva cererii de validare a creanţei depuse de Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica” în sumă de 21907,9 lei - datorie, 1163 lei - taxa de stat, 2000 lei - cheltuieli de judecată şi refuzată validarea în această parte, validată creanţa Întreprinderii de Stat „Mold- Didactica” în sumă de 16868,87 lei,

propus administratorului insolvabilităţii Societăţii Comerciale „Marilen-Com” Societate cu Răspundere Limitată să introducă în tabelul de creanţe Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica” cu suma creanţei de 16868,87 lei la rangul prevăzut de Legea insolvabilităţii şi explicat Întreprinderii de Stat „Mold-Didactica” dreptul de a se adresa cu cerere de chemare în judecată privind încasarea sumei nevalidate în condiţiile legii constată: La 05 august 2011 SRL „Lexconsult” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SC „Marilen-Com” SRL. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2011 a fost admisă spre examinare cererea introductivă.

În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Cerga Mihail”. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 14 noiembrie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Marilen-Com” SRL. La 14 februarie 2012 ÎS „Mold-Didactica” a depus cerere de validare a creanţei faţă de debitorul SC „Marilen-Com” SRL în sumă de 38776,77 lei, a taxei de stat în sumă de 1163 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei. În susţinerea cererii a indicat că în baza contractului nr. 20 din 10 iulie 2006, ÎS „Mold-Didactica” a încheiat un contract de locaţiune a unei încăperi nelocativă destinată pentru oficiul şi depozit. Afirmă că SC „Marilen-Com” SRL nu şi-a onorat benevol obligaţiile contractuale stabilite în contractul nominalizat, din care motiv ÎS „Mold-Didactica” la 22 aprilie 2011 a înaintat cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea silită a datoriei legate de arenda şi serviciile comunale neachitate în termen.

Ulterior, administratorul insolvabilităţii SC „Marilen-Com” SRL, ÎI „Cerga Mihail” a depus contestaţie la cererea de validare a creanţei ÎS „Mold-Didactica”. În motivarea contestaţiei a menţionat că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 14 noiembrie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Marilen-Com” SRL. Hotărârea privind intentarea procedurii de insolvabilitate a fost publicată în Monitorul Oficial din 20 decembrie 2011. Afirmă că la 14 februarie 2012 în Curtea de Apel Economică s-a adresat agentul economic ÎS „Mold-Didactica” cu o cerere de validare a creanţei în sumă de 41939,77 lei, din care 38776,77 lei - datoria de bază, 1163 lei - taxa de stat, 2000 lei cheltuieli de judecată.

Susţine că în probarea creanţei sale ÎS „Mold-Didactica” a prezentat în instanţă următoarele acte: contracte de locaţiune, acte de predare primire a încăperii închiriate, scrisori de garanţie, calculul taxei de chirie, acorduri adiţionale la contracte. Cu toate acestea creditorul nu a prezentat vreo probă în susţinerea sumei înaintate spre validare. De asemenea nu au fost probate de către agentul economic cheltuielile de judecată şi taxa de stat. Consideră că suma de 41939,77 lei nu urmează a fi validată. Administratorul insolvabilităţii SC „Marilen-Com” SRL, ÎI „Cerga Mihail” a depus contestaţie suplimentară la cererea de validare a creanţei ÎS „Mold- Didactica”.

În motivarea cererii a susţinut că în probarea creanţei sale ÎS „Mold- Didactica”, a prezentat în instanţă o serie de facturi din anii 2008 - 2009. Consideră că sumele din facturile din anul 2008 şi cele din 2009 până la adresarea ÎS „Mold-Didactica” cu cererea privind validarea creanţei nu pot fi validate din considerentul că termenul de prescripţie privind adresarea în instanţa de judecată a expirat. Astfel doar facturile ce au fost eliberate după data de 14 februarie 2009 şi care ţin doar de contractul de locaţiune, fiindcă alte careva probe ÎS „Mold-Didactica” nu a prezentat în instanţa de judecată, pot fi luate în consideraţie la validarea creanţei. Afirmă că în rest nu au fost aduse careva probe care să ateste că agentul economic a avut careva cheltuieli de judecată sau că ar fi achitat taxa de stat.

Consideră că urmează a fi validată creanţa ÎS „Mold-Didactica” în partea datoriei de bază în sumă de 16868,87 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2012 a fost admisă contestaţia administratorului de insolvabilitate SC „Marilen-Com” SRL împotriva cererii de validare a creanţei depuse de ÎS „Mold-Didactica” în sumă de 21907,9 lei - datorie, 1163 lei - taxa de stat, 2000 lei - cheltuieli de judecată şi refuzată validarea în această parte, validată creanţa ÎS „Mold-Didactica” în sumă de 16868,87 lei, propus administratorului insolvabilităţii SC „Marilen-Com” SRL să introducă în tabelul de creanţe ÎS „Mold-Didactica” cu suma creanţei de 16868,87 lei la rangul prevăzut de Legea insolvabilităţii şi explicat ÎS „Mold-Didactica” dreptul de a se adresa cu cerere de chemare în judecată privind încasarea sumei nevalidate în condiţiile legii.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de ÎS „Mold-Didactica”, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2012 şi restituită pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. La 12 aprilie 2013 administratorul insolvabilităţii SC „Marilen-Com” SRL, ÎI „Cerga Mihail” a depus supliment la contestaţie, prin care a susţinut integral poziţia instanţei reflectată în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2012 şi validarea creanţei în sumă de 16868,87 lei, ca fiind una reală şi legală.

În susţinerea suplimentului la contestaţie a indicat că ÎS„Mold-Didactica” solicită validarea unei creanţe formate încă din anul 2008, însă în condiţiile în care art. 267 Cod civil prevede în mod expres că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani, instanţa de judecată corect a apreciat circumstanţele raportului obligaţional, validând creanţa formată în decursul a 3 ani până la înaintarea cererii.

Afirmă că suma înaintată spre validare, potrivit facturilor prezentate, nu rezultă integral din acordarea serviciilor de locaţiune, şi asta contrar faptului că unicul fundament din care ar rezulta pretinsa creanţă, conform conţinutului cererii de validare înaintate de către ÎS „Mold-Didactica” este contractul de locaţiune nr. 20 din 10 iunie 2006. Consideră în acest sens, organul judecătoresc legal şi întemeiat a admis contestaţia administratorului insolvabilităţii.

Menţionează că printre probele prezentate de către ÎS „Mold-Didactica” se numără şi cererea din 24 aprilie 2010 prin care SC „Marilen-Com” SRL adiţional faptului că a solicitat rezilierea contractului de locaţiune, îşi asumă obligaţia de a achita plata pentru chirie până la 01 iulie 2010. Susţine că drept urmare, luând în consideraţie faptul că ÎS „Mold-Didactica”, cu excepţia faptului de a aduce la cunoştinţa instanţei de judecată şi a participanţilor la proces despre existenţa în trecut a unui oarecare raport juridic obligaţional, nu a prezentat probe prin care să-şi susţină pretenţia înaintată, întrucât suma solicitată se prea poate să fi fost deja stinsă, iar potrivit art. 118 CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale.

Referitor la taxa de stat şi alte cheltuieli de judecată care ar fi fost suportate de către ÎS „Mold-Didactica”, indică că nu au fost susţinute de careva acte confirmative, şi asta în condiţiile în care până şi art. 131 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în vigoare la acel moment (actualmente art. 141 alin. 3), prevede în mod expres că la creanţă se anexează copiile de pe documentele din care izvorăşte creanţa, pentru că în conformitate cu art. 121 CPC instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probe pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 a fost admisă contestaţia administratorului procesului de insolvabilitate SC „Marilen-Com” SRL împotriva cererii de validare a creanţei depuse de ÎS „Mold-Didactica” în sumă de 21907,9 lei - datorie, 1163 lei - taxa de stat, 2000 lei - cheltuieli de judecată şi refuzată validarea în această parte, validată creanţa ÎS „Mold-Didactica” în sumă de 16868,87 lei, propus administratorului insolvabilităţii SC „Marilen-Com” SRL să introducă în tabelul de creanţe ÎS „Mold-Didactica” cu suma creanţei de 16868,87 lei la rangul prevăzut de Legea insolvabilităţii şi explicat ÎS „Mold-Didactica” dreptul de a se adresa cu cerere de chemare în judecată privind încasarea sumei nevalidate în condiţiile legii.

La 04 noiembrie 2013 ÎS „Mold-Didactica” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, indicând la aplicarea eronată a normelor de drept material. Menţionează că administratorul de insolvabilitate nu este în drept să înainteze contestaţii, deoarece art. 66 din Legea nr. 149 prevede expres atribuţiile administratorului unde este lipsit de dreptul a înainta careva contestaţii. Indică că contestaţiile pot fi înaintate doar de debitori sau creditori fapt prevăzut în art. 144 Legea nr. 149. De asemenea susţine că instanţa nu a luat în consideraţie art. 5 alin. (2) din legea menţionată. Însă de fapt în şedinţa din data de 06 septembrie 2013 s-a constatat existenţa unui litigiu de drept şi examinarea acestuia de aceiaşi instanţă cu suspendarea cauzei până la examinarea cererii cu privire la litigiul invocat, iar instanţa validează creanţa parţial şi susţine contestaţia administratorului care de fapt nici nu poate să o înainteze.

Invocă că instanţa a admis cererea administratorului şi iarăşi a admis aceiaşi încălcare ca şi în încheierea din 11 iunie 2012. Afirmă că de către intimat nu a au fost luate în consideraţie unele date importante pentru justa soluţionare a pricinii şi anume cererea SC „Marilen-Com” din 24 aprilie 2010 adresată directorului general ÎS „Mold-Didactica”, Efim Jîmbei privind rezilierea contractului de locuţiune a depozitului din mun. Chişinău, str. Socoleni 16/1, începând cu 01 mai 2010. Susţine că înscrisul invocat mai sus este probă doveditoare a faptului că termenul de prescripţie întru validarea creanţei în sumă de 38776,00 lei nu a expirat. Deoarece conform art. 276 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poale să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni in instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Consideră că termenul general în interiorul căruia ÎS „Mold-Didactica” putea să se adreseze instanţei de judecată expira la 24 aprilie 2013. Indică că în contextul aceleaşi cereri din 24 aprilie 2010, SC „Marilen-Com” SRL s-a obligat de a achita plata pentru arendă la situaţia din 01 mai 2010 în sumă de 35739,59 lei în termen de până la 01 iulie 2010, ceea ce în conformitate cu art. 277 alin. (1) lit. b) Cod Civil, care prevede că cursul prescripţiei extinctive se întrerupe, în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria, semnifică că la 24 aprilie 2010 SC „Marilen-Com” SRL a recunoscut datoria sa în sumă de 35739,59 lei faţă de ÎS „Mold-Didactica” şi s-a obligat să o achite în termen.

Consideră neîntemeiat şi ilegală aprecierea probelor anexate la materialele cauzei, precum şi că instanţa a apreciat eronat prevederile menţionate. Afirmă că este absurd a valida creanţa ÎS „Mold-Didactica” doar în sumă de 16868, 87 lei, deoarece datoria totală şi neprescrisă este în sumă de 38776,77 lei, ceea ce împreună cu taxa de stat şi cheltuielile de judecată constituie 41939,77 lei. Susţine că în instanţa de judecată s-a prezentat probe incontestabile prin care se dovedeşte că cererea nu este tardivă şi că debitorul a recunoscut datoria, fapt confirmat prin actele respective anexate la materialele cauzei, iar în conformitate cu art. 122 CPC, odată ce debitorul recunoaşte datoria atunci reclamantul este decăzut în probarea acestor circumstanţe.

Menţionează că despre conţinutul motivat al încheierii contestate chiar şi a încheierii a luat cunoştinţă la 30 octombrie 2013, când a depus cerere de examinarea a faptelor invocate în baza art. 5 alin. (2) al Legii nr. 14, fapt confirmat prin semnătura existentă la materialele dosarului, motiv din care consideră prezentul recurs înaintat în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestui din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, contestată cu recurs de către Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica”, a fost emisă şi pronunţată la 06 septembrie 2013. Tot din materialele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 06 septembrie 2013, se atestă că la pronunţarea încheierii recurate a fost prezent avocatul Adrian Berezovschi, care, în baza mandatului seria MA nr. 0323965 din 17 mai 2013, reprezenta interesele ÎS „Mold-Didactica” (f. d. 162-164).

Cu toate acestea, recursul împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013, a fost declarat de către ÎS „Mold-Didactica”, prin intermediul reprezentantului avocatul Adrian Berezovschi, la 04 noiembrie 2013, respectiv cu încălcarea termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 425 CPC, fără a fi solicitat repunerea acestuia în termen şi fără a fi prezentate probe justificative în acest sens. Aici instanţa de recurs reţine prevederile art. 75 alin. (4) CPC care direct indică că actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.

Drept urmare, argumentul invocat de către recurent precum că despre conţinutul motivat al încheierii a luat la cunoştinţă la 30 octombrie 2013, astfel considerând că recursul a fost înaintat în termen nu poate fi reţinut. Aceasta deoarece din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 27 septembrie 2013 rezultă că odată cu revenirea din camera de deliberare instanţa de insolvabilitate, a pronunţat încheierea şi nu dispozitivul ei, iar careva obiecţii la acest proces-verbal, conform art. 275 alin. (6) CPC, nu au fost prezentate. Mai mult că şi art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii prevede că hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege, fără careva excepţii.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor enunţate este de înţeles că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii curge de la pronunţarea ei şi nu de la data recepţionării acesteia, după cum interpretează recurentul. În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că având la cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul încheierii recurate ÎS „Mold- Didactica” trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea recursului.

În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎS „Mold-Didactica” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 ca tardiv cu menţinerea încheierii vizate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Mold-Didactica” ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a recursului.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Lexconsult”cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Marilen-Com” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă