- Dosarul nr.
- 2ra-3641/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 ianuarie 2014
- Părțile
- SA Supraten vs SRL Aldimar Auto, SRL Danalev Com, SRL Crital-Com, SRL Agat-D, SRL Cepv-Prim
- Pe scurt
- Legalitatea şi temeinicia hotărîrii
2ra-3641/13 — Încălcarea dreptului asupra mărcii
prima instanţă – A. Minciuna dosarul nr. 2ra-84/14 DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Grital-Com” şi Societatea cu răspundere Limitată „Agat-D”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Supraten” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Aldimar Auto”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Danalev Com”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Grital- Com”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Agat-D”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Cepv-Prim” cu privire la încălcarea dreptului asupra mărcii, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 19 august 2010, SA „Supraten” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Aldimar Auto”, SRL „Danalev Com”, SRL „Grital-Com”, SRL „Agat-D”, SRL „Cepv-Prim” cu privire la încălcarea dreptului asupra mărcii.
În motivarea acţiunii a indicat că, este titularul drepturilor exclusive pe teritoriul Republicii Moldova asupra mărcii „Fasad”, conform certificatului privind înregistrarea mărcii verbale „Fasad” nr. 11317 din 07 octombrie 2003, pentru produsele din clasa 19, conform clasificării de la Nisa. Susţine că în urma efectuării unei monitorizări a pieţei de desfacere a produselor din clasa 19 CIPS reclamantul a constatat că pârâţii utilizează, fără a avea permisiunea sa, marca „Fasad” nr. 11317 pe produsele lor, şi anume pîrîtul SRL „Aldimar Auto” – pe ambalajul produsului „adeziv pentru polistiren”, pîrîtul SRL „Agat-D” – pe ambalajul produsului „glet pentru lucrări de exterior”, pîîrtul SRL „Cepv Prim” – pe ambalajul produsului „adeziv pentru spumă şi porţelan”, pîîrtul SRL „Grital-Com” – pe ambalajul produsului „Grital-Com fasad”.
Insistă că, prin acţiunile sale, pîrîţii încalcă drepturile exclusive ale SA „Supraten” asupra mărcii pe care o deţine. Solicită reclamantul recunoaşterea încălcării dreptului exclusiv al SA „Supraten” asupra mărcii comerciale „Fasad”, obligarea pîrîţilor să înceteze încălcarea, inclusiv importarea, exportarea, producerea şi comercializarea sau 1 introducerea prin careva alte metode în circuitul comercial a produselor sub marca „Fasad”, obligarea pîrîţilor să distrugă produsele, în cazul în care marca nu poate fi înlăturată de pe acestea fără a le deteriora, precum şi în cazul în care înlăturarea mărcii nu va fi suficientă pentru a exclude încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcii, repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată.
În cadrul examinării cauzei, la 13 ianuarie 2011 a fost confirmată tranzacţia încheiată între SA „Supraten” şi SRL „Cepv-Prim”, conform căreia reclamantul renunţă la acţiunea intentată împotriva pîrîtului pe dosarul dat şi declară că nu va avea careva pretenţii patrimoniale faţă de pîrît în legătură cu folosirea în perioada de pînă la 23 noiembrie 2010 a mărcii comerciale „Fasad”, iar pîrîtul se obligă ca începînd cu data de 23 noiembrie 2010, să nu mai producă şi comercializeze produse, cu utilizarea mărcii comerciale „Fasad”, precum şi să achite reclamantului suma de 10 000 lei, în calitate de compensare a cheltuielilor de judecată. Procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Supraten” împotriva SRL „Cepv-Prim” cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcii, a fost încetat.
Ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2011, s-a admis renunţul reclamantului SA „Supraten” la acţiunea înaintată faţă de SRL „Danalev Com”, procesul în această parte fiind încetat. Prin cerere de concretizare a cerinţelor din 01 iulie 2013, SA „Supraten” şi-a micşorat cuantumul pretenţiilor cerând doar constatarea faptului încălcării drepturilor de către pîrîţii „Aldimar Auto” SRL şi „Agat-D” SRL, iar în privinţa SRL „Grital- Com” şi încasarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză în mărime de 112069 lei.
Prin hotărîrea Curţii de apel Chişinău din 01 iulie 2013, acţiunea a fost admisă şi recunoscut faptul încălcării drepturilor SA „Supraten” asupra mărcii comerciale „Fasad” nr. 11317 din 07 octombrie 2003, prin utilizarea ilegală a acestei mărci de către SRL „Aldimar Auto”, SRL „Grital-Com” şi SRL „Agat-D” şi încasat de la SRL „Grital-Com” în beneficiul SA „Supraten” prejudiciul cauzat prin utilizarea ilegală a mărcii „Fasad” în sumă de 112069 lei. La 02 septembrie 2013, SRL „Grital-Com” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerînd-o ilegală, neîntemeiată şi elaborată cu interpretarea eronată a normelor de drept material, mai mult că, instanţa de fond nu a luat în consideraţie toate circumstanţele importante pentru soluţionarea justă şi obiectivă a pricinii.
Consideră eronată afirmaţia , primei instanţe cu referire la faptul că reclamantul SA „Supraten” a suportat prejudicii materiale în urma utilizării de către SRL „ Grital- Com” a mărcii „Fasad”, deoarece potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) lit. c) al Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008: dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste: marca, în cazul când este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu. În acest sens, menţionează că a utilizat nu marca la care pretinde reclamantul că deţine dreptul exclusiv asupra ei, ci au utilizat doar termenul „Fasad” pentru a 2 specifica destinaţia produsului său şi pentru a fi mai clar pentru cumpărător pentru ce se utilizează amestecul respectiv.
Consideră că, instanţa de judecată a examinat materialele pricinii în mod unilateral şi neobiectiv, deoarece din trei copîrîţi la care s-a adresat reclamantul, instanţa de judecată a dispus doar în adresa sa încasarea prejudiciului material. La fel invocă dezacordul şi cu Raportul de evaluare şi consideră că datele prezentate în acest raport nu sunt obiective şi veridice. Susţine că instanţa de judecată a numit doar formal desfăşurarea unei expertize, însă a utilizat la baza emiterii hotărârii în cauză un raport de expertiză adus de către reclamant şi care este efectuat doar în privinţa sa ca pîrît şi nicidecum şi în raport cu ceilalţi pîrîţi.
Deşi reclamantul a micşorat cuantumul pretenţiilor sale în cadrul şedinţei de judecată din 01 iulie 2013, cerînd doar constatarea faptului încălcării drepturilor de către pîrîţii SRL „Aldimar Auto” şi SRL „Agat-D”, iar în privinţa noastră încasarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză, pe cînd în privinţa celorlalţi copîrîţi nu au fost efectuate nici o expertiză. Insistă că raportul care a stat la baza emiterii deciziei este unul neveridic şi nepertinent şi nu poate fi admis ca probă în sensul art. 130 CPC, iar concluziile instanţei de fond au un caracter prematur, fiind elaborate în baza cercetării doar a unor circumstanţe şi cu interpretarea eronată a legii materiale. La data de 10 septembrie 2013, SRL „Agat-D”, la fel, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, susţinând că la examinarea cauzei nu au fost constatate, elucidate, dovedite şi luate în consideraţie circumstanţele importante şi cadrul legal care urma a fi aplicat în speţă. Menţionează că în şedinţa de judecata sa constatat, că destinaţia produsului “Fasad” este pentru lucrări exterioare, în special pentru lucrări din faţa clădirilor, deoarece calitatea acestuia oferă o îndreptare simetrica si calitativa a suprafeţei pereţilor, încît însăşi din denumirea mărcii se evidenţiază destinaţia produsului.
Susţine că, instanţa n-a luat in consideraţie şi nu a reflectat în hotarire faptul, că conform prevederilor art. 10 din Legea privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008, dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordantă cu practicile oneste: indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora.
Afirmă că acţiunile comerciale ale SA „Supraten” evidenţiază rea-credinţa privind concurenta neloiala şi monopolul artificial asupra unei grupe enorme de materiale de construcţie prin înregistrarea mărcilor, care de-facto nu sunt mărci comerciale, dar destinaţii ale produselor sau calităţilor, ceia ce contravine prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c), g) din Legea privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008 si anume, mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora; mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea 3 geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului.
Mai invocă că instanţa n-a luat în consideraţia şi nu a reflectat în hotărire faptul, ca SA „Supraten” a informat SRL ”Agat-D” şi alţi paraţi despre încălcarea mărcii comerciale „Fasad” doar în mai-octombrie 2010, după ce practic toţi participanţii la proces au scos din circuitul de vînzare ambalajele respective. În aşa mod, fără probe documentate şi concludente la caz, consideră că instanţa incorect a apreciat faptul încălcării drepturilor la marca comerciala începînd cu 2004 fără a stabili limita de timp, evenimentele sau circumstanţele concrete. În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 13 Legii privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008, care indică că titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova de el însuşi ori cu consimţămîntul său.
În acest sens invocă că între SA”Supraten” şi SRL „Agat-D” ca agenţi de vînzare a materialelor de construcţii pe parcursul 2000-2009 au existat relaţii contractuale, conform cărora ambii acceptau vînzarea produselor importate şi fabricate de fiecare. Aceste circumstanţe au fost confirmate în şedinţe de ambele parţi, însă n-au găsit reflectare in hotarire. Totodată, menţionează că componenţa chimica a produsului litigios la fiecare agent este diferita şi nu are nimic comun cu denumirea sau destinaţia „Fasad” . La fel indică şi prevederile art. 9 al Legii privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008, potrivit cărora, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.
Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său, pe cînd instanţa nu sa expus asupra faptului, ca reclamaţia SA”Supraten” înaintata către SRL „Agat-D” cu privire la încălcare a fost recepţionată în mai 2010, după care au fost întreprinse masuri de scoatere din circuitul de vînzări a ambalajului cu denumirea respectiva, fapt comunicat prin scrisoare, or, în acest caz, instanţa urma sa se expună asupra momentului apariţiei vinovăţiei pîrîtului. De asemenea a menţionat că SA „Supraten” pînă în anul 2010 nu sa adresat cu reclamaţii faţa de pîrîţi şi n-a solicitat sistarea încălcărilor invocate.
Mai mult, n-a utilizat ca detonator de buna credinţa litera „R” pe produse pentru a desemna drepturile asupra mărcii precum prevede art. 9 al Legii privind protecţia mărcilor, şi anume , titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărîrii primei instanţe a fost expediată în adresa recurenţilor la 05 iulie 2013, fapt ce rezultă din copia scrisorii de însoţire (f. d. 92), însă careva date care ar atesta recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile, la 02 septembrie 2013 şi la 10 septembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea 4 participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
După cum denotă actele cauzei SA „Supraten” înaintând cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Aldimar Auto”, SRL „Danalev Com”, SRL „Grital-Com”, SRL „Agat-D”, SRL „Cepv-Prim”, concretizându-şi cerinţele, a solicitat constatarea faptului încălcării drepturilor de către pîrîţii „Aldimar Auto” SRL şi „Agat-D” SRL, iar în privinţa SRL „Grital-Com” şi încasarea prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză în mărime de 112069 lei.
În acest sens este de menţionat că la 13 ianuarie 2011 a fost confirmată tranzacţia încheiată între SA „Supraten” şi SRL „Cepv-Prim”, conform căreia reclamantul renunţă la acţiunea intentată împotriva pîrîtului pe dosarul dat şi declară că nu va avea careva pretenţii patrimoniale faţă de pîrît în legătură cu folosirea în perioada de pînă la 23 noiembrie 2010 a mărcii comerciale „Fasad”, iar pîrîtul se obligă ca începînd cu data de 23 noiembrie 2010, să nu mai producă şi comercializeze produse, cu utilizarea mărcii comerciale „Fasad”, precum şi să achite reclamantului suma de 10 000 lei, în calitate de compensare a cheltuielilor de judecată. Procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Supraten” împotriva SRL „Cepv- Prim” cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcii, a fost încetat.
Iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2011, s-a admis renunţul reclamantului SA „Supraten” la acţiunea înaintată faţă de SRL „Danalev Com”, procesul în această parte fiind încetat Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia.
În susţinerea soluţiei date prima instanţă cu referire la prevederile art. 9 a Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, a conchis că în urma înregistrării mărcii „Fasad” la Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală în data de 07 octombrie 2004 cu nr. 11317 pentru produsele din clasa 19 conform clasificării de la Nisa - materiale de construcţie nemetalice; tuburi rigide nemetalice pentru construcţii; asfalt, smoală şi bitum; construcţii nemetalice transportabile, monumente nemetalice, SA „Supraten” a dobândit dreptul exclusiv de a utiliza în orice formă respectivul semn, inclusiv dreptul a interzice terţelor persoane utilizarea fără avizul său a mărcii sale, ceea ce rezultă expres din prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008, şi art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Lege.
La fel, prima instanţă a concluzionat că pîrîţii au cunoscut despre existenţa mărcii SA „Supraten” din data publicării acesteia în BOPI, însă au utilizat marca „Fasad”, asupra căreia deţine drept exclusiv reclamantul, acţiuni prin care au încălcat drepturile ultimului asupra mărcii date. Totodată, prima instant cu referire la prevederile art. 72 alin.(1) a Legii privind protecţia mărcii nr. 38 din 29 februarie 2008 şi cu referire la Raportul de evaluare 5 întocmit de expertul Popa Andrei, a stabilit că SA „Supraten” a suferit un prejudiciu în mărime de 112069 lei în urma utilizării de către SRL “Grital-Com”, a mărcii “Fasad”, dispunînd încasarea de la ultimul a sumei menţionate în beneficiul SA „Supraten”.
Instanţa de recurs consideră, însă, că soluţia dată de prima instanţă este una pripită, fără a fi constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, prin prisma procedurii statuate în Legea privind protecţia mărcilor, care guvernează raportul apărut în litigiu. Instanţa de recurs consideră, însă, că interpretarea dată de prima instanţă, în sensul expus este bazată pe o apreciere unilaterală a situaţiei de fapt, fără a fi supuse cercetării toate probele materiale conform regulilor stabilite în coroborare cu cadrul legal ce guvernează raportul în litigiu. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.
Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.
În acest context instanţa de recurs va remarca că la judecarea cauzei prima instanţă a lăsat fără o apreciere minuţioasă invocarea reprezentantului SRL „Agat-D” precum că destinaţia produsului „Fasad” este pentru lucrări exterioare, în special pentru lucrări din faţa clădirilor, deoarece calitatea acestuia oferă o îndreptare simetrică şi calitativă a suprafeţei pereţilor, pe cînd potrivit art. 10 alin. (2) a Legii cu privire la protecţia mărcilor, dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în concordanţă cu practicile oneste: propriul său nume sau adresa sa; indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora; marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu ori de piesă detaşabilă.
Prin urmare, la judecarea cauzei urma a fi verificată aplicabilitatea acestei normei şi destinaţia produsului de pe ambalaj în contextul normei citate, iar ca urmare, să stabilească lipsa sau existenţa încălcării drepturilor la marca comercială. Aceste susţineri ale recurentului SRL „Agat-D” au fost, însă, trecute cu vederea de către prima instanţă, nefiind dată apreciere corespunzătoare argumentelor aduse. La caz, se constată că la judecarea pricinii în fond a rămas fără verificare şi faptului, dacă după înaintarea somaţiei de către SA „Supraten”, recurenţii au continuat utilizarea mărcii încălcarea dreptului asupra căreia se solicită la caz şi respectiv perioada utilizării acesteia.
6 De altfel, este neînţeleasă şi lipsită de certitudine şi concluzia primei instanţe cu privire la încălcarea drepturilor la marca comercială începînd cu data înregistrării acesteia şi anume, dina anul 2004, or, la actele cauzei lipsesc probe pertinente şi admisibile în acest sens, respectiv, nefiind stabilită limita de timp, evenimentele sau circumstanţele concrete. La fel este lipsită de certitudine şi neînţeleasă şi concluzia primei instanţe, care pe de o parte constată că toţi pîrîţii prin utilizarea ilegală a mărcii comerciale „Fasad” nr. 11317 din 07 octombrie 2003 au încălcat drepturile SA „Supraten” asupra acestei mărci, iar pe de altă parte, prejudiciul cauzat SA „Supraten” în mărime de 112069 lei încasează doar din contul SRL „Grital Com”, fără a verifica legalitatea temeinicia raportului de evaluare întocmit de expertul Popa Andrei, care a stat la baza emiterii soluţiei în acest sens.
Instanţa de recurs conchide că o astfel de constatare nu poate fi acceptată ca legală, deoarece aceasta este lipsită de certitudine şi fermitate. În conexiunea celor descrise se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s- a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, a casa integral hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă.
La judecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.
Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, însă potrivit art. 33¹ CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel, pe cînd la caz art. 83 alin.(3) lit. (c) a Legii privind protecţia mărcilor indică direct că Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind acţiunile de apărare a drepturilor asupra mărci, prin urmare cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Curtea de Apel Chişinău.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Grital-Com” şi Societatea cu răspundere Limitată „Agat-D”. 7 Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Supraten” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Aldimar Auto”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Danalev Com”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Grital- Com”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Agat-D”, Societăţii cu Răspunderea Limitată „Cepv-Prim” cu privire la încălcarea dreptului asupra mărcii, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 8