2rac-19/14 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2rac-19/14 instanţa de apel: A. Curdova, E. Lazareva, E. Dimina DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gaugaz-Gaz” filiala Comrat împotriva Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat cu privire la încasarea penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 28 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gaugaz-Gaz”, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 februarie 2013 în partea respingerii acţiunii şi emisă în partea dată o nouă hotărâre de admiterea acţiunii, constată: La 31 octombrie 2012 SRL ,,Gaugaz-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat cu privire la încasarea penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 15 decembrie 2011 a încheiat cu pârâtul contractul nr. 1/99de livrare a gazelor naturale agenţilor economici pentru anul 2012. Susţine că potrivit pct. 1.2. a contractului menţionat, SRL „Gaguz-Gaz” i-a livrat pârâtului gazele naturale în perioada ianuarie 2012- martie 2012 în sumă de 3255703,13 lei. Menţionează că conform pct.3.3. a contractului, consumatorul este obligat să achite costul gazelor naturale livrate până la data limită indicată în cont factură, însă pârâtul nu a stins integral datoria pentru consumul gazelor naturale, care i-au fost furnizate în perioada sezonului de încălzire 2011-2012. Susţine că prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2012 a fost încasat din contul pârâtului în beneficiul SRL ,,Gaugaz-Gaz” datoria în mărime de 2525214,68 lei şi penalitatea în mărime de 60000lei.

1 Mai indică că potrivit pct. 3.4. a contractului încheiat, în cazul neachitării costului gazelor naturale consumate până la termenul maxim, consumatorul achită furnizorului penalitatea, conform legislaţiei în vigoare, în mărimea ratei de refinanţate stabilită de către Banca Naţională a Moldovei la suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, începând de la prima zi după termenul maxim de achitare a cont-facturii până la efectuarea achitării. Afirmă că, pînă în prezent, suma datorată nu a fost stinsă integral de către pîrît, respectiv, datoria ultimului faţă de SRL ,,Gaugaz-Gaz” constituie 16434,76 lei cu titlu de penalitate şu dobînda de întîrziere în mărime de 41950,31 lei. Reţine că în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în adresa pârâtului a fost expediată o reclamaţie în vederea achitării datoriilor restante, însă aceasta a rămas fără satisfacere.

Mai susţine că, potrivit contractului cu privire la livrarea a gazelor naturale nr. 1/99 din 15 decembrie 2011, SRL „Gagauz-Gaz” şi-a executa în întregime obligaţiunile sale contractuale în vederea furnizării Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat a gazelor naturale fără întrerupere, pe cînd ultima, la rîndul său, nu şi-a executat obligaţiunile sale în vederea achitării datoriei pentru gazele naturale consumate, fapt prin care a admis încălcarea prevederilor art. 572 Cod civil, potrivit căruia, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

La fel, indică că, deoarece pîrîtul nu şi-a executat obligaţiunile sale în vederea achitării gazelor naturale consumate, cu referire la prevederile art. 619 alin. (1) Cod civil, care prevede că, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii, consideră că pîrîtul urmează să-i achită şi dobînda de întîrziere în mărime de 41950,31 lei. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” a penalităţii în mărime de 16434,76 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 41950,31 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1751,55 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL ,,Gaugaz-Gaz” penalitatea în mărime de 16434,76 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 493 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 28 mai 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL ,,Gaugaz-Gaz”, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii cerinţelor de încasare a dobânzii de întârziere în mărime de 41950,31 lei şi emisă în partea dată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă şi încasat din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL ,,Gaugaz-Gaz” dobânda de întârziere în mărime de 41950,31 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 1258,55 lei şi la depunerea apelului în mărime de 943 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 23 august 2013 Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. 2 În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră drept justificate concluziile primei instanţe cu referire la faptul că dobânda de întârziere şi penalitatea constituie sancţiuni pentru una şi aceiaşi faptă, şi anume neîndeplinirea în termen a obligaţiilor contractuale. Menţionează că a fost omis termenul de achitare a cont-facturilor, datorită faptului că livrează gaze naturale instituţiilor din sfera bugetară, care nu au suficiente resurse financiare pentru achitarea în termen serviciile prestate.

În susţinerea poziţiei sale invocă jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie şi anume pct. 3 a hotărârii Plenului nr. 9 din 24 decembrie 2010 privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere sau executare necorespunzătoare a obligaţilor pecuniare, cu excepţia celor izvorâte din contractul de credit bancar sau împrumut, potrivit căruia clauza penală reprezintă o stipulaţie (prevedere contractuală), prin care părţile stabilesc de comun acord, anticipat şi prin apreciere cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor asumate.

Mai invocă recurentul şi prevederile pct. 14 a aceleiaşi hotărâri potrivit căruia dobânda de întârziere prevăzută la art.619 Cod civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare, considerându-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 28 mai 2013 a fost expediată în adresa recurentului Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat la 01 iulie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

104), iar ultimul susţine că decizia instanţei de apel a primit-o la 02 iulie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 23 august 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat, SRL „Gagauz-Gaz” a solicitat încasarea din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” a datoriei la penalitate în mărime de 16434,76 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 41950,31 lei şi a taxei de stat în mărime de 1751,55 lei.

3 Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SRL „Gagauz-Gaz”, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia ilegalităţii hotărârii primei instanţe, în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, casînd hotărîrea primei instanţe în partea data şi pronunţînd o nouă hotărîre cu privire la admiterea acestor cerinţe prin încasarea din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” dobînda de întîrziere în mărime de 41950,31 lei şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 1258,55 lei şi taxa de stat pentru depunerea apelului în mărime de 943 lei, în rest menţinînd hotărîrea primei instanţe, prin care a fost încasat din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” datoria la penalitate în mărime de 16434,76 lei şi taxa de stat în mărime de 493 lei.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că temeiul apariţiei obligaţiunilor între părţi, rezultă din contractul cu privire la furnizarea gazelor naturale nr. 1/99 din 15 decembrie 2011, care este, prin prisma art. 704 Cod civil, sinalagmatic, deoarece fiecare dintre părţi s-a obligat reciproc, astfel încît obligaţia fiecăreia din ele fiind corelativă obligaţiei celeilalte. Prin urmare, potrivit condiţiilor contractului menţionat, SRL „Gagauz-Gaz” s-a obligat să furnizeze Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat gaze naturale, iar ultimul s-a obligat să achite contraplata acestor servicii în termenul stabilit.

După cum atestă actele cauzei, SRL „Gagauz-Gaz” a executat întocmai obligaţiunile sale în vederea furnizării recurentului a gazelor naturale, fapt ce se confirmă prin acte de primire a gazelor naturale şi prin facturi fiscale, pe cînd Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat nu şi-a executa obligaţiunile asumate prin contract, în vederea achitării în termenul stabilit, plata serviciilor prestate, prin ce a încălcat condiţiile contractului menţionat, cît şi prevederile art. art. 513, 572 Cod civil, care obligă debitorul şi creditorul să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei, iar, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Este cert şi faptul că prin pct. 3.4. a contractului nr. 1/99 din 15 decembrie 2011, părţile au stabilit că în cazul neachitării gazelor naturale consumate pînă la data limită indicată în factura, consumatorul va plăti penalitatea din suma calculată, pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la achitarea integrală a sumei calculate. Tot aici urmează de remarcat că prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2012, a fost încasat din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” suma de 2525514,68 lei cu titlu de datorie pentru gazele naturale consumate şi 60000 lei cu titlu de penalitate, cît şi taxa de stat în mărime de 50000 lei. Respectiv, justificat intimatul a solicitat încasarea penalităţii pentru perioada din 18 iulie 2012 şi anume, ulterior datei emiterii hotărîrii menţionate.

4 Reieşind din constatările relatate şi prevederile enunţate, instanţa de recurs constată drept corectă soluţia instanţelor de judecată cu privire la încasarea din contul Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” a penalităţii în mărime de 16434,76 lei. În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine şi faptul că în timp ce la caz s-a constatat neexecutarea în termen şi în modul stabilit a prevederilor contractuale de către Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat, temeinic instanţa de apel cu referire la prevederile art. 619 Cod civil, care reglementează dobânda de întârziere, a găsit întemeiată şi pretenţia SRL „Gagauz-Gaz” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 41950,31 lei.

În acest context, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu referire la faptul că contractul cu privire la furnizarea gazelor naturale nu stabileşte obligaţia de achitare a dobânzii de întârziere, ci doar a penalităţii, deoarece, după cum corect a remarcat instanţa de apel, în cazul dat prevederile art. 619 alin. (2) Cod civil sunt aplicabile indiferent de invocarea acestora în clauzele contractuale. Or, Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat având obligaţia de a achita plata pentru gazele naturale consumate la data limită indicată în factură, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere.

În consecinţă, instanţa de recurs apreciază drept corectă şi concluzia instanţei de apel cu privire la admiterea pretenţiei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, or după cum justificat a remarcat instanţa de apel dobânda de întârziere cât şi penalitatea au un caracter compensatoriu al prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei, fie executarea necorespunzătoare sau tardivă, circumstanţe care la caz au fost constatate cu certitudine, care de altfel, nu a fost negat nici de recurent. Prin urmare, sunt apreciate critic argumentele recurentului aduse în dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea menţionată, deoarece acestea poartă un caracter declarativ, mai mult că se combat prin constatările sus descrise.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs în sensul celor descrise. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel este legală, fiind adoptată în limitele competenţei sale, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Municipală a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat.

Se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 28 mai 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gaugaz-Gaz” filiala Comrat împotriva Întreprinderii Municipale a Reţelelor şi Centralelor Termice Comrat cu privire la încasarea penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 6