3ra-1/14 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: M. Malanciuc Dosarul nr. 3ra-1/14 Instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, R. Burdeniuc DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Ala Cobănenau, Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, examinînd cererea de recurs declarată de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r- ul Ungheni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderea de stat „Portul Fluvial Ungheni” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 24 august 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 29 februarie 2012, ÎS „Portul Fluvial Ungheni” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni prin care a solicitat de a recunoaşte ilegalitatea şi a dispune anularea deciziei nr. 15 din 18 ianuarie 2012 emisă de şeful IFS Ungheni asupra cazului de încălcare fiscală.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, în urma controlului efectuat la ÎS „Portul Fluvial Ungheni” de către inspectorii fiscali de stat din cadrul IFS raional Ungheni în perioada 26 decembrie 2011 pînă la 28 decembrie 2011, la 18 ianuarie 2012, IFS Ungheni a emis decizia nr. 15, în baza căreia s-a dispus încasarea la veniturile bugetului taxa pentru extragerea mineralelor utile, pentru perioadele fiscale a anilor 2007- 2009, în sumă de 591.852 lei şi de a fi aplicat pentru încălcarea legislaţiei fiscale, ţinând cont de cerinţele art. 233 (l) al Codului fiscal, art. 4(1) a Legii pentru punerea în aplicare a Titlului V al Codului fiscal. Indică reclamantul că conform prevederilor art. 261 (5) din Codul Fiscal, Titlul V, pentru eschivarea de la calcul prin neprezentarea dărilor de seamă a taxei pentru extragerea mineralelor utile aferentă bugetului cu 591.852 lei, se aplică amendă în mărime de 100 % din suma diminuată, ceea ce constituie 591.852 lei.

Pentru neachitarea în termenii stabiliţi a taxei pentru extragerea mineralelor utile aferentă bugetului în baza art. 228 din CF, s-a calculat majorare de întârziere în sumă de 282.382 lei. Reclamantul consideră că decizia nr. 15 din 18 ianuarie 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni este eronată, nefondată, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, a probelor puse la baza emiterii actului administrativ, care contravine prevederilor legislaţiei fiscale a Republicii Moldova pe perioada invocată.

A mai menţionat reclamantul, că prevederile pct. 2 art. 299 Cod fiscal, pînă la introducerea completărilor în baza Legii nr.l08-XVIII din 17.12.2009, stipula expres noţiunea de minerale utile şi anume "Minerale utile - zăcăminte minerale naturale care se conţin în subsol", pct. 3 art. 299 CF, defineşte noţiunea de subsol - ca partea scoarţei terestre situată mai jos de stratul de sol şi de fundul bazinelor de apă, care se întinde pînă la adîncimi accesibile pentru studiere valorificare geologică". Astfel, indică că ÎS „Portul Fluvial Ungheni” nu a efectuat şi nici nu efectuează extragerea zăcămintelor minerale utile, ci efectuează menţinerea şenalului navigabil prin luarea stratului aluvional care se depune deasupra fundului rîului şi formează praguri ce obstrucţionează navigaţia şi respectiv prevederile Codului Fiscal invocate în Decizie de către IFS Ungheni nu au fost încălcate din motivul, că lucrările efectuate au fost cele de menţinere a şenalul navigabil.

Plăţile la unităţile administrativ-teritoriale (taxe pentru extragereea mineralelor utile), nu urmează a fi efectuate din motivul că în conformitate prevederile Codului Subsolului, la efectuarea lucrărilor de menţinere şenalului se obţine produsul în formă de sol necondiţionat care se află deasupra fundului rîului, deci nu constituie substanţe minerale utile. Mai indică reclamantul că modificările în Codul Fiscal privind mineralele utile extrase, inclusiv şi ce sedimentate pe terenurile obiectivelor acvatice s-au efectuat prin introducerea completărilor în art. 299 pct. 2 în baza Legii nr.l08-XVIII din 17.12.2009, în vigoare din 01.01.2010, prin urmare în conformitate cu prevederile art. 45, 46 a Legii nr. 780-XV din 27.12.2001, privind actele legislative, modificările efectuate nu i caracter retroactiv.

Astfel, susţine reclamantul că taxa pentru extragerea mineralelor utile urmează a calculată, declarată şi achitată din data publicării completărilor în Monitorul Oficial. Începînd cu 01 ianuarie 2010, ÎS „Portul Fluvial Ungheni” calculează, declară achită neîntemeiat taxa pentru extragerea mineralelor utile, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare a RM, fiind adus un prejudiciu considerabil întreprinderii şi care urmează a fi restituită de la buget. Cere, reclamantul recunoaşterea ilegalităţii şi anularea deciziei nr. 15 din 18 ianuarie 2012, emisă de IFS pe r-ul Ungheni. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 24 august 2012, a fost admisă acţiunea şi s-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal Ungheni nr. 15 din 18 ianuarie 2012 ca ilegală.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2013, cererea de apel declarată de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni a fost respinsă, iar hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 24 august 2012 – menţinută. La 15 martie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2012 şi hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 24 august 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de fond cît şi cea de apel, nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea.

Susţine recurentul că potrivit art. 299 pct. 2) Titlul III din Codul fiscal, mineralele utile reprezintă acele zăcăminte minerale naturale care se conţin în subsol, precum şi cele sedimentate pe terenurile obiectivelor acvatice. Completarea noţiunii de minerale utile cu textul „precum şi cele sedimentate pe terenurile obiectivelor acvatice” prevăzute în art. 2 pct.2 Titlul VIII din Codul fiscal, a avut drept scop interpretarea coerentă şi uniformă a noţiunii subsol, întrucît atît prin legea veche, cît şi prin cea actuală, a existat taxa care prevede impozitarea extragerii mineralelor utile, iar reglementările introduse prin lege nu au urmărit scopul introducerii unei taxe noi, şi nici mărimea bazei fiscale.

La fel, indică recurentul că art. 1 din Codul subsolului, prevede noţiunea de subsol ca fiind parte a scoarţei terestre aflată sub stratul de sol fertil, iar lipsa acestuia sub suprafaţa terestră şi fundul bazinelor de apă şi apelor curgătoare, care ajunge pînă la adîncimi accesibile pentru cercetare geologică şi valorificare.

Astfel, menţionează recurentul că în baza art. 315 Titlul VIII din Codul fiscal, subiecţi ai impunerii cu taxa pentru extragerea mineralelor utile, sunt persoanele juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi formă juridică de organizare, înregistrate în calitate de întreprinzător care efectuează extragerea mineralelor utile, iar obiect al impunerii este costul mineralelor utile extrase după cum prevede art. 316 Titlul VIII din Codul fiscal, iar contribuabilul a avut obligaţiunea de a calcula, declara şi achita taxa menţionată la buget de sine stătător trimestrial din volumul extracţiei mineralului util şi cheltuielile suportate în procesul de extragere a acestora pentru perioadele anii 2007-2009.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bălţi a pronunţat decizia la 12 februarie 2013 şi a fost recepţionată de recurent la 05 martie 2013 (f.d. 132). Cererea de recurs a fost depusă la 15 martie 2013, motiv pentru care recursul se consideră a fi depus în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni este nîntemeiat şi urmează a fi admis, din următoarele considerente.

3 Conform art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei atestă că, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni nr. 15 din 18 ianuarie 2011, ÎS „Portul Fluvial Ungheni” a fost obligat să plătească taxa pentru extragerea mineralelor utile sedimentate pe terenurile acvatice pentru perioada anilor 2007-2009, în conformitate prevederile art. 299, 315-318 Cod fiscal şi să plătească o amendă pentru neachitarea taxei şi majorările de întîrziere. Conform prevederilor art. 315 Cod fiscal, subiecţi ai taxei pentru extragerea mineralelor utile sînt persoanele juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, înregistrate în calitate de întreprinzător, care efectuează extragerea mineralelor utile.

Potrivit prevederilor art. 316 Cod fiscal, obiect al impunerii este costul mineralelor utile extrase. Norma cuprinsă în art. 299 pct. 2 Cod fiscal, minerale utile sunt zăcămintele minerale naturale care se conţin în subsol, precum şi cele sedimentate pe terenurile obiectivelor acvatice. Prin urmare, Colegiul constată că instanţele ierarhic inferioare, la caz, în mod eronat au interpretat normele de drept sus-enunţate, or, în urma modificărilor operate în art. 299 pct. 2 Cod fiscal, prin Legea nr. 108 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 1193-196/609 din 29 decembrie 2009, textul art. 299 pct. 2 Cod fiscal, nu a fost schimbat, ci a fost completat cu sintagma „precum şi cele sedimentate pe terenurile obiectivelor acvatice”.

Instanţele ierarhic inferioare în mod eronat au concluzionat că în perioada anilor 2007-2009, se considerau minerale utile zăcămintele minerale naturale care se conţin în subsol, mineral util era doar nisipul extras din subsol nu şi cel care era sedimentat pe fundul bazinelor acvatice, chiar dacă avea calitate de nisip de construcţie. În acest context, instanţa de recurs notează că completarea art. 299 pct. 2 Cod fiscal, a fost efectuată cu scopul de a da o interpretare acestei norme şi nici de cum pentru modificarea conţinutului ei. În continuare, se reţine argumentul recurentului cu referire la anexa 2 a Titlului VIII din Codul fiscal, care stipulează că nisipul de construcţie şi nisipul de prundiş sînt considerate minerale utile.

Art. 1 din Codul subsolului, defineşte substanţele minerale utile ca fiind acumulări, în subsol, de minerale naturale, hidrocarburi şi ape subterane, ale căror compoziţie chimică şi proprietăţi fizice permit folosirea lor în sfera producţiei materiale şi consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile se referă şi rămăşiţele biologice împietrite (fosile) aflate în subsol. Anexa nr. 2, Titlul VIII din Codul fiscal, prevede impunerea taxei pentru extragerea mineralelor utile şi anume: materiale de construcţie nemetalifere (materii prime pentru ciment, cretă, piatră de parament, piatră tăiată, piatră brută, piatră spartă, nisip de construcţie, amestecuri de pietriş cu nisip, prundiş, pietriş, materie primă pentru cheramzită, argilă pentru cărămidă etc.) Prin prisma celor enunţate, instanţa de recurs notează că, nisipul este considerat un material de construcţie, iar extragerea acestuia se impune cu taxă.

Astfel, 4 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni în mod întemeiat a obligat ÎS „Portul Fluvial Ungheni”, prin decizia nr. 15 din 18 ianuarie 2011, să plătească taxa pentru extragerea mineralelor utile sedimentate pe terenurile acvatice pentru perioada anilor 2007-2009. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 24 august 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii de stat „Portul Fluvial Ungheni” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni, privind contestarea actului administrativ, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a întreprinderii de stat „Portul Fluvial Ungheni” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Ungheni, privind contestarea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 5