3ra-606/14 — Anularea deciziei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R. MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Ungheni (judecător V.Lupu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (judecători T.Duca, S. Procopciuc, A. Albu) Dosarul nr.3ra-606/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Gospodăria Ţărănească „Alcaz G.A” împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014 adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alcaz Gheorghe împotriva Inspectoratului Fiscal Ungheni privind anularea deciziei, a c o n s t a t a t: La 17 mai 2013 Alcaz Gheorghe s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni în care a solicitat anularea deciziei nr.65 din 05 martie 2013, emisă de Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni, prin care s-a dispus de a calcula TVA aferent bugetului în sumă totală de 16666 lei pentru perioada fiscală ianuarie -2008 în mărime de 14121 lei, februarie - 2008 în mărime de 532 lei, ianuarie -2010 în mărime de 1960 lei şi păstrarea prevederii septembrie 2010 în mărime de 53 lei.

In motivarea cererii s-a reiterat că, nu este de acord cu răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni la cererea sa privind anularea parţială a propunerii rezultate din controlul efectuat de Direcţia Control Fiscal, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 1741 din 26 ianuarie 2013. Şi-a onorat obligaţiile prin faptul că a primit factură fiscală în care erau indicate bunurile procurate cu TVA inclus, ceea ce reprezintă un act oficial supus principiului legalităţii.

Consideră că nu este obligat să verifice veridicitatea datelor incluse în factura fiscală, cu atît mai mult că normele fiscale nu prevăd un mecanism de verificare din partea "subiectului" a faptului dacă vînzătorul este plătitor de TVA sau dacă ulterior a fost numit "firmă fantomă". În darea de seamă, depusă la Inspectoratul Fiscal de Stat Ungheni, a inclus faptul tranzacţiei efectuate cu societatea cu răspundere limitată "Gamsio-Com". În urma controalelor efectuate de Inspectoratul Fiscal de Stat Ungheni la Gospodăria Ţărănească "Alcaz G.A." în anii 2009, 2010 şi 2012 acest fapt nu a fost depistat.

La 15 martie 2013 şi 15 mi 2013 Alcaz Gheorghe a formulat cerere către Şeful Inspectoratului Fiscal de stat Ungheni prin care a solicitat anularea propunerii rezultate din controlul efectuat de Direcţia Control Fiscal, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 1741 din 26 ianuarie 2013,conform prevederilor art. 214 (8) din 1 Codul Fiscal şi în baza Deciziei adoptate în urma inspectării activităţii Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni de către organul ierarhic superior, prin excluderea prevederii din propunere „de a calcula TVA aferent bugetului în sumă totală de 16666 lei, şi anume pentru perioada fiscală ianuarie 2008-14121 lei, februarie 2008- 532 lei, ianuarie 2010- 1960 lei şi păstrarea prevederii septembrie 2010 -53 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni, din 12 iulie 2013, acţiunea înaintată de administratorul Gospodăriei Ţărăneşti „Alcaz G.A.”, Alcaz Gheorghe a fost admisă, anulată decizia nr. 65, din 05 martie 2013, emisă de Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni prin care s-a exclus prevederea din propunerea "de a calcula TVA aferent bugetului în sumă totală de 16666,00 lei, şi anume pentru perioada fiscală ianuarie anul 2008 -14121 lei, februarie anul 2008 - 532 lei, ianuarie anul 2010 -1960 lei şi păstrarea prevederii septembrie anul 2010- 53lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat Inspectoratul Fiscal de Stat Ungheni, casată hotărîrea judecătoriei Ungheni din 12 iulie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care cererea formulată de Alcaz Gheorghe împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ungheni privind anularea deciziei nr.65 din 05 martie 2013, s-a respins.

La 28 martie 2014, recurentul administratorul Gospodăriei Ţărăneşti „Alcaz G.A.”, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014, solicitând casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi adoptarea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărîrea judecătoriei Ungheni din 12 iulie 2013 şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2500 lei. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Consideră că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de apel trebuia să i-a în consideraţie prevederile art. 102 alin. 7 Cod Fiscal. La caz nu sunt aplicabile prevederile art. 264 alin. 2 Cod Fiscal, normă materială care o consideră interpretată greşit, invocînd ca aplicabilă în speţă norma art. 264 alin. 1 lit. a) Cod Fiscal.

Totodată potrivit prevederilor art. 94 Cod de procedură civilă consideră necesar şi rezonabil proporţional cerinţelor prevederilor legale şi recomandărilor Uniunii Avocaţilor din R. Moldova a fi compensate cheltuielile de asistenţă juridică pentru instanţa de recurs în mărime de 2500 lei. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 28 martie 2014 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia 2 deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate de recurent în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 Cod de Procedură Civilă. Prin urmare, argumentele recursului nu indică încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură civilă. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii 3 contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de administratorul Gospodăriei Ţărăneşti „Alcaz G.A.” Alcaz Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de administratorul Gospodăriei Ţărăneşti „Alcaz G.A.” Alcaz Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3