2rac-69/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă S. Namaşco dosarul nr.2rac-69/14 instanţa de apel N. Craiu L. Bulgac A. Minciuna ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Fluxserv”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Fluxserv” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „IGC-Contruct” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „IGC-Construct”, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 17 noiembrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 31 decembrie 2010, Societatea cu răspundere limitată „Fluxserv” a depus la Judecătoria Economică de Circumscripţie o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „IGC-Construct” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Fluxserv” a indicat că la 09 februarie 2009 a încheiat cu SRL „IGC-Construct” contractul nr. 022, având ca obiect îndeplinirea de către SRL „Fluxserv” a lucrărilor de proiectare a sistemelor de încălzire şi ventilare a centrului comercial situat pe str. Eminescu 24, or. Ungheni. Volumul de lucrări, sarcinile de lucrări sunt specificate în anexa nr. 1 din 09 februarie 2009 la contractul dat. Termenul de efectuare a lucrărilor a fost racordat la înţelegerea părţilor, în dependenţă de prezentarea de către beneficiar a documentelor necesare în conformitate cu capitolul 4 al contractului încheiat.

Condiţii referitor la achitarea remunerării pentru efectuarea lucrărilor este specificată în anexa nr. 2 din 09 februarie 2009 la contractul dat, conform căruia costul lucrărilor este estimată în mărime de 10000 lei inclusiv 20% TVA, dintre care 50% din sumă a fost achitată în avans, restul urma să fie achitată după trecerea proiectului a expertizei de stat. Lucrările de proiectare a sistemelor de încălzire şi ventilare au fost îndeplinite în volumul în care au fost negociate şi descrise în contract. Confirmarea executării lucrărilor este reflectată în Actul de predare-primire a lucrărilor nr. 1 022/26 din 08 septembrie 2009, semnate de ambele părţi contractante. Această modalitate de recepţionare este prevăzută în pct. 5.5 din contract, confirmând faptul că pârâtul nu a înaintat careva pretenţii.

Respectiv după semnarea actului de predare-primire pârâtul urma să prezinte proiecte spre aprobare Serviciului de Stat pentru Verificare şi Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor. Dar, nici până în prezent pârâtul nu le-a prezentat la verificare. Transmiterea proiectelor şi petrecerea expertizei este o condiţie specificată în anexa nr. 2 din 09 februarie 2009 la contractul nr. 002, conform căreia pârâtul urmează să-i plătească restul 50% din valoarea lucrărilor, adică suma de 5000 lei. La 03 septembrie 2010 a fost semnată Anexa nr. 3 la contractul nr. 022 din 09 februarie 2009, prin care părţile au convenit asupra momentului de achitare pentru lucrările efectuate.

Astfel, pârâtul s-a obligat să achite suma restantă în mărime de 5000 lei, până la data de 14 septembrie 2010, adică până la prezentarea proiectelor spre aprobare Serviciului de Stat pentru Verificare şi Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor, însă din motive necunoscute pârâtul tergiversează atât achitarea sumei datorate, cât şi prezentarea proiectelor spre aprobare. La 09 noiembrie 2010, i-a expediat pârâtului o pretenţie cu aviz de recepţionare, în care a solicitat să fie înaintate spre aprobare proiectele timp de 10 zile din momentul recepţionării pretenţiei, sau în caz contrar să fie achitată suma restantă timp de 5 zile de la expirarea termenului acordat pentru prezentarea proiectelor spre aprobare.

Dar, până la moment în adresa lor nu a parvenit nici un răspuns. Dat fiind faptul că pârâtul a fost înştiinţat despre achitarea datoriei existente din momentul expirării termenului de 5 zile, acordat pentru achitarea datoriei a calculat penalitatea prevăzută de pct. 8.7 din contractul încheiat în mărime de 0,1% din suma datorată, care constituie 90 lei. Asemenea a fost preîntâmpinat despre aplicarea penalităţii în mărime de 300 euro. Cere SRL „Fluxserv” încasarea de la SRL „IGC-Construct” a datoriei în sumă de 5000 lei, penalitatea în mărime de 90 lei, penalitatea contractuală în mărime de 300 euro, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 372,81 lei.

Ulterior, SRL „Fluxserv” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat de a încasa din contul SRL „IGC-Construct” penalitatea în sumă fixă prevăzută de pct. 8.7 în mărime de 3000 euro, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2500 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 372,81 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 17 noiembrie 2011 acţiunea SRL „Fluxserv” a fost admisă şi a fost încasat de la SRL „IGC- Construct” în beneficiul SRL „Fluxserv” penalitatea în sumă de 300 euro conform cursului valutar oficial stabilit de Banca Naţională a Republicii Moldova la momentul executării hotărârii judecătoreşti, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2500 lei şi taxa de stat în sumă de 372,81 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „IGC-Construct”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 La 03 decembrie 2013, SRL „Fluxserv” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul SRL „Fluxserv”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material.

Consideră că instanţa de apel greşit a concluzionat că SRL „Fluxserv” este proiectant, adică executor a lucrărilor de ventilare şi încălzite, iar beneficiar fiind SRL „IGC-Construct” şi SRL „Fluxserv” urma să prezinte proiectul elaborat spre verificare şi dacă acesta corespundea tuturor normativelor în construcţii numai atunci recurentul putea să înainteze careva cerinţe faţă de SRL „IGC-Contruct” privind repararea prejudiciului şi încasarea altor cheltuieli de judecată şi că vinovat de tergiversarea prezentării proiectului spre verificare este însăşi SRL „Fluxserv”. Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că contractul nr. 022 din 09 februarie 2009 este un contract de subantrepriză şi că antreprenor general adică SRL „IGC-Construct” este responsabil pentru proiectarea integrală cu toate compartimentele a centrului comercial din or.

Ungheni, str. Eminescu, 24. La 13 ianuarie 2014, SRL „IGC-Construct” a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului SRL „Fluxserv” ca fiind inadmisibil depus cu omiterea termenului prevăzut de art. 434 CPC. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate SRL „Fluxserv” în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului şi din cererea de recurs urmează că reprezentantul recurentului SRL „IGC-Contruct a fost prezent în şedinţa instanţei de judecată din 23 ianuarie 2013, cînd a fost emisă decizia instanţei de apel contestată. Mai mult, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei instanţei de apel din 23 ianuarie 2013 la 05 februarie 2013. Pe când recursul este depus la 03 decembrie 2013, adică după expirarea termenului de 2 luni, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit, iar argumentele recurentului precum că a luat cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 07 octombrie 2013 nu pot fi reţinute.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că SRL „Fluxserv” a depus cererea de recurs cu depăşirea termenului de 2 luni, cu aproximativ 10 luni, de la data comunicării deciziei integrale a instanţei de apel, completul 3 Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Fluxserv” ca inadmisibil. În acest sens se invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului expusă în hotărârile Pîrnău şi alţii din 31 ianuarie 2012, Melnic din 14 noiembrie 2006 şi Ceachir din 15 ianuarie 2008 contra Moldovei.

În conformitate cu art. 270 art.433 lit. a) şi art.440 alin.(1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii cu răspundere limitată „Fluxserv” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4