2ra-364/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-364/14 instanţa de apel – V. Pruteanu, I. Cimpoi, M. Guzun DECIZIE 24 ianuarie 2014- mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Andrei Guzun în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Feodorei Botnari împotriva lui Andrei Guzun cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013, prin care a fost admis parțial apelul declarat de Andrei Guzun, casată parțial hotărârea Judecătoriei Criuleni din 05 iunie 2013 în partea reparării prejudiciului material și în partea dată trimisă pricina la rejudecare în prima instanță, în rest hotărârea a fost menținută constată: La 20 august 2012, Feodora Botnari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Guzun cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 22 mai 2012 Andrei Guzun a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal şi supus unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 4000 lei, adică 200 u. c, fără privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport.

Menționează că din sentinţă rezultă că Andrei Guzun la 20 decembrie 2012 pe la orele 08-30 conducând autoturismul de model „Audi-100” cu n/î CR AP 99 şi deplasându-se pe traseul M2 Chişinău - Soroca în direcţia Soroca la km 48 a ignorat cerinţele art. 45 alin. (2) şi 49 Regulamentul Circulaţiei Rutiere şi anume observând pe partea carosabilă automobilul de model „VAZ-2114”, care staţiona cu indicatorul în direcţie stânga inclus, nu a redus viteza şi nu a oprit pentru a pune în pericol siguranţa traficului şi nu a lăsat liber un spaţiu liber faţă de vehiculul precedent, care să-i permită să oprească sau să evite coliziunea şi în consecinţă a tamponat autoturismul de model „VAZ-21144”. În rezultatul acestor încălcări a RCP a cauzat din imprudenţă pătimitei Ludmila Muntean vătămări corporale medii a integrităţii corporale.

Afirmă că a fost deteriorat autoturismul de model „VAZ-2114” procurat în anul 2008 la preţul de 81964 lei. Susține că după producerea accidentului a primit de CA „Astera Grup” SRL suma de 32678 lei. Indică că la momentul producerii accidentului, 20 decembrie 2010 costul automobilului era de 64752 lei/81964-21%, conform Hotărârii nr. 13/1 din 03 aprilie 2008 a comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule (Anexa tabelul nr. 1 coeficienţilor de uzură pentru autovehicule a căror masă totală maximă de locuri pe scaune nu este mai mare de 9). Menționează că conform actului de evaluare nr. 0516 R costul pieselor restante constituie 32074 lei.

La fel, afirmă că conform Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori: diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate. Susține că a primit de la Compania de Asigurări suma de 32678 lei şi a rămas suma de 32074 lei, care este obligat să o achite Andrei Guzun. Mai indică că SRL „Autocomfix” a emis scrisoarea nr. 0516 din 24 decembrie 2010, prin care se confirmă faptul, că pentru a repara automobilul de model „VAZ-2114” n/î OR BE 149 sunt necesare cheltuieli care depăşesc valoarea rămasă a autovehiculului la momentul accidentului.

O aşa situaţie este calificată ca distrugere totală. Consideră că din cauza dată este necesar ca Andrei Guzun să achite suma de 31074 lei. Menționează că prin acțiunile iresponsabile ale pârâtului după producerea accidentului i-a fost pricinuit un prejudiciu moral pe care îl estimez la suma de 15000 lei. Solicită încasarea de la Andrei Guzun în beneficiul său a sumei de 32074 lei, a pagubei morale în sumă de 15000 lei și cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2012 a fost încetat procesul și explicat reclamantei Feodora Botnari că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2013 a fost admis recursul declarat de către Feodora Botnari, casată încheierea primei instanțe și remisă cauza la rejudecare în Judecătoria Criuleni în același complet de judecători.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 05 iunie 2013 acțiunea a fost admisă integral, încasat de la pârâtul Andrei Guzun în beneficiul reclamantei Feodora Botnari cu titlu de prejudiciu material suma de 32074 lei, prejudiciu moral - 15000 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii în sumă de 4500 lei, în total suma de 51574 lei și încasat de la pârâtul Andrei Guzun în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1547,22 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 a fost admis parțial apelul declarat de Andrei Guzun, casată parțial hotărârea primei instanțe în partea reparării prejudiciului material și în partea dată trimisă pricina la rejudecare în prima instanță, în rest hotărârea a fost menținută.

La 07 noiembrie 2013 Andrei Guzun a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea încasării cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 15000 lei și cheltuielilor de judecare a pricinii în mărime de 4500 lei, cât și taxei de stat în sumă de 1547,22 lei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cerințele menționate să fie respinse. Susține că a făcut cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel la 09 octombrie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul parțial cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată, în partea menținerii hotărârii primei instanțe. Invocă că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea materială.

Consideră că la adoptarea hotărârii din 05 iunie 2013 instanța a interpretat eronat legea materială. Menționează că din conţinutul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 rezultă că rejudecării va fi supus faptul reparării prejudiciului material, iar repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii în sumă de 4500 lei, cât şi taxa de stat în sumă de 1547,22 lei au fost menţinute. Astfel dacă se deduce că taxa de stat a fost calculată din suma totală de 51574 lei, iar rejudecării va fi supus prejudiciul material în sumă de 32047 lei, deci taxa de stat urma a fi modificată şi nu menţinută. Consideră că la fel instanţa de apel urma să modifice şi cuantumul cheltuielilor de judecată în raport proporțional cu partea hotărârii menţinute.

Menţionează că instanţa de apel la adoptarea deciziei a încălcat și a interpretat eronat legea materială din care motiv decizia instanţei de apel urmează a fi casată în partea menţinerii hotărârii primei instanțe cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi cheltuielilor de judecare a pricinii în sumă de 4500 lei, cât şi taxei de stat în sumă de 1547,22 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 07 noiembrie 2013 împotriva deciziei instanţei de apel din 25 septembrie 2013, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Astfel, la caz se constată că Feodora Botnari înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Andrei Guzun a solicitat încasarea de la ultimul în beneficiul ei a sumei de 32074 lei cu titlu de prejudiciu material, a pagubei morale în sumă de 15000 lei și cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauza dată, prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii integrale a acţiunii, încasând de la Andrei Guzun în beneficiul Feodorei Botnari cu titlu de prejudiciu material suma de 32074 lei, prejudiciu moral în mărime de 15000 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii în sumă de 4500 lei, în total suma de 51574 lei, la fel s-a dispus încasarea de la Andrei Guzun în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1547,22 lei. Judecând apelul declarat de către Andrei Guzun instanţa de apel l-a găsit întemeiat, casând parțial hotărârea primei instanţe în partea reparării prejudiciului material și trimiterea pricinii în partea dată la rejudecare, iar în rest a menținut hotărârea primei instanţe.

După cum rezultă din recursul declarat de către Andrei Guzun, ultimul invocă dezacordul cu hotărârile instanţelor de judecată ierarhic inferioare în partea încasării de la el în beneficiul Feodorei Botnari cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 15000 lei, a cheltuielilor de judecare a pricinii în sumă de 4500 lei, cât și taxei de stat în sumă de 1547,22 lei. Instanţa de recurs, verificând, prin prisma criticelor formulate în recurs, legalitatea deciziei contestate conchide că concluzia instanţei de apel cu privire la repararea prejudiciului moral este întemeiată. În susţinerea opiniei date se reţin prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil care indică că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Deoarece, ca temei de încasare a prejudiciului moral Feodora Botnari a invocat sentinţa Judecătoriei Orhei din 22 mai 2012 prin care Andrei Guzun a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, la caz au relevanţă şi prevederile art. 219 alin. (1) CPP, care prevede că persoanele fizice şi juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot înainta o acţiune civilă privitor la despăgubire, inclusiv prin repararea prejudiciului moral.

Or, prin sentinţa menţionată, rămasă irevocabilă la 07 iunie 2012, s-a constatat că urmare a accidentului rutier produs din vina lui Andrei Guzun, a fost deteriorat automobilul de model „VAZ-2114” n/î OR BE 149 ce aparţine cu drept de proprietate Feodorei Botnari. Astfel, prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs constată că Feodora Botnari este în drept de a pretinde la încasarea prejudiciului moral ca urmare a acţiunilor ilicite a lui Andrei Guzun, interzise de legea penală. Conform, art. 1422 alin. (1) Cod civil prevede că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Art. 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate, caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Având în susţinere prevederile legale suscitate, instanţa de recurs relevă că instanţele de judecată ierarhic inferioare justificat au determinat şi mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat Feodorei Botnari în mărime de 15000 lei, reieşind din gravitatea şi caracterul suferinţelor, starea de stres şi frustrare suportate de către ultima atât la momentul producerii accidentului rutier cât şi după, precum şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie intimatului. Astfel fiind, nu poate fi reținută invocarea recurentului precum că instanţa de apel la adoptarea deciziei cu privire la încasarea prejudiciului moral a încălcat și a interpretat eronat legea materială. Totodată, instanţa de recurs constată ca justă şi soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la admiterea capătului de cerere ce ţine de încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică.

La acest segment se vor reţine prevederile art. 94 alin. (1) CPC din care rezultă că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată, precum se va reţine şi art. 96 alin. (1) CPC care prevede că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Reieşind din prevederile normei enunţate, se constată că instanţa de apel întemeiat a reţinut bonurile de plată nr. 663533 din 23 octombrie 2012 şi nr. 663576 din 03 iunie 2013, conform căror Feodora Botnari a suportat la judecarea prezentei pricini cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică acordată de către avocatul Valeriu Covas în sumă de 4500 lei (f. d. 65, 98), considerându-le ca reale, necesare şi rezonabile.

Pe de altă parte, Colegiul consideră întemeiate obiecţiile recurentului cu privire la cuantumul taxei de stat încasat prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 05 iunie 2013, menţinută în această parte şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013. Astfel, conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) a Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial, urmează a fi plătită taxa de stat în mărime de 3 % din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei de la persoanele fizice. Iar conform lit. e) al aceluiaşi alineat pentru cererile de chemare în judecată cu caracter nepatrimonial, urmează a fi plătită taxa de stat în mărime de 500 %, cota procentuală fixă fiind calculată în unităţi convenţionale, care este egală cu 20 de lei.

Reieşind din conţinutul cererii de chemare în judecată, reclamanta Feodora Botnari a solicitat încasarea de la Andrei Guzun în beneficiul său a sumei de 32074 lei cu titlu de prejudiciu material şi 15000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. Prin urmare, având în susţinere prevederile suscitate, se constată că instanţele de judecată ierarhic inferioare incorect au stabilit că taxa de stat pentru acţiunea cu privire la încasarea prejudiciului moral, care este o cerinţă cu caracter nepatrimonial, urmează a fi încasată în mărime de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, pentru acţiunea dată urmând a fi încasată taxa de stat în mărime de 100 lei.

Mai mult, incorect instanţa de apel a menţinut şi hotărârea primei instanţe prin care a fost încasată taxa de stat pentru examinarea cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material, or odată ce hotărârea primei instanţe în partea dată a fost casată cu remiterea cauzei la rejudecare, prima instanţă urmează să se pronunţe referitor la suma taxei de stat la emiterea hotărârii, în dependenţă de soluţia adoptată pe capătul dat de cerere.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul decalarat de către Andrei Guzun şi de a modifica decizia instanţei de apel şi hotărârea primei în partea îmcasării taxei de stat, micşorând suma încasată din contul lui Andrei Guzun în beneficiul statului cu titlu de taxă de stat de la 1547,22 lei pentru până la 100 lei, iar în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică decizia instanţei de apel şi hotărâre primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Andrei Guzun. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Criuleni din 05 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a a Feodorei Botnari împotriva lui Andrei Guzun cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și repararea prejudiciului moral, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul lui Andrei Guzun în beneficiul statului cu titlu de taxă de stat de la 1547,22 (una mie cinci sute patruzeci şi şapte, 22 bani) lei până la 100 (una sută) lei.

Decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Criuleni din 05 iunie 2013 în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică se menţin. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu