3ra-99/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Orîndaş dosarul nr.3ra-99/14 instanţa de apel: A.Minciuna L.Bulgac, L.Popova ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Aglicacom-Fruct”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aglicacom-Fruct” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la anularea prescripţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 01 aprilie 2013 SRL „Aglicacom-Fruct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la anularea prescripţiei.

In motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, SRL „Aglicacom-Fruct” este titularul licenţei seria A MMII nr. 038265 din 06 octombrie 2011 pentru desfăşurarea genului de activitate „extragerea substanţelor minerale utile” cu termen de valabilitate până la 06 octombrie 2016. În baza prescripţiei nr. 04/16 din 23 ianuarie 2013 emise în urma sesizării Ministerului Mediului nr. 08-05/1776, Camera de Licenţiere a obligat SRL „Aglicacom-Fruct” să-şi ajusteze activitatea conform prevederilor legale până la 23 aprilie 2013 şi anume, să utilizeze terenul conform destinaţiei acestuia, potrivit art. 29 Cod funciar, avertizând SRL „Aglicacom-Fruct” despre posibilitatea retragerii licenţei în caz de neîndeplinire a prescripţiei nominalizate.

SRL „Aglicacom-Fruct” consideră actul emis de Camera de Licenţiere unul ilegal şi care urmează a fi anulat, deoarece prevederile art. 29 Cod funciar nu sunt aplicabile raportului de extragere a substanţelor minerale utile. Reclamanta SRL „Aglicacom-Fruct” solicită anularea prescripţiei nr. 04/16 din 23 ianuarie 2013 emisă de Camera de Licenţiere. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 iunie 2013 acţiunea s-a respins. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 s-a admis apelul declarat de SRL „Aglicacom-Fruct”, s-a casat hotărîrea primei instanţe, s-a emis o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care procesul civil în pricina la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aglicacom-Fruct” împotriva Camerei de Licenţiere cu privire la anularea prescripţiei s-a încetat în baza art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă.

La 23 octombrie 2013 SRL „Aglicacom-Fruct” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 2 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Aglicacom-Fruct” ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Aglicacom-Fruct” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3