2rac-67/14 — Repararea prejudiciului material în formă de venit ratat

dosarul nr. 2rac-67/14 prima instanţă: Gh.Munteanu instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, A.Albu ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Asinariş”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aragonvis-Com” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Asinariş” cu privire la repararea prejudiciului material în formă de venit ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Asinariş” şi modificată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 februarie 2012, cu micşorarea sumei venitului ratat încasat, c o n s t a t ă La 23 iulie 2008, Societatea cu Răspundere Limitată „Aragonvis-Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Asinariş” cu privire la repararea prejudiciului material în formă de venit ratat.

În motivarea acţiunii reclamantul, SRL „Aragonvis-Com” a indicat că la 10 martie 2007 a încheiat cu SRL „Iularia-Prim” un contract cu privire la păstrarea în depozitul acesteia a utilajului agricol şi anume: semănătoarea de marcă „Multicorn” nr. de înregistrare 37, certificat de înregistrare seria MA006804 din 07 februarie 2007 şi încărcătorul de cereai ZPS-100 nr. de înmatriculare 36, certificat de înregistrare seria MA006803 din 07 februarie 2007 care îi aparţin cu drept de proprietate. Ulterior, SRL „Asinariş” a primit în proprietate depozitul în care se păstra utilajul agricol al reclamantului în temeiul hotărîrii Judecătoriei rl.

Rîşcani din 11 septembrie 2007, care a intrat în vigoare la 02 octombrie 2007. Depozitul ce aparţinea SRL „Iularia Prim” a fost sechestrat de Inspectoratul Fiscal Rîşcani în contul datoriilor faţă de buget, fapt confirmat prin certificatele IFS Rîşcani din 09 iulie 2007 nr.79-4-268/3643 şi nr.79-4-367/4226 din 18 septembrie 2007, precum şi actul de sechestru nr.0009675 din 16 octombrie 2006. Însă, utilajul agricol ce se afla la păstrare şi care aparţine reclamantului nu a fost eliberat de către noul proprietar al depozitului SRL „Asinaris”, prin urmare, SRL „Aragonvis-Com” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la obligarea SRL „Asinariş” privind revendicarea bunului. Prin hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 aprilie 2008, SRL „Asinaris” a fost obligată de a restitui SRL „Aragonvis-Com” utilajul agricol.

Conform actului de transmitere a tehnicii agricole din 30 aprilie 2008 SRL „Asinariş” a transmis SRL „Aragonvis-Com” utilajul agricol nominalizat, aflat în depozit.

Tot odată, reclamantul susţine că la data de 25 februarie 2012 a încheiat cu GŢ „Beliuvschoi Oleg” un contract de semănare a suprafeţei de 10 ha cu sfeclă de zahăr şi 30 ha cu soia în perioada 15 martie 2007 – 15 mai 2007 şi la 16 februarie 2008 un contract de semănare a 15 ha cu sfeclă de zahăr şi 35 ha cu soia în 2008. La 27 februarie 2007, SRL „Aragonvis-Com” a încheiat un contract cu CAP „Vinampex-Agro” de semănare a suprafeţei de 20 ha de sfeclă de zahăr şi 60 ha de soia de la 16 martie 2007 pînă la 16 mai 2007. La 12 martie 2007, SRL „Aragonvis-Com” a încheiat cu SRL „Iularia-Prim” un contract de prestare a serviciilor de semănare a suprafeţei de 200 ha cu floarea- soarelui în perioada 15 martie 2007 – 15 mai 2007. Potrivit certificatului eliberat de SA „Acord”, serviciile de însămânţare a unui ha cu semănătoarea de marca „Multicorn” în anul 2007 erau de 200 lei pentru un ha, iar în anul 2008 - 250 tei pentru un ha.

Prin urmare, reclamantul a ratat un venit de 8000 lei în toamna 2007 şi 12500 lei în primăvara 2008, care urma să-i primesc de la GŢ „Beliuvschoi Oleg”, 16000 lei care urma să-i primesc de la CAP „Vinampex-Agro” şi 40000 care urma să-i primesc de la SRL „Iularia-Prim”. Astfel, din cauza acţiunilor ilegale ale pîrîtului reclamantul nu a avut posibilitatea de a executa obligaţiile contractuale şi a ratat primirea unui venit. Mai mult ca atît, reclamantul nu a avut posibilitatea de a se folosi de semănătoare pentru însămânţarea terenurilor proprii, care le arendează de la proprietarii de terenuri agricole, din care trebuia să însămânţăm 420 ha în toamna 2007 şi 517 ha în primăvara 2008. Din care motiv reclamantul a împrumutat semănători de la alţi agenţi economici şi achitat 84000 lei în 2007 şi 129250 lei în 2008. Cere reclamantul, SRL „Aragonvis-Com” încasarea de la SRL „Asinariş” a venitului ratat în mărime de 289750 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 februarie 2012, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea de la SRL „Asenariş” în beneficiul SRL „Aragonvis-Com” venitul ratat în sumă de 147700 lei, 4431 lei taxa de stat şi 4000 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2012, apelul declarat de SRL „Asinariş” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013,a recursul declarat de SRL „Asinariş” a fost admis, fiind casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2012 şi cauza a fost restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013, apelul declarat de SRL „Asinariş” a fost admis şi a fost modificată hotărîrea primei instanţe în partea încasării venitului ratat cu micşorarea sumei încasate de la 147700 lei pînă la 76500 lei. Astfel, instanţa de apel în susţinerea poziţiei sale a invocat că depozitul în care a fost dat la păstrare semănătoare de marca „Multicorn”, cu numărul de înregistrare 37 a fost în posesia SRL „Asinariş” din 22 februarie 2007 cînd a avut loc ridicarea bunurilor cumpărate la licitaţia şi transmiterea cumpărătorului SRL „Asinariş”, ce se confirmă prin actul nr.0003824 din 22 februarie 2007, întocmit de către IFS Rîşcani şi semnat inclusiv de reprezentantul SRL „Asinariş”, N.Guţul.

De asemenea, prima instanţa şi instanţa de apel au constatat că pe tot parcursul examinării pricinii şi în cererea de apel, SRL „Asinariş” se apără pe motivul că nu recunoaşte faptul că SRL „Aragonvis-Com” este proprietar anume a semănătoarei de marca „Multicorn” cu numărul de înregistrare 37, certificat de înregistrare seria MA006804 din 07 februarie 2007, care se afla în depozit, invocînd precum că, ultimul este proprietar altei semănătoare procurate de la SRL „Iularia Prim”. La 04 decembrie 2013, SRL „Asinariş” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii sau restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului recurentul, SRL „Asinariş” a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii civile, au încălcat esenţial legea şi a aplicat eronat normele de drept material. În special, s-a invocat că la 22 februarie 2007, IFS Rîşcani a transmis în posesia SRL „Asinariş” numai depozit, dar nu a transmis nici cheie de la depozit, nici semănătoare ce se află în depozit. Mai mult ca atît, la materialele dosarului nu sunt prezentate probe care ar confirma că faptul că semănătoarea era în depozit în perioada cînd intimatul era obligat de a semăna câmpurile. Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Asinariş” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Mai mult ca atît, instanţa de apel a reţinut ca justă şi întemeiată concluzia instanţei de fond, precum că, în perioada cînd SRL „Aragonvis-Com” fiind proprietar semănătoarei de marca „Multicorn” numărul de înregistrare 37, certificat de înregistrare seria MA006804 din 07 februarie 2007 şi încărcătorului de cereale ZPS-100 numărul de înmatriculare 36,urma să-şi execute obligaţiile contractuale de însămânţare a terenurilor, în perioada martie – mai 2007, bunurile menţionate nu erau în posesia SRL „Aragonvis-Com”, fiind reţinută semănătoarea în depozit care era în posesia SRL „Asinariş”, care la rândul său refuza să elibereze SRL „Aragonvis-Com”, astfel posedând de acesta bunuri cu rea credinţă.

Mai mult ca atît, din demersului din 08 februarie 2011 a directorului SRL „Asinaris”, S.Guţu înaintat către Procuratura rl. Rîşcani, rezultă că la momentul procurării la licitaţie a depozitului, în depozit se afla o semănătoare „Multicorn”. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Asinariş”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu răspundere Limitată „Asinariş” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă