2ra-7/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, partajarea proprietăţii comune dobândite în concubinaj, încasarea sumei, dobânzii şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Gîscă dosarul nr. 2ra-7/14 instanţa de apel – M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentin Bandalac în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Bandalac împotriva Adelinei Filimon cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, partajarea proprietăţii comune dobândite în concubinaj, încasarea sumei, dobânzii şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Valentin Bandalac şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 decembrie 2010, prin care acţiunea a fost respinsă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins recursul depus de Valentin Bandalac şi menţinută încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 27 iulie 2011, prin care a fost anulat sechestrul şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2012, prin care a fost respins demersul apelantului Valentin Bandalac cu privire la numirea unei expertize contabile constată: La 09 iulie 2008, Valentin Bandalac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Adelinei Filimon cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, partajarea proprietăţii comune dobândite în concubinaj şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiuni a indicat că din anul 1999 s-a aflat în relaţii de concubinaj cu Adelina Filimon şi au dus o gospodărie comună până în prezent. Menţionează că în scopul creării unei baze materiale stabile la formarea unei noi familii, el a vândut două apartamente în mun. Chişinău la preţul de 14000 dolari SUA şi au emigrat împreună iniţial în Italia, ulterior în Regatul Unit al Marii Britanii. În emigraţie s-au aflat 7 ani, dintre care 5 ani s-a aflat împreună cu pârâta, preponderent în Regatul Unit al Marii Britanii în perioada anilor 2002-2007. 1 Afirmă că în perioada anilor 2000 - 2001 el i-a transferat Adelinei Filimon din Marea Britanie în Republica Moldova pentru necesităţi circa 8000 dolari SUA.

Susţine că în Anglia ambii aveau un venit aproape egal şi o parte din banii câştigaţi de pârâtă îi cheltuiau pentru achitarea chiriei, hranei şi îmbrăcămintei, iar altă parte din banii câştigaţi de ultima şi cei câştigaţi de el îi depuneau pe cont. Împreună cu pârâta au decis ca toate mijloacele financiare să fie transferate pe un cont deschis la bancă pe numele tatălui concubinei, Ion Filimon, care domicilia în satul Ghetlova, raionul Orhei, pentru ca ultimul să-i investească în construcţia unui imobil, în care urmau să locuiască împreună. Astfel, în total au transferat suma de 53000 euro. Afirmă că la 09 septembrie 2005 Ion Filimon, din numele lor, a încheiat contractul nr. 12/5 cu ÎM „Tenadria” SRL cu privire la construcţia unui apartament compus din 2 odăi, cu suprafaţa totală de 75 m.p., din str. Rădăuţanu, 9, bloc 4, mun.

Chişinău, respectiv o parte din banii transferaţi în sumă de 27000 Euro în avans, Ion Filimon i-a depus pe contul firmei de construcţie ÎM „Tenadria” SRL. Iar ulterior, la indicaţia lor tatăl pârâtei a modificat contractul nominalizat privind construcţia unui apartament pe aceiaşi adresă compus din 2 odăi, cu suprafaţa totală de 103 m.p. Reclamantul susţine că la 12 aprilie 2008 împreună cu pârâta au dat cu împrumut fratelui ultimei, Viorel Filimon suma de 10000 Euro pentru a-şi organiza o afacere, însă după divergenţele apărute, familia Filimon a considerat că aceşti bani aparţin numai pârâtei şi de aceea această sumă a fost investită în construcţia apartamentului în litigiu. Astfel, 4500 Euro din suma de 10000 euro Ion Filimon i-a depus pe contul antreprenorului - ÎM „Tenadria” SRL.

Menţionează că în luna noiembrie 2007 au revenit cu pârâta în Republica Moldova şi au continuat să ducă o gospodărie comună, locuind în apartamentul nr. 34 din str. Mircea cel Bătrân, 21, care aparţine surorii sale, Alexandra Tcaci. Mai indică că în timpul concubinajului cu Adelina Filimon au procurat bunuri materiale şi anume: un aparat Fax la preţul de 250 Euro, o cameră video „Hitaci” la preţul de 500 Euro, un laptop „Toshiba” la preţul de 600 Euro, o maşină de cusut la preţul de 200 Euro, un aragaz „ZASS” la preţul de 3100 Euro, un frigider „Samsung” la preţul de 4800 lei, 2 biciclete a câte 250 Euro, precum şi alte bunuri. Susţine că după ce ÎM „Tenadria” SRL le-a atribuit apartamentul nr. 3 din str. Rădăuţanu, 9, bloc.

4, mun. Chişinău, s-a efectuat o reconstrucţie a acestui apartament, iar pentru finisarea lucrărilor de construcţie din banii lui s-au procurat materiale de construcţie în asortiment în sumă de 3500 Euro, pe care le-a lăsat la păstrare în seama maistrului de pe acest şantier şi le-a depozitat în ap. 54, str. Rădăuţanu, 9, bloc 4, mun. Chişinău. Ulterior, relaţiile s-au întrerupt din vina pârâtei şi deoarece blocul locativ nu a fost dat în exploatare, apartamentul în care s-au investit banii încă nu este înregistrat în modul stabilit la OCT Chişinău, filiala ÎS „Cadastru”, consideră posibilă partajarea în natură a apartamentului nominalizat. Solicită partajarea investiţiei în sumă de 31500 Euro, depusă în construcţia apartamentului cu 2 odăi a blocului locativ din mun.

Chişinău, str. Rădăuţanu, 9, bloc 2 4, prin atribuirea fiecăruia ½ cotă-parte, ceea ce constituie câte 15750 Euro pentru fiecare, obligarea pârâtei de a restitui materialelor de construcţie procurate personal şi depozitate în ap. 54 din str. Rădăuţanu, 9, bloc 4, mun. Chişinău, repararea prejudiciului moral în sumă de 150000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 12 ianuarie 2009, Valentin Bandalac a înaintat o cerere suplimentară, solicitând atragerea lui Ion Filimon în calitate de copârât, partajarea în 1/2 cote-părţi averea dobândită în comun cu Adelina Filimon în perioada concubinajului şi anume a bunurilor mobile, încasarea din contul pârâtei a sumei de 2700 lei, echivalent a ½ cotă- parte din fondul statutar al firmei înfiinţate împreună cu ea sub denumirea SRL „Valad-Exim” şi ½ din cheltuielile legate de înregistrarea şi lichidarea acestei firme la CÎS al MDI al RM în sumă de 616,75 lei, în total: 3316,75 lei, în temeiul art. 585 CC încasarea în mod solidar din contul Adelinei Filimon şi al copârâtului Ion Filimon a unei dobânzi egale cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, începând cu 08 iulie 2008 şi până la data pronunţării unei decizii definitive şi irevocabile pe acţiunea în cauză şi obligarea Adelinei Filimon şi copârâtului Ion Filimon să-i restituie lucrurile personale.

Totodată, a solicitat modificarea sumei din acţiunea iniţială investită în construcţia apartamentului din complexul locativ din str. Rădăuţanu, mun. Chişinău din 315000 Euro în suma de 26900 Euro. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că pârâtă neagă faptul că timp îndelungat au dus căsnicie comună, convieţuind în relaţii de concubinaj, iar banii investiţi în apartamentul din str. S. Rădăuţanu mun. Chişinău considerând că îi aparţine doar ei. Menţionează că conform materialelor pe care le-a solicitat de la organele de drept, Adelina Filimon până în prezent refuză să-i întoarcă lucrurile personale.

Le fel, fiind confirmat şi faptul că Ion Filimon, văzând că relaţiile cu fiica lui s-a destrămat, în scopul tăinuirii unei părţi din banii care îi aparţin şi întru împiedicare a procesului de partajare a banilor investiţi, a reziliat contractul de investiţie şi a încheiat un alt contract cu nr. 398/08 din 07 iulie 2008 cu acelaşi antreprenor pe un alt apartament, fără a-l înştiinţa despre acest fapt. Astfel, SRL „Tenadria” i-a atribuit Adelinei Filimon un nou apartament în acelaşi complex locativ doar că în altă casă, conform contractului nou încheiat. Mai indică că în perioada convieţuirii împreună cu Adelina Filimon a înfiinţat firma cu denumirea SRL „Valad-Exim” cu adresa juridică: Chişinău, str. Cuza Vodă, nr. 8, ap. 68, astfel 1/2 din mijloace băneşti a investit în fondarea firmei, iar după ce s- au despărţit şi în desfiinţarea ei.

Susţine că a investit în această procedură 3316,75 lei, cu toate acestea Adelina Filimon refuză să desfiinţeze firma şi să-i întoarcă banii investiţi în această afacere. Suplimentar mai indică reclamantul că împreună cu pârâta, după întoarcerea din Marea Britanie au procurat un şir de lucruri valoroase, în deosebi electrocasnice pentru noul apartament, iar Adelina Filimon refuză să le partajeze sau să-i întoarcă jumătate din banii investiţi. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 12 ianuarie 2009 a fost respinsă cererea lui Valentin Bandalac cu privire la atragerea în proces în calitate de copârât pe Ion Filimon 3 Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 05 iunie 2009 acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost încasat în bugetul statului de la Valentin Bandalac taxa de stat suplimentară în sumă de 4301,08 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2009 a fost admis apelul declarat de către Valentin Bandalac, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă. La 04 februarie 2009 Valentin Bandalac a depus cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor sale, solicitând atragerea în proces în calitate de copârât pe intervenientul accesoriu Ion Filimon, recunoaşterea dreptului de proprietate pierdut a lui Ion Filimon şi Adelinei Filimon asupra investiţiei în sumă de 530854 lei, care se echivalau cu 26900 Euro, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra investiţiei în sumă de 530854 lei, care se echivalau cu 26900 Euro, depusă în construcţia apartamentului nr. 38 A, cu 2 odăi al blocului locativ din mun.

Chişinău, str. Sergiu Rădăuţanu, 9, bloc 4, partajarea în două părţi egale a materialelor de construcţie procurate de el împreună cu pârâta, care sunt depozitate în ap. 54 din str. Rădăuţanu, 9, bloc 4, mun. Chişinău cu încasarea costului materialelor de construcţie în sumă de 1750 Euro în schimbul acestora, încasarea din contul pârâtei a sumei de 2700 lei, echivalentă a ½ din fondul statutar al firmei înfiinţate împreună sub denumirea SRL „Valad-Exim” cu adresa juridică: mun.

Chişinău, str. Cuza Vodă, 8 ap. 68 şi ½ din cheltuielile legate de înregistrarea şi lichidarea firmei nominalizate în sumă de 616,75 lei, iar în total a sumei de 3316,75 lei, încasarea din contul pârâţilor Ion Filimon şi Adelina (Filimon) Ciobanu a dobânzii egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, începând cu 08 iulie 2008 şi până la data pronunţării unei decizii irevocabile pe acţiunea în cauză, încasarea din contul pârâţilor a sumei de 880 Euro, cu titlu de sultă pentru lucrurile personale utilizate, repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 150000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3995 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 decembrie 2010 acţiunea a fost respinsă şi încasat în bugetul statului de la Valentin Bandalac taxa de stat suplimentară în sumă de 4301,8 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2011 a fost respins apelul declarat de Valentin Bandalac şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 27 iulie 2011 a fost anulat sechestrului pus la 08 iulie 2009 pe restul banilor investiţi pe contul ÎM „Tenardia” SRL, asupra apartamentului din casa nr. 9, bloc 4, scara 4, nivelul 1 din str. S. Rădăuţanu, mun. Chişinău şi pe materialele de construcţie în valoare de 3500 Euro depozitate în apartamentul nr. 54 din str. S. Rădăuţanu, 9, bloc 3, mun. Chişinău şi de pe apartamentul nr. 38 scara 4, nivelul 5 din acelaşi bloc pus prin procesul-verbal din 10 iulie 2008 (f. d. 159 vol. II). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 martie 2012 a fost admis recursul declarat de către Valentin Bandalac, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2011 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2012 a fost respins demersul apelantului Valentin Bandalac cu privire la numirea unei expertize contabile. 4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Valentin Bandalac şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 13 decembrie 2010. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013 a fost respinsă cererea depusă de Gheorghe Rusu cu privire la corectarea greşelilor din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2009. La 05 februarie 2013, Valentin Bandalac a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, încheierii primei instanţe din 27 iulie 2011 şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le ilegale. Afirmă că concluziile primei instanţe expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. La fel, invocă aplicarea eronată de către instanţele de judecată a normelor de drept material, în acest sens recurentul invocând obiectul material al dreptului de proprietate asupra sumei de 53000 Euro, care au fost dobândiţi de către el în perioada când se afla în relaţii de concubinaj cu intimata. Consideră că în virtutea prevederilor art. 344-345 Cod civil, dreptul de proprietate asupra acestor bani este supus regimului de proprietate comună pe cote- părţi, iar potrivit prevederilor art. 361 alin. (1) Cod civil, împărţirea bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar.

Menţionează că concluziile primei instanţe, precum că Adelina Filimon, prin intermediu lui, i-ar fi transferat tatălui ei Ion Filimon suma de 53000 euro, sunt eronate, deoarece din dispoziţiile de plată şi confirmările bancare anexate la dosar rezultă că investiţiile în apartamentele nominalizate în litigiu au fost efectuate din banii transferaţi de el pe numele lui Ion Filimon în perioada în care se afla în relaţii de concubinaj, iar alte probe care ar demonstra faptul că Ion Filimon a investit alţi bani decât cei transferaţi de el pentru construcţia acestor apartamente.

Susţine că materialele dosarului demonstrează că conform contractului încheiat, Ion Filimon a transferat de pe contul pe care erau transferaţi banii primiţi de la el, direct pe contul firmei de construcţii ÎM „Tenadria” SRL, astfel considerând că investiţia în apartamentele litigioase, este supusă regimului de proprietate comună pe cote-părţi, iar din cauza că Ion Filimon prin înşelăciune şi abuz de încredere a înregistrat această investiţie după sine, în prezent el este lipsit de dreptul de a dispune de apartamentul în care s-au investit banii lui proprii. De asemenea, invocă că instanţele de judecată, contrar prevederilor art. 130 alin. (4) CPC, nu au apreciat şi nu s-au expus asupra tuturor probelor anexate la dosar, şi anume asupra probelor foto şi video.

La fel, susţine că la dosar lipseşte procesul-verbal de judecată din 13 decembrie 2010. Mai invocă că la emiterea hotărârii în primă instanţă a fost încălcat secretul deliberării. 5 La 11 februarie 2013, Valentin Bandalac a depus recurs suplimentar, prin care a invocat că instanţa de apel nu a luat măsurile de rigoare pentru păstrarea integrală a probelor juridice în baza art. 143 alin. (1) şi art. 147 alin. (1), astfel din dosar dispărând probe şi anume 3 suporturi CD, iar dosarul este amenajat cu nepăsare de personalul care îl utilizează în interes de serviciu. Susţine că la emiterea hotărârii din 13 decembrie 2010 prima instanţă a denaturat procedura despre expertiza juridică prevăzută de art. 158 alin. (4) CPC, fapt care a fost unul din motivele soluţionării eronate a cauzei în fond.

Susţine că instanţele de judecată au neglijat raportul de expertiză efectuat de către Centrul Naţional de Expertize asupra carnetelor ce conţineau evidenţa de muncă a lui şi intimatei, din care uşor se deduc şi sumele de bani câştigaţi de ei. Indică că în instanţa de apel, după cum denotă înscrisurile din procesele-verbale al şedinţelor de judecată din 03 şi 17 octombrie 2012 şi 05 decembrie 2012, nimeni din judecători nu a definitivat clasificarea cauzei, iar şedinţele s-au petrecut în mod fulger, demersurile lui despre numirea expertizei contabile şi audierea martorilor au fost respinse sau remise în judecată, câteva probe pretins examinate n-au fost cercetate în prezenţa lui, deşi toate au fost înaintate de el, probele substanţiale au fost omise or absente din dosar, iar cele cercetate au fost interpretate eronat, cauza a fost examinată în absenţa apelantului.

Indică că cererea lui de amânare a şedinţei din 05 decembrie 2012, prin care a solicitat amânarea pentru recuperarea sănătăţii după intervenţiile chirurgicale din 18 octombrie 2012 a rămas fără atenţie. La 22 aprilie 2013, Valentin Bandalac a mai depus un recurs suplimentar, prin care a solicitat luarea în consideraţie a dispariţiei din dosar a trei probe pertinente în circumstanţe necunoscute încălcarea prevederilor art. 143 alin. (1), 147 alin. (1 ) şi (2) CPC şi art. 4 CPC prevăzând condiţiile judecării juste, dacă în cazul dat va fi folosit de instanţă ca instrument juridic dosarul cu pricina lui incomplet şi în legătură cu cererea lui către instanţa de apel de a amâna şedinţa în legătură cu depistarea la 18 octombrie 2012 a maladiei grave Crohn, precum şi solicitarea către instanţa de recurs despre scutirea taxei de stat, să se admită noi probe în acest context.

În motivarea recursului suplimentar indică că la 03 octombrie 2012, în şedinţa instanţei de apel a atenţionat completul judecătoresc despre dispariţia (pierderea/sustragerea) a trei probe pertinente, care au fost reţinute şi admise de instanţe şi care constituie pentru el arme foarte importante de apărare în judecată. Şi anume: trei suporturi CD situate într-un plic şi două buletine de boală în original cu nr. 815086 AMT Ciocana, 385576 DDVR. Menţionează că instanţa de apel n-a procedat corect nici în cazul când i-a respins cererea de amânare a şedinţei de judecată din cauza stării grave a sănătăţii lui. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 a fost ridicată de la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului pricina şi remisă la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea recursului depus, la 13 decembrie 2011, de către Valentin Bandalac împotriva încheierii Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 27 iulie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost respins recursul depus de Valentin Bandalac. 6 La 06 decembrie 2013 Valentin Bandalac a depus recurs suplimentar, solicitând admiterea spre examinare a prezentului recurs suplimentar, pct. 3 din cerinţele expuse în recurs modificându-le după cum urmează: casarea integrală a încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 iulie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 prin care a fost menţinută încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 27 iulie 2011. Cu referire la prevederile art. 180 alin. (2) CPC, indică că instanţa de judecată nu a comunicat recurentului sau reprezentantului său despre locul, data si ora şedinţei de judecată la care a fost soluţionată cererea intimaţilor de anulare a măsurilor de asigurare a acţiunii prin ridicarea sechestrului aplicat pe restul banilor investiţi pe contul ÎM „Tenadria” SRL de către Ion Filimon privitor la construcţia unui apartament şi pe materialele de construcţie în valoare de 3500 Euro depozitate în ap. 54 din str. S. Rădăuţanu, 9/3, mun. Chişinău. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia Curţii de Apel din 19 septembrie 2013, considerând-o ilegală. Menţionează că încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 27 iulie 2011 de anulare a măsurii de asigurare a fost emisă fără ştirea lui. Despre pronunţarea acestei încheieri el a aflat la 13 decembrie 2011, când a luat cunoştinţă de materialele dosarului, fapt despre care el a făcut menţiunea respectivă pe încheierea din dosar. Afirmă că recursul asupra încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 iulie 2011 l-a depus în aceeaşi zi, prin intermediul Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău. Cu referire la art. 181 alin. (2) CPC, consideră că recursul împotriva încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 iulie 2011 l-a depus în termen. La caz, termenul de depunere a recursului urmează a fi calculat din 13 decembrie 2011 - ziua în care el ca persoană interesată a aflat despre pronunţarea încheierii.

Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2) CPC, judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în instanţă de apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanţă, repetat, în instanţă de apel şi nici în instanţă de recurs. Iar în speţă, judecătorul Mihail Ciugureanu la 09 iulie 2009 a luat parte la judecarea pricinii în instanţă de apel, când a fost emisă încheierea de aplicare a măsurilor de asigurare a acţiunii. Acelaşi judecător a participat repetat şi la judecarea pricinii în instanţă de apel, adoptând decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 7 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valentin Bandalac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nici argumentul recurentului precum că la dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată din 13 decembrie 2010 nu poate fi reţinut, deoarece la materialele dosarului un asemenea proces-verbal este anexat (f. d. 84 versou, vol. II).

La fel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţia recurentului cu privire la examinarea cauzei în absenţa lui, el fiind în imposibilitatea de a se prezenta datorită stării sănătăţii, deoarece la caz se constată că Valentin Bandalac a fost citat pentru şedinţa instanţei de apel din 05 decembrie 2012, fapt ce se atestă prin avizul de recepţie (f. d. 36), iar conform certificatului medical anexat la materialele dosarului (f. d. 32), dânsul s-a aflat pe buletin de la 15 octombrie 2012 până la 27 octombrie 2012. Alte probe ce ar demonstra imposibilitatea participării la şedinţa de judecată din 05 decembrie 2012, din cauza stării sănătăţii instanţei nu au fost prezentate.

Este lipsit de suport şi argumentul recurentului cu referire la faptul că la judecarea cauzei în recurs au fost încălcate prevederile art. 49 alin. (2) CPC, conform căror judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în instanţă de apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanţă, repetat, în instanţă de apel şi nici în instanţă de recurs. Or, în interpretare corectă a acestor prevederi legale este de înţeles participarea judecătorului la judecarea cauzei în fond, pe când emiterea unei încheieri de aplicare a măsurilor de asigurare se consideră un incident de procedură ce nu ţine de judecarea cauzei în fond, prin urmare împrejurarea dată nu cade sub imperiu acestui articol.

Astfel, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 8 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Valentin Bandalac, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valentin Bandalac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Valentin Bandalac se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 9