2ra-185/14 — Încasarea contravalorii averii confiscate

prima instanţă: V. Rusu 2ra-185/14 instanţa de apel: Iu. Cotruţă, T. Pelin, I. Secrieru DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei (Pavlov) Mamaliga şi Olgăi (Pavlov) Caigorodţeva împotriva Guvernului Republicii Moldova, Preşedintelui raionului Străşeni, Primăriei satului Lozova, raionul Străşeni şi Consiliului sătesc Lozova, raionul Străşeni şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea averii şi a valorii averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat, venitului ratat şi compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate, declararea drept moştenitori legali de gradul I al întregului patrimoniu, constatarea acceptării întregului patrimoniu succesoral rămas după decesul părinţilor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, prin care au fost respinse ca neîntemeiate apelurile Consiliului raional Străşeni, Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva şi a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova,

fiind casată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 28 februarie 2013 în partea atragerii statului în persoana Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova la răspunderea solidară, în rest hotărârea fiind menţinută, constată: La 04 martie 2008, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către Nicolae Daniliuc, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Preşedintelui raionului Străşeni, Primăriei satului Lozova, raionul Străşeni şi Consiliului sătesc Lozova, raionul Străşeni şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea averii şi a valorii averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat, venitului ratat şi compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate, declararea drept moştenitori legali de gradul I al întregului patrimoniu, constatarea acceptării întregului patrimoniu succesoral rămas după decesul părinţilor.

1 În motivarea acţiunii au indicat că prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti din 28 iunie 1949 nr. 509 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a familiilor de chiaburi, a foştilor moşieri şi a marilor comersanţi”, Maria Mamaliga (Pavlov) şi Olga Caigorodţeva (Pavlov), împreună cu părinţii, fraţii şi surorile, au fost deportate peste hotarele Moldovei în regiunea Tiumeni din Federaţia Rusă. Relatează că la 06 iulie 1949, fără a li se explica motivele, noaptea târziu, familia Pavlov, împreună cu şase copii minori cu vârstele cuprinse între 2 şi 14 ani, au fost îmbarcaţi în maşini speciale, transportaţi la gara feroviară din Străşeni, îmbarcaţi în vagoane şi deportaţi în regiunea Tiumeni din Federaţia Rusă.

Menţionează că la momentul deportării familia Pavlov dispunea de averi considerabile şi anume: două case mari 9 x 4m2 şi 10x6 m2, ambele din piatră şi coteleţ, acoperişul din oale roşii, moară de vânt, beci din piatră 5x6 m2, uscătorie de fructe 10x8 din coteleţ, aparat de uscat fructe cu un volum de 30 tone de fructe uscate şi cu un venit de 100000 ruble pe sezon, depozit de păstrare a fructelor din coteleţ 9 x 3 m2, ambar în mărime de 10x 6 m2 din piatră cu beci din piatră cu suprafaţa de 10 x 6 m2, grajd pentru vite din piatră cu suprafaţa de 15x 3 m2, mai multe unelte şi pluguri pentru prelucrarea pământului, vite, boi, oi, capre, 10,2 ha pământ arabil, 1,0 ha de vie, 1.0 ha de livadă, gard în jurul a 4,0 ha de pământ, mai multe lucruri şi obiecte de uz casnic, dispunea de afaceri cu un venit anual de la 5000 ruble până la 250000 ruble.

Afirmă că toată averea, care a aparţinut familiei Pavlov, a fost confiscată, naţionalizată în anul 1949 şi de soarta acestei averi nu se cunoaşte nimic. Familiei Pavlov nu i-a fost restituit nimic din averea confiscată şi naţionalizată şi până-n prezent nu s-a păstrat nimic. Indică că prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti nr. 115 din 10 aprilie 1989, familia Pavlov a fost reabilitată. În prezent, din toată familia Pavlov, în viaţă au rămas numai Maria Mamaliga ( Pavlov ) şi Olga Caigorodţeva (Pavlov). Remarcă că la 21 decembrie 2007 MAI RM i-a eliberat familiei Pavlov certificatul de reabilitare. Cu referire la art. 12 al Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, a indicat că cetăţenilor RM supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor.

Menţionează că în corespundere cu Hotărârea Guvernului RM nr. 627 din 05 iunie 2007, reclamantele s-au adresat cu o cerere de restituire a bunurilor sau a valorii acestor bunuri Comisiei speciale de examinare a cererilor a r-lui Străşeni. La 21 februarie 2008, Comisia a refuzat să examineze cererea reclamantelor din motivul că nu a fost prezentat actul ce atestă confiscarea averii. Solicită admiterea cererii, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva o compensaţie echitabilă pentru averea părinţilor, naţionalizată în urma represiunilor politice din anul 1949, în mărime de 850000 Euro, obligarea Primăriei sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie loturile de pământ, naţionalizate cu suprafaţa de 10,2 ha de pământ arabil, 1,0 ha de vie şi 1,0 ha de livadă, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova prejudiciul moral, cauzat în urma represiunilor politice din 2 anul 1949, în sumă de câte 10000000 Euro pentru fiecare, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova cheltuielile suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate în sumă de 2500 Euro şi pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 Euro. La 08 aprilie 2008, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către Nicolae Daniliuc au depus o cerere cu privire la majorarea cuantumului pretenţiilor şi au solicitat de a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva venitul neobţinut prin încălcarea drepturilor (venitul ratat) pe parcursul a 59 ani de zile în sumă de 96170000 Euro.

În motivarea cererii menţionate au invocat că până la momentul deportării peste hotarele Moldovei familia Pavlov, conform probelor prezentate, dispunea de un venit anual în mărime de 1630000 ruble, iar începând cu luna iulie 1949, familia Pavlov a fost lipsită de dreptul de a obţine acest venit. Cu referire la art. 14 alin. (2) Cod civil a indicat că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Susţin că familia Pavlov, pe parcursul a 59 de ani a ratat obţinerea unui venit prin încălcarea dreptului la proprietate în sumă de 96170000 ruble.

La 20 iunie 2008, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva reprezentate de către Nicolae Daniliuc au depus un supliment la cererea de chemare în judecată, prin care au menţionat că la insistenţa instanţei de judecată reclamantele stabilesc costul aproximativ în anul 1949 a fiecărui bun mobil şi imobil, confiscat şi naţionalizat de către Republica Moldova de la familia Pavlov din sat.

Lozova, r-ul Străşeni în anul 1949: casă de locuit 9 x 4 metri din piatră şi coteleţ, acoperită cu oale roşii -150000 ruble, casă de locuit 10x6 metri din piatră şi coteleţ, acoperită cu oale roşii 180000 ruble, beci din piatră 5x 6 metri - 5000 ruble, uscătorie pentru fructe din coteleţ - 70000 ruble, aparat de uscat fructe - 30000 ruble, depozit de păstrare a fructelor din coteleţ 9x3 metri - 50000 ruble, ambar din piatră 10x6 metri cu beci din piatră 10x 6 metri - 80000 ruble, grajd pentru vite din piatră 15x3 metri - 55000 ruble, unelte, pluguri pentru prelucrarea pământului - 30000 ruble, vite, oi, boi, capre - 15000 ruble, obiecte şi lucruri de uz casnic - 35000 ruble, moara de vânt - 150000 ruble.

Menţionează că în perioada 1949 - 2008 în Moldova au existat mai multe valute naţionale, şi anume: ruble, ruble ruseşti, cupoane, lei. Au fost timpuri când rubla a costat mai mult decât un dolar SUA, iar când a fost introdusă valuta EURO, dolarul SUA costa mai mult ca valuta europeană. În prezent leul moldovenesc s-a depreciat mult faţă de valuta europeană şi din acest motiv solicită de a transforma suma de 850000 ruble din anul 1949 în 850000 Euro la cursul o rublă din 1949 la un Euro în anul 2008. Susţin că suma de 850000 Euro va constitui o reparaţie echitabilă, în sensul art. 41 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, pentru toată averea confiscată şi naţionalizată de către Republica Moldova în urma represiunilor politice din anul 1949 de la familia Pavlov din sat.

Lozova, r-nul Străşeni. Totodată, indică că cuantumul venitului ratat reiese din următoarele calcule: în instanţa de judecată au fost prezentate probe, care confirmă cu certitudine că 3 familia Pavlov în anul 1949 dispunea de un venit lunar de la 5000 – la 250000 ruble, în mediu 127500 ruble pe lună x 12 luni = 1530000 ruble lunar. Uscătoria de fructe aducea familiei Pavlov un venit anual de 100000 ruble, în total, venitul anual al familiei Pavlov în anul 1949 constituia 1630000 ruble. 1630000 ruble x 59 ani = 96170000 Euro. La 12 septembrie 2008, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva reprezentate de către Nicolae Daniliuc au depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care au solicitat a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul lor o compensaţie echitabilă pentru averea părinţilor, naţionalizată în urma represiunilor politice din anul 1949, în sumă de 11602670 lei (850000 Euro x 13,6502 lei pentru 1 Euro ), a obliga Primăria sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie loturile de pământ naţionalizate cu suprafaţa de 10,2 ha pământ arabil, 1,0 ha de vie şi 1,0 ha de livadă, a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul reclamantelor prejudiciul moral, cauzat în urma represiunilor politice în anul 1949, în sumă de 136502000 lei pentru fiecare (10000000 Euro x 13,6502 lei pentru 1 Euro), a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul reclamantelor, venitul neobţinut prin încălcarea drepturilor (venitul ratat) în sumă de 1312739700 lei (96170000 Euro x 13,6502 lei pentru 1 Euro), a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul reclamantelor cheltuielile suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate, în sumă de 34125 lei şi pentru asistenţa juridică în sumă de 68251 lei (2500 Euro x 13,6502 lei pentru 1 Euro; 5000 Euro x 13,6502 lei pentru 1 Euro).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2008 s-a hotărât de a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova prejudiciul material legat de naţionalizarea şi confiscarea bunurilor la anul 1949, ce a aparţinut cu drept de proprietate familiei lui Pavlov Constantin: casa 10x6 m2 în s. Lozova, moara de vânt, beci de piatră 5x6, uscătoria de fructe 10x8 m2, aparat de uscat fructe cu un volum de 30 tone, depozit de păstrare a fructelor din coteleţ 9x 3 m2,ambar în mărime de 10x6 m2, grajd pentru vite în mărime de 15x 3 m2, vite , boi, capre, oi, obiecte de uz casnic, venitul ratat care se apreciază în sumă bănească echitabilă averii naţionalizate la anul 1949 în mărime de 250000 Euro pentru Maria Mamaliga (Pavlov) şi 100000 Euro prejudiciul moral, iar în total 350000 Euro şi 250000 Euro pentru Olga Caigorodţeva (Pavlov) şi 100000 Euro prejudiciul moral, iar în total 350000 Euro în lei moldoveneşti la data executării hotărârii, a obliga Consiliul comunei Lozova, r-l Străşeni să le restituie Mariei Mamaliga (Pavlov) şi Olgăi Caigorodţeva (Pavlov) câte 7,5 ha de teren arabil, naţionalizat la anul 1949 de la familia Pavlov C. în loc compact, iar în caz de imposibilitate de executare să le compenseze costul la preţul echivalent real.

În rest pretenţiile cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, compensarea cheltuielilor legate de examinarea cauzei au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2009 au fost admise cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Primăria şi Consiliul com. Lozova, r-l Străşeni, reprezentantul Nicolae Daniliuc în interesele Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2009 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2010 a fost apelul declarat de către Mamaliga Maria şi Caigorodţeva Olga, casată hotărârea primei instanţe cu trimiterea cauzei pentru judecare în Judecătoria Străşeni, conform competenţei jurisdicţionale.

La 05 iulie 2010, Nicolae Daniliuc, reprezentant prin procură a reclamantelor Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva a depus o cerere la Judecătoria Străşeni, prin care a solicitat instanţei de a examina pricina în lipsa sa, cât şi în lipsa reclamantelor, de a admite acţiunea, a încasa din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva o compensaţie unică pentru averea naţionalizată şi confiscată în urma represiunilor politice din anul 1949 în sumă a câte 425000 Euro pentru fiecare, prejudiciul moral cauzat în urma a 40 de ani de represiuni politice în sumă a câte 10000000 Euro pentru fiecare, venitul ratat de către familia Pavlov în urma represiunilor politice în sumă de 49715000 Euro pentru fiecare, compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate şi pentru asistenţa juridică în sumă de 3750 Euro pentru fiecare, a obliga Primăria şi Consiliul sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie reclamantelor 10,2 ha de teren arabil, 1,0 ha de vie, 1,0 ha de livadă, care au aparţinut părinţilor şi au fost naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 14 martie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2011 a fost admis apelul declarat de către reprezentantul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva, Nicolae Daniliuc, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în aceeaşi instanţă.

La 16 octombrie 2012, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc au mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva o compensaţie unică în sumă a câte 425000 Euro pentru fiecare, echivalentă cu valoarea averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova prejudiciul moral în sumă a câte 10000000 Euro pentru fiecare, cauzat pentru 40 de ani de represiuni politice, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova venitul ratat de către familia Pavlov în urma represiunilor politice pentru perioada 1949 - 2011 inclusiv (în total 63 ani) în sumă a câte 51345000 Euro pentru fiecare, obligarea Primăriei şi Consiliului sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie 10,2 ha de teren arabil, 1,0 ha de vie, 1,0 ha de livadă, care au aparţinut părinţilor şi au fost naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul reclamantelor cheltuielile suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate şi pentru asistenţa juridică în sumă a câte 3750 Euro pentru fiecare.

La 19 noiembrie 2012 Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc au înaintat instanţei o cerere, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie declarate reclamantele fiicele lui Constantin şi Liubovi Pavlov, ca unicii moştenitori legali de clasa I a întregului patrimoniu care a aparţinut cu drept de proprietate lui Constantin şi Liubovi Pavlov şi a constata faptul acceptării succesiunii de către Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva asupra 5 întregului patrimoniu succesoral rămas după decesul părinţilor Constantin şi Liubovi Pavlov. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 28 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, constatat faptul că Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva au acceptat succesiunea bunurilor decedaţilor la 02 iunie 1969 - Pavlov Constantin Ion şi la 20 ianuarie 1967 - a Pavlov Liubovi, constata că locul deschiderii succesiunii este sat.

Lozova, r-nul Străşeni, încasat în mod solidar de la statul Republica Moldova în persoana Ministerului de Finanţe şi Consiliul raional Străşeni suma de 560126 lei, dintre care: 506026 lei - costul averii naţionalizate, care a fost constituită din costul caselor de locuit în sumă de 29661 lei şi 79096 lei, a unei pivniţe în sumă de 34370 lei, a unei uscătorii pentru fructe în sumă de 30061 lei, a unui depozit de fructe în sumă de 22229 lei, a unui sarai-ambar pentru păstrarea grăunţoaselor în sumă de 56880 lei, a unei pivniţe în sumă de 68739 lei, a unui sarai pentru moţionul vitelor în sumă de 34966 lei şi a gardului în sumă de 150014 lei, costul animalelor domestice în sumă de 19900 lei, din care: costul a doi boi, în sumă de 12000 lei, 6 oi în sumă de 2100 lei, 2 capre în sumă de 800 lei şi a unei vaci în sumă de 5000 de lei, cât şi costul inventarului şi utilajului agricol în sumă de 34200 lei, care include costul unei căruţe în sumă de 2500 de lei, a unui car în sumă de 2500 de lei, a unui teasc în sumă de 1200 lei, şi 28000 de lei - costul a 20 de butoaie, în rest acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.

Capetele de cereri cu privire la declararea Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva ca moştenitori de gradul I ai părinţilor decedaţi, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva a compensaţiei unice în sumă a câte 425000 Euro pentru fiecare, echivalentă cu valoarea averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva a prejudiciului moral în sumă a câte 10000000 Euro pentru fiecare, cauzat pentru 40 de ani de represiuni politice, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva a venitului ratat de către familia Pavlov, în urma represiunilor politice pentru perioada 1949 - 2011, inclusiv, (în total 63 ani) în sumă a câte 51345000 Euro pentru fiecare, obligarea Primăriei şi Consiliului sat.

Lozova, r-nul Străşeni să restituie Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva 10,2 ha teren arabil, 1,0 ha de vie, 1,0 ha de livadă, care au aparţinut părinţilor lor şi au fost naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, cât şi încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva cheltuielile suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate şi pentru asistenţa juridică în sumă a câte 3750 Euro pentru fiecare au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 a fost admisă cererea de apel declarată de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea primei instanţe în partea atragerii statului în persoana Ministerului Finanţelor la răspunderea solidară, a fost încasat de la Consiliul raional Străşeni suma de 560126 lei dintre care: 506026 lei – costul averii naţionalizate, care a fost constituită din costul caselor de locuit în sumă de 29661 lei şi 79096 lei, a unei pivniţe în sumă de 34370 lei, a unei uscătorii pentru fructe în sumă 30061 lei, a unui depozit de fructe în sumă de 22229 lei, a unui sarai-ambar pentru păstrarea grăunţoaselor în sumă de 56880 lei, a unei pivniţe în sumă de 68739 lei, a unui 6 sărai pentru moţionul vitelor sumă de 34966 lei şi a gardului în sumă de 150014 lei, costul animalelor domestice în sumă de 19900 lei, din care: costul a doi boi, în sumă de 12000 lei, 6 oi în suină de 2100 lei, 2 capre în sumă de 800 lei şi a unei vaci în sumă de 5000 de lei, cât şi costul inventarului şi utilajului agricol în sumă de 34200 lei, care include costul: unei căruţe în sumă de 2500 de lei, a unui car în sumă de 2500 de lei, a unui teasc - în sumă de 1200 lei, şi 28 000 de lei - costul a 20 de butoaie.

În rest hotărârea a fost menţinută. Au fost respinse ca fiind neîntemeiate apelurile înaintate de către Consiliul raional Străşeni, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţev.

La 29 octombrie 2013, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc, au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate ca ilegală şi parţial hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de încasarea unei compensaţii unice pentru averea confiscată şi naţionalizată în urma represiunilor politice din anul 1949, repararea venitului ratat, repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică ca aberantă, ilegală, emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva o compensaţie unică pentru averea confiscată şi naţionalizată în urma represiunilor politice din anul 1949 în sumă a câte 425000 Euro pentru fiecare, prejudiciul moral cauzat în urma a 40 de ani de represiuni politice în sumă a câte 10000000 Euro pentru fiecare, venitul ratat de către familia Pavlov în urma represiunilor politice în sumă de 48085000 Euro pentru fiecare, compensarea cheltuielilor, suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate şi pentru asistenţa juridică în sumă de 3750 Euro pentru fiecare, obligarea Primăriei şi Consiliului sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva 10, 2 ha de teren arabil, 1,0 ha de vie, 1,0 ha de livadă, care a aparţinut părinţilor şi naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia contestată pe care o consideră ilegală, menționând că instanţa de apel a încasat suma de 560126 lei cu titlu de valoare a bunurilor confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice din 1949, însă recurentele nu au solicitat asemenea pretenţii ci au solicitat o compensaţie unică în mărime de 850000 Euro, care ar constitui o recompensă echitabilă a averii părinţilor.

Susţin că nu este clar în baza cărei evaluări sau expertize a fost stabilită suma respectivă, iar concluziile instanţei de apel, expuse în decizie, sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, instanţa de apel a interpretat eronat şi a aplicat greşit prevederile Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992. Relatează că instanţa de apel a respins acţiunea în partea reparării venitului ratat din motivul că astfel de raporturi juridice sunt reglementate de norma de drept specială şi care nu prevede încasarea venitului ratat, iar recurentele nu au prezentat probe şi documente în sensul admiterii acţiunii pe acest capăt de cerere. Susţin că au prezentat primei instanţei probe concrete în susţinerea acestor pretenţii şi în dosar există probe concrete care demonstrează cauzarea unui prejudiciu material sub formă de venit ratat însă instanţa de apel nici nu a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului dat.

7 Cu referire la art. 10 al Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 au indicat că persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate sunt reintegrate în drepturile politice, sociale şi civile, pierdute de acestea în legătură cu represiunile politice. Mai indică că concluziile instanţei de apel, expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, instanţa de apel a interpretat eronat şi a aplicat greşit prevederile Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992, nu a aplicat legea care trebuia aplicată. Afirmă că prima instanţă a respins acţiunea în partea reparării prejudiciului moral, motivând că reclamantele au omis să indice în temeiul cărei norme de drept solicită compensarea daunei morale.

Consideră că odată ce ele au fost reabilitate prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti nr. 115 din 10 aprilie 1989 şi restabilite în drepturile civile prin Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, instanţele de judecată au fost obligate să aplice prevederile Constituţiei RSS Moldoveneşti din 15 aprilie 1978 şi ale codului Civil al RSS Moldoveneşti din 26 decembrie 1964, care erau în vigoare la momentul reabilitării şi reintegrării în drepturile civile. Mai relatează că instanţa de apel a respins capătul de cerere privind restituirea a 10,2 ha de teren arabil, 1,0 ha de vie şi 1,0 ha de livadă din motivul că alin. (2) art. 12 al Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 impune interdicţia de a restitui terenurile din motivul că ele au fost scoase din circuit civil şi nu au legătură cu represiunile politice, concluzie cu care nu sunt de acord.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 octombrie 2013 în termen. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc, înaintând acţiunea în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Preşedintelui raionului Străşeni, Primăriei satului Lozova, raionul Străşeni şi Consiliului sătesc Lozova, raionul Străşeni şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova concretizându-şi cerinţele, au solicitat încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul o compensaţie unică în sumă a câte 425000 Euro pentru fiecare, echivalentă cu valoarea averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova prejudiciul moral în sumă a câte 10000000 Euro pentru fiecare, cauzat pentru 40 de ani de represiuni politice, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova venitul ratat de către familia Pavlov în urma represiunilor politice pentru perioada 1949 - 2011 inclusiv (în total 63 ani) în sumă a câte 51345000 Euro pentru fiecare, obligarea Primăriei şi Consiliului sat.

Lozova, r-nul Străşeni să le restituie 10,2 ha de teren arabil, 1,0 ha de vie, 1,0 ha de livadă, care au aparţinut părinţilor şi au fost 8 naţionalizate în urma represiunilor politice din anul 1949, încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul reclamantelor cheltuielile suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate şi pentru asistenţa juridică în sumă a câte 3750 Euro pentru fiecare, declararea lor ca unicii moştenitori legali de clasa I a întregului patrimoniu care a aparţinut cu drept de proprietate lui Constantin şi Liubovi Pavlov şi a constata faptul acceptării succesiunii de către Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva asupra întregului patrimoniu succesoral rămas după decesul părinţilor Constantin şi Liubovi Pavlov.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiuni, a constatat faptul că Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva au acceptat succesiunea bunurilor decedaţilor la 02 iunie 1969 - Pavlov Constantin Ion şi la 20 ianuarie 1967 - a Pavlov Liubovi, a constatat că locul deschiderii succesiunii este sat.

Lozova, r-nul Străşeni, a încasat în mod solidar de la statul Republica Moldova în persoana Ministerului de Finanţe şi Consiliul raional Străşeni suma de 560126 lei, dintre care: 506026 lei - costul averii naţionalizate, care a fost constituită din costul caselor de locuit în sumă de 29661 lei şi 79096 lei, a unei pivniţe în sumă de 34370 lei, a unei uscătorii pentru fructe în sumă de 30061 lei, a unui depozit de fructe în sumă de 22229 lei, a unui sarai-ambar pentru păstrarea grăunţoaselor în sumă de 56880 lei, a unei pivniţe în sumă de 68739 lei, a unui sarai pentru moţionul vitelor în sumă de 34966 lei şi a gardului în sumă de 150014 lei, costul animalelor domestice în sumă de 19900 lei, din care: costul a doi boi, în sumă de 12000 lei, 6 oi în sumă de 2100 lei, 2 capre în sumă de 800 lei şi a unei vaci în sumă de 5000 de lei, cât şi costul inventarului şi utilajului agricol în sumă de 34200 lei, care include costul unei căruţe în sumă de 2500 de lei, a unui car în sumă de 2500 de lei, a unui teasc în sumă de 1200 lei, şi 28000 de lei - costul a 20 de butoaie, în rest respingând acţiunea.

Judecând apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a considerat necesar de a-l admite, a casând hotărârea primei instanţe în partea atragerii statului în persoana Ministerului Finanţelor la răspunderea solidară şi dispunând încasarea de la Consiliul raional Străşeni suma de 560126 lei dintre care: 506026 lei – costul averii naţionalizate, care a fost constituită din costul caselor de locuit în sumă de 29661 lei şi 79096 lei, a unei pivniţe în sumă de 34370 lei, a unei uscătorii pentru fructe în sumă 30061 lei, a unui depozit de fructe în sumă de 22229 lei, a unui sarai-ambar pentru păstrarea grăunţoaselor în sumă de 56880 lei, a unei pivniţe în sumă de 68739 lei, a unui sărai pentru moţionul vitelor sumă de 34966 lei şi a gardului în sumă de 150014 lei, costul animalelor domestice în sumă de 19900 lei, din care: costul a doi boi, în sumă de 12000 lei, 6 oi în suină de 2100 lei, 2 capre în sumă de 800 lei şi a unei vaci în sumă de 5000 de lei, cât şi costul inventarului şi utilajului agricol în sumă de 34200 lei, care include costul: unei căruţe în sumă de 2500 de lei, a unui car în sumă de 2500 de lei, a unui teasc - în sumă de 1200 lei, şi 28 000 de lei - costul a 20 de butoaie, iar în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

Totodată instanţa de apel a respins ca neîntemeiate apelurile înaintate de către Consiliul raional Străşeni, Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva. Instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub 9 toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul apărut. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel de către Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe. În acest context, se va menţiona că unul din argumentele de bază, asupra cărui au insistat Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva în cererea de apel este dezacordul adus în privinţa sumei de 560126 lei încasate în beneficiul lor cu titlu de valoare a bunurilor confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice, susţinând că nu este înţeles ce evaluare a stat la baza efectuării acestor calcule, ce au stat la baza soluţiei date.

Instanţa de apel, însă, fără a intra în esenţa acestui argument şi fără a supune verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu, a reţinut că valoarea de piaţă a bunurilor ieşite din posesie, prin confiscare în urma represiunilor politice, a fost stabilită de Centrul de Evaluare Independent şi Expertiză a Patrimoniului SC „Index Imobil”.

Astfel, reieşind din specificul acţiunii deduse judecării, precum şi în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor, alături de cele constatate, era indispensabil, de a verifica cerinţele formulate prin prisma particularităţilor instituite de Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, scopul cărei este reabilitarea victimelor represiunilor, reintegrarea lor în drepturile politice, sociale şi cetăţeneşti, compensarea pagubelor materiale pricinuite, precum şi lichidarea altor consecinţe ale samavolniciei regimului totalitar.

Or, din reglementările cuprinse în art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luându-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii. De asemenea, din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 12 alin. (9) lit. a) al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice rezultă că valoarea bunurilor imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de Oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

10 La caz, însă, contrar prevederilor enunţate, lipsesc calculele care ar confirma valoarea de piaţă a imobilelor ce au aparţinut familiei Popov de până la confiscarea acestora efectuate de oficiul cadastral teritorial, instanţa de apel punând la baza hotărârii un Raport de evaluare întocmit de către Centrul de Evaluare Independent şi Expertiză a Patrimoniului SC „Index Imobil”, care, de altfel, a fost executat la cererea lui Valeria Coseac, care nici nu este parte la procesul dat. Mai mult acest act a fost executat la 27 decembrie 2007, respectiv evaluarea efectuată nu poate fi acceptată ca una ce ar reda realitatea preţurilor de piaţă a bunurilor la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Or, întru stabilirea faptelor importante pentru soluţionarea justă a cauzei, urma să se ţine cont prevederile art. 12 alin. (9) al Legii privind reabilitarea victimelor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, din conţinutul cărei direct rezultă că valoarea bunurilor se determină conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii. Astfel, se constată că instanţa de apel la judecarea pricinii a ignorate şi prevederile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

În acest context este evident că instanţa de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, fără a intra în esenţa pretenţiei formulate şi fără a da o apreciere cuvenită materialului probator existent la dosar în raport cu prevederile legale ce guvernează raportul juridic apărut în speţa dată, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 130 alin. (3) CPC. Distinct de cele arătate, instanţa de recurs reţine că soluţia dată de instanţa de apel în partea nominalizată nu conţine o argumentare din care să rezulte certitudinea soluţiei la care s-a ajuns, respectiv instanţa de recurs este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi de a verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce denotă că judecarea cauzei a fost efectuată în mod superficial cu o analiză arbitrară a probelor.

Totodată, la caz instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 241 alin. (6) CPC, care indică că dispozitivul hotărârii cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. În sensul normei enunţate este de înţeles că concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluţia instanţei cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate.

Instanţa de recurs reţine că contrar dispoziţiilor citate, soluţia dată de instanţa de apel are un conţinut neînţeles, or deşi instanţa de apel dispune casarea hotărârii primei instanţe în partea atragerii statului în persoana Ministerului Finanţelor la răspunderea solidară, dispozitivul deciziei nu reflectă soluţia instanţei vis-a-vis de pretenţiile Mariei Mamaliga şi Olgăi Caigorodţeva formulate faţă de Ministerul Finanţelor al RM. De altfel, dispozitivul nu conţine nici beneficiarul în favoarea cărui urmează a fi încasată valoarea bunurilor confiscate. Mai mult, din dispozitivul instanţei de apel nu se reflectă în ce parte se pronunţă o nouă hotărâre, prin urmare, este incertă şi sintagma instanţei de apel „în 11 rest hotărârea se menţine”.

Or, odată ce instanţa de apel nu se expune în ce parte se pronunţă o nouă hotărâre, este confuză şi menţiunea cu privire la menţinerea în rest a hotărârii, fără a fi indicat concret în care parte aceasta se menţine. În această ordine de idei se constată că dispozitivul deciziei instanţei de apel este imprecis, fapt care inevitabil va duce la imposibilitate executării unei asemenea hotărârii judecătoreşti. Distinct de cele mai sus arătate se impune casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Maria Mamaliga şi Olga Caigorodţeva, reprezentate de către avocatul Nicolae Daniliuc.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei (Pavlov) Mamaliga şi Olgăi (Pavlov) Caigorodţeva împotriva Guvernului Republicii Moldova, Preşedintelui raionului Străşeni, Primăriei satului Lozova, raionul Străşeni şi Consiliului sătesc Lozova, raionul Străşeni şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea averii şi a valorii averii confiscate şi naţionalizate în urma represiunilor politice, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat, venitului ratat şi compensarea cheltuielilor suportate pentru restabilirea drepturilor încălcate, declararea drept moştenitori legali de gradul I al întregului patrimoniu, constatarea acceptării întregului patrimoniu succesoral rămas după decesul părinţilor , cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 12