2ra-196/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 2ra-196/2014 instanţa de apel: A. Minciuna S. Arnaut, Iu. Cotruţă DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinând recursurile declarate de ÎM „Aniaj” SRL, Ciupac Elena şi reprezentantul Elenei Ciupac, avocatul Soroceanu Andrian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ciupac Elena împotriva ÎM „Aniaj” SRL cu privire la încasarea diferenţei de cost a imobilului, a penalităţilor şi a prejudiciului moral şi la acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Aniaj” SRL împotriva Elenei Ciupac cu privire la renovarea apartamentului cu restabilirea peretelui demolat neautorizat şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2013 c o n s t a t ă La data de 05 iulie 2010 Ciupac Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Aniaj” SRL cu privire la încasarea diferenţei de cost a imobilului, a penalităţilor şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Ciupac Elena a menţionat, că în baza contractului nr. 18 din 28 iulie 2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcţia blocului locativ din str. Burebista nr.7 încheiat cu ÎM „ANIAJ” SRL şi Anexei nr. l la acest contract, ultimul s-a obligat până la 31 ianuarie 2009 să-i construiască şi să-i predea în proprietate ap. 17, str. Burebista, 7, mun. Chişinău, compus dintr-o odaie, cu suprafaţa totală de 47,89 m.p., iar reclamanta s-a obligat să achite costul acestuia în mărime de 35917 euro, câte 750 euro pentru 1 (un) m.p. 1 A mai indicat că, la 01 septembrie 2008 a achitat integral costul imobilului, însă ÎM „ANIAJ” SRL i-a transmis acest imobil la data de 11 mai 2009, cu o suprafaţă totală de 45,9 m.p., adică cu o diferenţă de suprafaţă de 1,99 m.p.

De asemenea indică că, la data de 03 mai 2010 a expediat în adresa ÎM „ANIAJ” SRL o reclamaţie, prin care a solicitat să-i fie restituită în termen de 7 zile suma bănească pentru diferenţa de suprafaţă în mărime de 1492,5 euro, însă aceasta a rămas fără răspuns. Consideră reclamanta, că ÎM „ANIAJ” SRL a folosit suma de bani transmisă neîntemeiat, prin ce a privat-o de dreptul de a obţine un venit în mărime de 203,70 euro. Menţionează că, prin încălcarea de către ÎM „ANIAJ” SRL a dreptului ei de consumator, prin nefinisarea imobilului în termen şi executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, reclamanta a fost obligată de a închiria spaţiul locativ. A mai indicat că comportamentul administraţiei ÎM „ANIAJ” SRL a fost necorespunzător, fiindu-i cauzat prejudiciul moral.

Pe parcursul examinării pricinii, la data de 20 martie 2012, reclamanta a înaintat cerere privind concretizarea pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea diferenţei de cost a imobilului în mărime de 1267,5 euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 451,04 euro, a penalităţii pentru nerestituirea datoriei în termen de 14 zile calendaristice în mărime de 42651,38 euro, a penalităţii pentru întârziere cu 70 zile a transmiterii în proprietate a imobilului în mărime de 251422,5 euro şi a prejudiciului moral cauzat în mărime de 100000 lei. În cadrul judecării pricinii, la data de 21 octombrie 2010, pârâtul ÎM „ANIAJ” SRL, a înaintat acţiune reconvenţională împotriva Elenei Ciupac, prin care a solicitat obligarea Elenei Ciupac să restabilească construcţiile demolate neautorizat (a pereţilor portanţi) în conformitate cu documentaţia de proiect şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 300000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 martie 2013 acţiunea Elenei Ciupac împotriva ÎM „ANIAJ” SRL a fost admisă parţial. S-a încasat de la ÎM „ANIAJ” SRL în beneficiul Elenei Ciupac diferenţa de cost pentru construcţia ap. 17, str. Burebista, 7, mun. Chişinău în mărime de 1267,5 euro convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului oficial al BNM la momentul executării hotărârii. S-au respins ca neîntemeiate pretenţiile Elenei Ciupac către ÎM „ANIAJ” SRL privind încasarea penalităţii pentru nerestituirea datoriei în termen, a penalităţii pentru întârzierea transmiterii imobilului în proprietate şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat pentru încălcarea drepturilor consumatorului.

S-a admis parţial acţiunea reconvenţională a ÎM „ANIAJ” SRL împotriva Elenei Ciupac. S-a obligat Ciupac Elena să restabilească conform documentaţiei de proiect peretele portant din ap. 17, str. Burebista, 7, mun. Chişinău demolat neautorizat. S-a încasat de la Ciupac Elena în beneficiul ÎM „ANIAJ” SRL prejudiciul moral în mărime de 25000 lei. S-a scutit Ciupac Elena de la achitarea taxei de stat în mărime de 200 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2013 s-au respins apelurile declarate de Ciupac Elena şi ÎM „ANIAJ” SRL şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 2 La data de 28 octombrie 2013 ÎM „ANIAJ” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2013, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii Elenei Ciupac.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. La data de 01 noiembrie 2013 Ciupac Elena şi reprezentantul Elenei Ciupac, avocatul Soroceanu Andrian au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2013, solicitând casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ÎM „ANIAJ” SRL şi admiterea integrală a acţiunii Elenei Ciupac. În motivarea recursului au invocat că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursurile urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. S-a constatat, că Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău la data de 21 august 2013 a examinat apelurile declarate de ÎM „ANIAJ” SRL şi Ciupac Elena împotriva hotărârii judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 martie 2013 şi a respins apelurile declarate de ÎM „ANIAJ” SRL şi Ciupac Elena, a menţinut hotărârea primei instanţe prin care acţiunea înaintată de Ciupac Elena împotriva ÎM „ANIAJ” SRL a fost admisă parţial, încasându-se de la ÎM „ANIAJ” SRL în beneficiul Elenei Ciupac diferenţa de cost pentru construcţia ap. 17, str. Burebista, 7, mun. Chişinău în mărime de 1267,5 euro convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului oficial al BNM la momentul executării hotărârii şi fiind respinse ca neîntemeiate pretenţiile Elenei Ciupac către ÎM „ANIAJ” SRL privind încasarea penalităţii pentru nerestituirea datoriei în termen, a penalităţii pentru întârzierea transmiterii imobilului în proprietate şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat pentru încălcarea drepturilor consumatorului.

Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de apel urma să judece toate motivele apelului respectând prevederile articolului 373 Cod de procedură civilă. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine, că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză, în final menţinând hotărîrea primei instanţe ca întemeiată.

3 Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate. Astfel, instanţa de apel a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. În acest context, Colegiul menţionează, că cererile de apel declarate de ÎM „ANIAJ” SRL, dar şi de Ciupac Elena au conţinut mai multe argumente, asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, respingând apelurile printr-o declaraţie generală, deşi era obligată, în baza art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce denotă că instanţa de apel a examinat cauza superficial, fără a intra în esenţa litigiului, ce constituie o încălcare a normelor de drept procedural.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a omis să verifice şi să judece toate temeiurile din ambele cereri de apel, ce constituie o încălcare a normelor de drept procedural. Mai mult ca atât, prin materialele dosarului se constată depunerea cererii de apel la data de 25 aprilie 2013 de ÎM „ANIAJ” SRL şi la aceiaşi dată – de Ciupac Elena şi reprezentantul Elenei Ciupac, avocatul Soroceanu Andrian. Instanţa de apel în decizia adoptată se pronunţă asupra cererilor de apel înaintate de ÎM „ANIAJ” SRL şi de Ciupac Elena, indicând chiar în partea descriptivă a deciziei poziţia ambilor apelanţi. Totodată, prin procesul-verbal al şedinţei de judecată din 26 iunie 2013 în componenţa judecătorilor N. Craiu, A. Minciuna şi L. Bulgac (f.d.25-26), dar şi prin procesul-verbal din 21 august 2013 în componenţa judecătorilor A. Minciuna, S. Arnaut, Iu.

Cotruţă (f.d.30-32) se atestă judecarea doar a apelului înaintat de Ciupac Elena, însă apelul înaintat de ÎM „ANIAJ” SRL nu a fost examinat în cadrul şedinţelor de judecată. Or, procesul - verbal al şedinţei de judecată este un act procedural, care asigură posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii hotărîrii. În conformitate cu art.273 Cod de procedură civilă, pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţă de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor şi altor probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.), se întocmeşte proces-verbal.

Articolul 274 alin.(2) lit. g), h), i), k) Cod de procedură civilă prevede că, în procesul-verbal al şedinţei se indică declaraţiile, demersurile şi explicaţiile participanţilor la proces şi ale reprezentanţilor lor; depoziţiile martorilor, explicaţiile orale ale experţilor asupra raportului de expertiză, explicaţiile şi consultaţiile specialiştilor; faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele examinării la faţa locului a probelor materiale, că s-au ascultat şi vizionat înregistrările audio- video; conţinutul susţinerilor orale.

Or, procesul-verbal al şedinţei de judecată din 21 august 2013 contravine normelor procedurale enunţate, astfel încât lipsesc explicaţiile părţilor la proces în privinţa apelului declarat de ÎM „ANIAJ” SRL, din care considerente este 4 imposibil de stabilit momentele esenţiale ale dezbaterii pricinii sau ale efectuării actului procedural, în cazul în care procesul-verbal este o parte indispensabilă pentru fiecare şedinţă de judecată în prima instanţă, precum şi în instanţa de apel. Astfel s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, în cazul în care datele indicate în procesul-verbal al şedinţei de judecată şi în hotărîrea adoptată sunt contradictorii, ce constituie temei de casare a hotărîrii date.

Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admit recursurile declarate de ÎM „Aniaj” SRL, Ciupac Elena şi reprezentantul Elenei Ciupac, avocatul Soroceanu Andrian.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ciupac Elena împotriva ÎM „Aniaj” SRL cu privire la încasarea diferenţei de cost a imobilului, a penalităţilor şi a prejudiciului moral şi la acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Aniaj” SRL împotriva Elenei Ciupac cu privire la renovarea apartamentului cu restabilirea 5 peretelui demolat neautorizat şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6